Pippo a scris:
De exemplu, luam conceptul de "albastru". Cand privesti albastrul, nu te gandesti intai ca este albastru si apoi generezi emotia, ci invers. Un om care nu a vazut in viata lui albastru si care nu si-a definit conceptul si cuvantul "albastru", va percepe emotia creata de albastru in acelasi fel cu cineva care si-a definit deja conceptul. Sau nu? Cand vedem o culoare noua pe care nu am vazut-o niciodata, o noanta, o simtim ca emotie, nu trebuie sa avem definit un concept care sa o reprezinte. Chiar de nu am avea conceptul de culoare (precum copiii mici), tot am simti emotia pe care o produce culoarea.
Cred ca atunci cand simtim ceva, invariabil intervine si ceva imaginativ, adica mi-e greu sa stabilesc o limita intre ratiune si emotie, cand vine vorba de starile sufletesti de zi cu zi. Gandirea nu trebuie sa fie constient. Daca vezi un nor albastru, din instinct poate asociezi albastrul ala cu ceva, e si asta un soi de gandire...
Dar ca sa nu ne departam de subiect, cred ca tot ce-i subiectiv, poate fi manipulat. Problema e ca noi subestimam puterea gandirii. Gandim pe mai multe nivele, nu doar constient, si e destul de greu ca un mod de gandire sa se integreze in personalitatea ta. In functie de modul asta de gandire, iti conturezi o viziune, care te poate deprima, sau nu. Paranoicii au ideea cum ca ar fi urmariti. Si asta ii face sa se simta urmariti. Depresivii isi mentin starea prin ganduri inlantuite referitoare la neputinta lor de-a actiona, iar asta ii face sa se simta neputinciosi. Tot ce gandim sau intuim, ajungem sa experimentam la nivel de emotie. Si e oarecum logic, pentru ca emotia e la limita dintre psihic si fiziologic, e supusa cortexului care se ocupa cu functiile cognitive.
Pippo a scris:
E adevarat, gandul intretine sau duce la generarea emotiilor. Dar nu doar gandul constient, ci subconstientul. De exemplu, senzatia de frica in fatza pericolului, fara a analiza situatia. Ia ca exemplu filmuletele cu monstri de pe internet, care genereaza frica printr-o imagine urata brusca si un sunet brusc. Emotia in cazul asta a fost generata de intregul ce constituie subconstientul nostru, inainte sa analizam sau sa ne gandim, sa identificam constient ce este. Personalitatea noastra si reactiile emotionale provin in mare parte automat din subconstient direct in plan emotional. Gandul constient amplifica si controleaza emotiile prin clarificarea a ceea ce intelegem despre realitate. Dar din subcontient, din conceptele formate despre lume, suntem complexati si bombardati constant de emotii care de multe ori se dovedesc neintemeiate, care nu corespund realitatii.
Exact, asta era ideea. Gandim, dar nu doar pe plan constient. Subconstientul tot functii cognitive executa, dar la un nivel mai abisal. Si sa nu uitam ca tot ce e acolo, a fost candva constient. De-asta e importanta o atentie marita, pentru a nu lasa monstruletii sa se strecoare acolo, de unde ii scoti mai greu. Totusi, acele idei eronate care ajung in subconstient pot fi modificate, prin vointa. Practic, se explica de ce e bine sa traiesti in prezent. Trauma e o cicatrice pe care un eveniment trecut, cu care ai incheiat orice treaba, il lasa in psihicul tau, in subconstient. Constientizand-o, o aduci la nivelul la care o poti distruge. Odata constientizat si inteles ceva, isi pierde din putere. Frica e ceea ce paralizeaza psihicul. Traumele sunt ca niste virusi, au propriile metode de protectie. Frica, refularea, negarea, proiectia, formatiunea reactionala, cate si mai cate.
Aducand in constient toate acele idei vechi, fixate in subconstient, tu le vezi in lumina, si realizezi caracterul lor iluzoriu. Apoi esti scapat. Emotiile negative nu mai au de ce sa apara, daca sunt in acord cu realitatea la care tinzi.
De-asta constientizarea e leacul pentru orice suferinta.
