Cum mai stati cu dezvoltarea personala?

Ohhh, imi cer si eu la randul meu scuze pt mania de a nu inceta conflicte total aiurea. Reactionez in joaca si duc mult prea departe mania de racai. Cumva este ceva ceva copilaresc,sa vad pana una duce limita ca sa irit si sa nu fiu nici pedepsita. Presupun ca un psiholog ar putea deduce multe. Dealtfel,ai avut dreptate,nu imi pasa prea mult de perspectiva academic psihologica a topicului cu logoreea.

In ziua respectiva eu una nu eram suparata nici pe Cer senin, nici pe tine,nici pe nimeni,dar simt ca tre sa cer scuze tuturor,pana la urma is zile in care tre sa facem trafic si atat.

Intr-adevar nu pot intelege toate situatiile si sincer admir capacitatea ta de munca si lupta,desi imi permit sa sper ca nu te vei imbolnavi. Sanatatea este cel mai depret lucru, eu asa o vad.

Bune idei ai avut,schema mi-a fost de ajutor. Postarile tale de azi au fost deasemenea pline de intelepciune, mi-au placut mult,in mod special pe topicul deschis de mine.

Kilkoana a scris:

Reactionez in joaca si duc mult prea departe mania de racai. Cumva este ceva ceva copilaresc,sa vad pana una duce limita ca sa irit si sa nu fiu nici pedepsita.

Ai atins o pista interesanta. E de sapat aici.

As spune ca e modelul relatiei tale din copilarie cu unul dintre parinti, dar cu care oare?

Intuitia imi spune ca tatal. Dar tu stii mai bine...

De fapt, as prefera sa nici nu intram in pista de analiza a postarilor lui Kilko. Am mai fost in faza asta. Cu tot respectul, unele le explic eu.

Sunt intr-o perpetua analiza, chiar daca aparent dau cu mopul, intind rufe sau ma destind noaptea cu cateva jocuri de MahJong (mi-a placut dintotdeauna combinatia dintre o activitate care necesita un minimum de atentie si ganditul la toate cele, e un paravan perfect pentru a fi lasata in pace sa gandesc).

Mi-am analizat inseosebi Copilul Rebel, am descoperit ca e auto-suficient si foarte ambitios; e un fel de Copil Adaptat dar care sta cu degetul mijlociu in sus. Face ce are de facut si chiar mai mult, pentru a demonstra ca nu are nevoie de cineva anume (de obicei este scos la iveala de o singura persoana). Copilul Rebel e rentabil cand am de depus multa munca fizica foarte rapid, dar pentru munca intelectuala plictisitoare trebuie sa isi ia talpasita, pentru ca nu reuseste sa se concentreze decat asupra a ceea ce simte. Cand vine vorba de analiza propriilor ganduri sau de activitati care ii starnesc interesul, exceleaza.

De fapt, Copilul Rebel din mine e singurul care exceleaza, restul starilor Eului se complac cand situatia devine calduta. Asta nu si nu, are o ambtie de fier; este usor inclinat inspre autodistrugere si de aceea nu are limite, exploreaza orice stare psihica fiind chiar constient ca poate atinge nebunia. E inepuizabil, invincibil, cu cat il analizez mai adanc cu atat ma fascineaza mai mult.

Copilul Liber simte si el foarte intens, are stari de euforie la fel de intense ca starile de triumf ale Copilului Rebel, dar fara sa fie cauzate de vreo farama de ceva negativ. Se manifesta numai cand i se creeaza conditii (o stare de armonie deplina cu cei din jur, in care nimeni si nimic sa nu ii umbreasca euforia). Copilul Liber depinde de cei din jur pentru creearea acestor conditii, inspre atingerea starii celei mai pozitive. Copilul Rebel nu. Copilul Rebel se deosebeste de Copilul Nebun prin faptul ca desi cauta victorii proprii, nu le cauta in detrimentul altora ci doar pentru sine si cu riscul asumat al propriei distrugeri.

Copilul Nebun cauta sa faca rau, sa jigneasca, e un vitel arogant, turbat si demonic, capabil de inteligenta dar numai in scopuri meschine. E acid si plin de un sarcasm taios, e grandoman si ambitios pana la absurd. Am scos Copilul Nebun la inaintare de multe ori pe forum, in lupte stupide de orgoliu, am scris poezioare acide unor useri samd. Lucruri pline de rautate si bazate pe imposibilitatea de a vedea acele persoane in plinatatea lor sufleteasca, mai degraba asociindu-le cu un lucru scris sau o atitudinea avuta la un moment dat.

Copilul Adaptat se impinge si el pana la limta dar inspre colaborarea cu altii si inspre armonia cu ei, inspre scopuri comune, spre deosebire de Copilul Rebel, care face asta spre a demonstra un punct de vedere sau spre a face cuiva in ciuda, simtindu-se superior prin reusita. Copilul Adaptat e si el ambitios - de pilda, saptamana trecuta am incheiat cu succes 40 de ore de munca la rand, fara somn sau pauze mai mari de 20-30 de minute. A fost o victorie pentru mine asupra propriilor limite fizice si psihice. Am mai avut asemenea ambitii in trecut dar niciodata nu am mers pana in panzele albe cu ele. Cand oboseste, Copilul Adaptat devine depresiv si auto-distructiv, are un sentiment de inutilitate, opusul celui de utilitate, care il alimenteaza. Are sentimente de vina, de datorie neimplinita, are o stima de sine redusa, e predispus depresiei.

Hyohko, acum iti inteleg pasiunea pentru psihologie. Pana la urma ce poate fi mai frumos decat descoperirea propriei minti si a substraturilor ei? Analizez fiecare mic aspect cu un entuziasm similar celui pe care il simte un copil care a invatat un joc nou prin care sa descopere lucruri. Capacitatea asta de analiza mi se pare un instrument grozav. Totul spune ceva despre stimulii la care reactionezi, inclusiv muzica pe care o asculti. Zilele astea am ascultat The Pogues in mod obsesiv, ceva din mine reactioneaza foarte puternic si frumos la muzica lor, de fapt nu doar la muzica ci la intreaga atitudine de fuck it all. Acum am inteles in sfarsit ce. Fascinatia pentru oamenii care dau tot ce au mai bun in timp ce se auto-distrug. Oamenii care se ridiculizeaza desi sunt foarte talentati, care trateaza viata cu umor desi din diverse cauze se auto-agreseaza intruna. Este un fel de fragilitate sufleteasca imbinata cu invincibilitate.

Hyohko, m-ai intrebat deunazi de unde vine tendinta mea constanta de a exagera. Am descoperit prin atentia sporita la mediul meu inconjurator.

Am fost programata spre exagerari de o persoana care adinaeuri a pufait, vis-a-vis de ceva care ii lua un minut, mai stau O ORA si pentru asta! pentru ca apoi sa spuna unui copil daca imi versi vopseaua de sprancene sunt MOARTA! De acolo vine tot.

Am ezitat daca sa scriu asta aici sau nu, dar am avut multa vreme un comportament violent asupra propriei persoane, in sensul ca imi dadeam pumni in cap pentru orice mica greseala de genul spartului unui pahar sau stricarii unui lucru. Multi ani am incercat sa inteleg treaba asta, care mi se parea material de Sapunari dar era un impuls incontrolabil. Analizand recent (tot mai am impulsul uneori sa ma fac ca pe o albie de porci pentru greseli marunte) mi-am dat seama ca in copilarie greselile imi erau exagerate de aceasta persoana si ca nevanad discernamant, credeam ca reactia este justificata. Fiind dominata de nervi si sres, se lega de cel mai mic lucru facut prost, partial prost, prea in graba, prea incet, prea tarziu etc, construind tot felul de scenarii ale urmarilor in modul ei caracteristic, umflat cu pompa pana sa crape. De asta si sentimentul meu exacerbat de vina si interpretarea unor situatii jenante ca fara iesire, ca un capat de tara.

Practic de fiecare data cand am un episod din asta iese Parintele Critic la suprafata. Sunt unul dintre cazurile ciudate ale celor care au reusit sa restranga acest comportament la prorpia persoana si sa nu il duca mai departe cu altii, distrugandu-si relatiile cu ei. Am incuiat ''monstrul'' in mine si ne-am canibalizat reciproc. Dar recunosc ca m-am infuriat grozav cand mi-am dat seama de originile lui. Au fost lucruri care pentru acea persoana nu mai contau peste 20 de minute, dupa ce isi descarca nervii, dar mi-au generat atitudini de ura fata de mine multi ani dupa aceea, o ura necontrolata si ilogica ce nu avea legatura cu natura greselii sau gravitatea ei. Fiecare accident, stangacie, era o reconfirmare a faptului ca nu esti buna de nimic, de nimic nu esti in stare, atata lucru nu faci cum trebuie.

Aseneth, referitor la ce ai scris pe alt topic, ca ajuta cu ceva o constientizare post factum a celor care au programat un om la modul asta, pentru mine e cu semn de intrebare. Cand e vorba de constientizare adevarata nu stiu, ca nu am observat asa ceva; cand e vorba de o schimbare de atitudine si atat, nu. Odata ce ai fost programat intr-un fel si ai functionat asa ani de zile, ''programatorul'' tau nu deja mai poate face nimic, chiar daca se schimba la 180 de grade. Tu deja esti virusat. Vestea buna e ca te poti de-programa singur :) .

Interesant feelingul de sus. Trist dar este atat de cunoscut multora.

Rau. Doar ca mi s-au deschis ochii asupra unor lucruri despre care eram complet nestiutoare.

Finnian a scris:

Mi-e asa cunoscut ce spui tu aici. :) Ma bucur ca l-ai lasat in boii lui pe asa-zisul programator si ai reusit sa treci cu bine peste raul pe care ti l-a produs inconstient. :flowers:

1. Nu mi se incarca noul avatar.

2. Stau in gara din Budapesta, astept sa imi vina trenul.

3. Workshopul...din Praga.....ohhhh well, is o ciudata.....la un joc facut acolo, altii m-au vazut de doua ori Putin si odata Angela Merkel. Ceea ce nu is......ok,minus un tip din Danemarca, care e de fapt din Lituania, dar traieste in Copenhaga. O companie atat de placuta, am hoinarit tot centrul Pragai si am incercat absinth (la Hilton, unde se uitau ciudat la alde noi). In fine.....desi cam tot workshopul lumea pe la spate neeee zicea ca "nush ce", chiar nu am "nush ceeeee".

Pot sa va pove seara?

Am cautat de habauci Hilton-ul unde era un sky bar, absinthul era la fel la pret ca si in oras, luaram cate un shot....am plecat, am facut poze pe Charles bridge, care or iesit ampulea ca eram "afumati o tzara", apoi ne-am plimbat, am discutat cate un luna si stele.....am alergat dupa ultimul tramvai.

Desi era sigur ca nu il prindem, l-am prins la mustata, altfel trebuia sa luam taxi si am preferat sa nu aruncam banii.....decat poate pe absinth.

In tramvai....mi-a spus ca in ceea ce te priveste tre sa recunosc ca sunt si intimidat dar si impresionat....ioi inima mea...........vaaaaaiiii, am zis ca lesinez rau de tot....

So, aseara ultima seara, m-a imbratisat si mi-a spus ca a fost grozav sa hang out cu mine....asa de cool m-am simtit si prost....

problem, eu sort of, kind of, eram io tentata sa calc pe bec..../

asta micu vrajea fiecare fusta, in mod principal una bucata fata din Cehia, care era un 5 nuante de rosu cand ii vb si asta numai la misto o lua.....

a incercat el si cu mine, dar taiat macaroana mistocara imediat.....dar plimbarea aia pe strazile din Praga......bun, simteam ca imi doream sa faca un moove...si desigur la joc ne pica sa ne descriem romantic (eu cred ca expres ales de trainer insa)si asa frumos ma descrise....."Vltava seara" (nu puteam manca toata seara in restaurant ulterior si a si venit la masa noastra). Si a fost si repartizat singur in camera si nu il duse capul sa.....

Ok, se pare ca sunt buna numai de "admirat si hang out with". Sunt bucuroasa ca am fost la workshop si l-am intalnit (barbatii, oare doar danezi? sunt ciudati).....acuma am un feeling de innec....bine ca e gata si merg acasa si imi lipseste prietenul, dar si compania danezului....poate ca sexul ar fi stricat absinth party-ul....am fost insa admirata ,ma simt ca o pustoaica indragostita.

Ma mira ce putin tre sa fim happy.

de munca va zic alta data.....fuck, iar ma simt cu capul in nori

Urasc inima asta a mea......stia sa vorbeasca despre toate...

cand eram in acelasi team colaboram si castigam, cand eram in alt team....se lupta sa ma bata...

cred ca s-a suparat cand odata puteam alege sa merg cu el in Praga, echipa condusa de el....si expres am ales alta echipa.

Seara mi-a spus, ca as fi vrut sa vii cu mine in Praga. Nu puteam raspunde,si eu, dar sunt prea atrasa si fizic de tine.

Cred ca suntem educate sa amestecam cepele, noi femeile.

In sfarsit ceva legat de problema dezvoltarii personale!

"Am fost la zeci de inmormantari, am consolat oameni in doliu.

As putea sa ma axez numai pe asta in psiho."

Regards,