Botezul copiilor mici a apărut în istoria Bisericii abia în anul 370 d.Cr., când adevărata doctrină biblică a început să fie denaturată şi să se spună că botezul nu este doar o consecinţă a mântuirii, ci o condiţie a mântuirii. Pe fondul discuţiei despre botezarea celor muribunzi, pentru a avea toate păcatele iertate înainte de moarte, s-a pus şi problema botezării copiilor mici, aşa că Biserica Romano-Catolică a început să-i boteze pe copii cât mai repede pentru a-i scăpa de vina păcatului originar. Aşa se face că în anul 416, botezul copiilor mici a devenit lege în tot Imperiul Roman.
În concluzie, botezul copiilor mici este nescriptural şi complet inutil. Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea (a se citi personală) cu gura se ajunge la mântuire”(Romani 10:10)
De unde a aparut obligativitatea acestui act la varste fragede ?
Sinodul din Cartagina (419) canonul 110….. “Asijderea s-a hotărt ca oricine tăgăduieşte ori zice că pruncii cei mici şl de curand născuţi din pantecele maicilor, botezandu-se, nu se botează ultru lăsarea păcatelor şi nici nu-şi atrag nimic din păcatul strămoşesc al Iul Adam,care trebuie să se capete prin baia renaşterii (de unde urmează că Ia aceştia nu se inţelege forma botezului cea intru lăsarea păcatelor cea adevărată, ci cea mincinoasă),să fie anatema;
