Este botezul copiilor mici o invatatura biblica?

Didymus a scris:

Ontopic: Cum operează acest sacrament/taină în ce priveşte mântuirea celui botezat, ştiind faptul că în cadrul creştinismului există o acută controversă sacramentală? Esenţa acestei controverse constă în întrebarea dacă harul se oferă în sau prin semnele sacramentale. Botezul infantil presupune că taina/sacramentul operează iniferent de credinţa pruncului, ex opere operato, prin însăşi puterea administrării.

Harul lui Dumnezeu lucreaza in si prin cadrul Tainei Botezului. Fara oficierea Tainei Botezului, sau prin corespondenta, Harul lui Dumnezeu nu Boteaza de unul singur.

Problema necredintei pruncilor evident este una falsa si fariseica, nicaieri in Biblie nu scrie ca un copil e necredincios cat e copil. De altfel asta ar fi o ineptie enorma, care trebuie recunoscut, Luther n-a cazut intr'atat incat s-o propage.

Didymus a scris:

Pe de altă parte, botezul biblic are în vedere credinţa celui botezat, el [botezul] fiind un simbol al îngropării omului cel vechi în "mormântul" de apă şi al învierii omului cel nou prin credinţa în Hristos.

Icoana aceasta închipuitoare vă mîntuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos" (1 Petru 3:21)

"fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi." (Col. 2:12)

Asta e ca si cum ai zice ca toti dreptii Vechiului Testament sunt in Iad pentru ca nu s-au botezat in apa si nu au vorbit cu gura.

ONΞIRΘS a scris:

Ne explici de ce nu boteaza ortodocșii adulții deveniți conștienți, care se pot pocăi de păcatele lor prin propria voință,

Pentru ca Botezul se ofera pentru credinta nu pentru constienta. Vrednici de botez sunt cei care cred nu cei constienti.

-altul a scris:

Problema necredintei pruncilor evident este una falsa si fariseica, nicaieri in Biblie nu scrie ca un copil e necredincios cat e copil. De altfel asta ar fi o ineptie enorma.

Didymus a scris:

Aşa cum s-a mai spus, "mărturia"/"mărturisirea" nu se face doar cu gura.

Pai atunci problema e clara, copii mici dau marturie de credinta prin fapte si stare de suflet.

Didymus a scris:

Cei care cred şi sunt conştienţi, vor solicita botezul dacă vor. Pruncii nici nu "cred", nici nu sunt conştienţi de această "credinţă" a lor. Nici măcar un adult care crede, atunci când se află în stare de inconştienţă, nu poate solicita botezul.

Pai asta e o problema de baza in relatia omului cu Dumnezeu. In Rai sarcina lui Adam era sa nu fie constient daca crede sau face rau. Singura lui sarcina era doar sa creada adica sa mearga in directia in care a fost pornit. Daca tu proclami ca starea aceea era nasoala, si a fost mai bine ca Adam a cautat sa inteleaga ce si cum, ce s-ar putea spune?

Credinta copilului exista pur si simplu pentru ca este suflet nounascut venit direct de la Dumnezeu. Copilul este mic doar trupeste, asta nu inseamna ca si sufletul e mai mic. La fel cei orbi muti si schiopi nu inseamna ca sufletele lor au lipsa parti.

Viitorul sufletului unui copil poate fi pus in discutie ca incert, pentru cand o sa ajunga la maturitate, dar nu cel din starea de copil.

Sufletul omului nu trebuie sa faca acte de vitejie ca-n filme ca sa fie pe primele locuri rezervate pentru Rai. Nu e ca la examen si intreceri unde numai primii se califica. Sufletul omului trebuie sa-si pastreze curatia primita la nastere. De aceea se zice ca trebuie sa nu cada in pacat.

-altul a scris:

Pai atunci problema e clara, copii mici dau marturie de credinta prin fapte si stare de suflet.

Didymus a scris:

Iartă-mă, dar asta cu "faptele" nou născuţilor (

-altul a scris:

Cum adica nu e vorba de copii? Eu vorbesc de botezul facut in Biserica copiilor de 6 saptamani.

Didymus a scris:

Nu vorbim de copii mari, ci de copii mici, respectiv foarte mici. Poţi vorbi la copiii foarte mici de fapte? În afară de udatul canapelei bineînţeles.

Evident ca se poate vorbi de fapte: un copil mic n-o musca pe mama de nas desi ar putea foarte simplu, nu se da cu capul de pereti ca sa-si puna capat zilelor etc Crezi ca un copil nu ar putea sfasia cu dintii sau nu ar muri daca s-ar arunca in cap?

Didymus a scris:

Pentru ultima dată: în discuţia noastră nu intră cazul Adam. Nici înainte, nci după păcătuire. Ca să fie foarte clar.

Adam a trait 2 stari: prima de copil duhovnicesc in Rai, in care trebuia sa creasca si sa se apropie de Dumnezeu, si a doua de om "matur" dupa ce a mancat din fructul oprit.

Prin aceleasi faze trece si un om pe pamant: prima cu suflet de copil si a doua cea de maturitate dupa ce ajunge sa injure si sa faca alte pacate.

Starea pe pamant este identica cu ce a trait Adam, pentru e vorba de a doua sansa oferita omului. Pe pamant omul poate sa se "joace" si sa penduleze intre diavol si Dumnezeu pentru ca "mediul" o permite. In Rai omul nu putea face asta acolo avea doar optiunea de a fi copil ascultator.

-altul a scris:

Evident ca se poate vorbi de fapte: un copil mic n-o musca pe mama de nas desi ar putea foarte simplu, nu se da cu capul de pereti ca sa-si puna capat zilelor etc Crezi ca un copil nu ar putea sfasia cu dintii sau nu ar muri daca s-ar arunca in cap?

:rot:

Mare-i gradina Ta , Doamne. Si din pacate populata si cu asemenea cuvantatoare......

VEMANS a scris:

:rot:

Mare-i gradina Ta , Doamne. Si din pacate populata si cu asemenea cuvantatoare......

Sunt convins ca astea ti se par absurde, dar inchipuieti ca cine proclama necredinta copiilor inseamna ca declara copii vanduti si condusi de diavol (starea de ateism nu exista). Deci diavolul poate sa faca toate astea cu un copil si evident ca nu s-ar sfii s-o faca, singurul lucru care il impiedica este credinta prezenta in copil.

-altul a scris:

Deci diavolul poate sa faca toate astea cu un copil si evident ca nu s-ar sfii s-o faca, singurul lucru care il impiedica este credinta prezenta in copil.

Exista mai multa credinta intr-un nou nascut decat a fost in Adam ?