Dragoste cu nabadai!

BogdanDK a scris:

Imaginatia si iubirea pot ajunge la culori pure.

Dar la culori pure si infinite doar sfintii ajung. Iar lipsit complet de culoare nimeni nu este.

mița a scris:

De ce nu? Poate il incurca in.. pasiunile lui. :)

O inregistrare audio a afirmatiei lui ar clarifica multe din analiza tonurilor :)

Pippo a scris:

O inregistrare audio a afirmatiei lui ar clarifica multe din analiza tonurilor :)

nu mereu . am cunoscut persoane cu tonalitati constante . bine iti dau batai de cap .

oricum faptul ca e indecis demonstreaza multe

Pippo a scris:

Dar la culori pure si infinite doar sfintii ajung. Iar lipsit complet de culoare nimeni nu este.

O inregistrare audio a afirmatiei lui ar clarifica multe din analiza tonurilor :)

In fine, era doar o metafora.

Pippo a scris:

O inregistrare audio a afirmatiei lui ar clarifica multe din analiza tonurilor :)

Poate asa-i mai eficace?

mița a scris:

Cand spui " de ce ma tot intorc la tine", eu inteleg " nu ai nicio calitate, nu ma meriti."

Poate doar il streseaza ideea ca nu este copilul lui. Si se gandeste ca nu ar trebui sa se incurce cu cineva cu copil si de aici "de ce ma tot intorc la tine?", ipoteza din care rezulta ca el tine la ea si de aici starea conflictuala intre mentalitatea (ideile) imprimata si atractia (eventual dragostea) pe care o simte.

Ideea ca nu ar trebui sa te incurci cu cineva care are deja copil care nu este al tau, este adanc imprimata in subconstientul de grup. Pe majoritatea ne-ar stresa ideea asta. Iar rezultatul depinde de ce anume predomina in individ, ratiunea si iubirea, sau ideea de grup din subconstient, egoul care spune "nu-i al tau, nu-i bine, trebuie sa fie al tau". Iar mai tarziu in viata datorita aceleiasi idei bine implantate se ajunge la "Parintii proprietari de copii"..

Un prieten al meu e de cativa ani cu o tipa care are un copil dintr-o casatorie anterioara. Copilul pentru el e un fel de cetatean de mana a 7-a fata de care are datoria de a-l hrani, eventual de a-l duce/lua de la gradinita, sau de a-i da drumul la calculator sa se joace. Si atat. Pentru ea copilul e un cetatean de mana a 2-a, ar prefera sa il lase in grija bonelor, sau in grija cuiva. Faptul ca plateste gradinita particulara, hrana, haine etc. e irelevant.

E rau sa fii prost si sa faci copii aiurea.

Pippo a scris:

...nu-i al tau, nu-i bine, trebuie sa fie al tau...

In lumea animalelor e mai simplu - de multe ori masculii omoara puii altor masculi, apoi insamanteaza femelele astfel incat sa isi treaca ei mai departe genele, nu altii. Omul fiind foarte destept comparativ cu celelalte animale, doar complica mult lucrurile, dar principiile raman aceleasi.

ce tampenie

Anamariaeric a scris:

i l-as face..insa nu prea este momentul pt nici unul din noi:)ceea ce pe mine m-a pune pe ganduri este ceea ce o fi simtit in momentul ala cu adevarat?ce este in mintea si sufletul unui barbat in momentul in care isi pune astfel de intrebari

regreta ca nu-i al lui, probabil

daca ar fi, ar fugi mancind pamintul

poate e doar asa de orgoliu.

Anamariaeric a scris:

oricum amandoi suntem tineri.el are 30,eu 27....nici nu se pune problema deocamdata.:))

ba chiar se pune, macar sa stiti ce vreti si sa va luati in serios.

daca nu, e pierdere de vreme.

Anamariaeric a scris:

sunt convinsa ca imi este ok si singura,dar pe de o parte este un tip f istet,imi place f tare,nu pot sa zic k il iubesc...dar,ma face sa simt lucruri pe care nu le-am mai simtit de f mult timp.niciunul nu suntem pregatiti pt casatorie,pt copii...am decis sa asteptam ca lucrurile sadecurga de la sine.

atunci considera-l o companie placuta fara sa-ti faci planuri de viitor cu el.

ia prezinta-i asa situatia, ca excluzi planuri de viitor, sa vezi cum reactioneaza.

incintat sau se umfla orezul in el ?

Anamariaeric a scris:

Este f posibil ca faptul k tin legatura cu fostul sot sa il deranjeze,am observat gelozie in privirea lui atunci cand vorbesc despre el..insa este tatal copilului meu,suntem prieteni si ne intelegem ca doi oameni normali,tocmai ca fiul nostru sa nu sufere sisa fie fericit.2 fostul meu sot a MERITAT sa fie tatal copilului meu...tocmai pt ca am simtit ca este un barbat hotarat,responsabil,etc..

io cred ca tu ai divortat degeaba, de orgolii, de moft, de lipsa de comunicare.

imi pare rau,dar de aseara pana azi de dimineata nu mi-a mai functionat internetul,asa ca revin cu comentarii :) relatia mea cu acest barbat este la inceput sa zicem..in perioada in care a plecat si s-a intors,nu pot spune ca a fost o relatie,pt ca nu ma simteam pregatita,in tot acest timp nu s-a intamplat nimic intre noi,dar tot timpul ma simteam nepregatita din cauza divortului,pt ca imi era teama sa incep o alta relatie.abia acum poot spune ca dupa atata timp am inceput sa avem o relatie in adevaratul sens al cuvantului.de locuit nu locuim impreuna,singura imi cresc copilul si tocmai de aceea ca mama ma gandesc la fericirea lui.sora mea spre exemplu,a fost in aceeasi situatie ca si mine,divortata,cu un copil..insa a avut norocul sa gaseasca un barbat care sa ii iubeasca copilul ca si cum ar fi al lui si sa nu faca diferente intre copilul surorii mele si copilul pe care il au impreuna..si oameni de genul asta,sunt rari,foarte rari!!!!!!!!iubirea inseamna sa fii cu un om pe care sa il iubesti asa cum este el,cu defectele si calitatile lui..si sa il accepti asa cum e!intr-adevar m-am exprimat gresit(ceea ce mi-a spus s-a intamplat dupa momentul in care facusem dragoste)dar ca mama...mi-ar fi greu sa traiesc sub acelasi acoperis cu un barbat care nu imi accepta copilul,pur si simplu..nu cred ca as putea!!!Mi-a aratat ca ii pasa de mine,ca are ganduri serioase..asta in momentul de fata...ce va fi pe viitor,vom vedea!poate ca faptul ca este de origine araba joaca de asemennea un rol important in toata situatia creata,pt ca din cate am inteles,barbatilor arabi le este greu sa accepte alti copii..nu stiu!!!!!!!!!!

@trandafir...degeaba nu am divortat,fii sigur de asta:) in momentul in care lipsesc cu desavarsire comunicarea,respectul,iubirea si multe alte lucruri importante intr-o casnicie..consider ca este mai bine ca fiecare sa isi vada de viata lui,decat sa traim in haos total si sa ne amaram vietile doar de dragul de a continua ceva ce nu ne face bine nici noua,nici copilului nostru

@ pippo...exact aceleasi lucruri mi le-a spus si el..k si-ar fi dorit si se intreaba cum ar fi fost ca acest copil sa fie al lui!l-am intrebat ce ar fi fost schimbat intre noi daca acest copil nu ar fi fost ..iar el mi-a spus ca absolut nimic,fiindca pe el nu il deranjeaza acest copil...dar se pare ca in mintea lui,este cu totul altceva!!

De multe ori, in situatii de genul asta, pe barbati nu ii deranjeaza neaparat copilul, ci conexiunea dintre el si un barbat cu care tu ai fost casatorita. Daca nu ar mai exista tatal copilului, astfel incat, in timp, fiul tau sa poata deveni si fiul lui, ar fi mai usor, dar, in conditiile astea, s-ar putea sa-l macine mai rau existenta tatalui decat existenta copilului. Poate l-ar accepta, dar numai daca ati putea forma o familie in care toti copiii cu care va sta la masa sa-l considere tata. E o situatie complicata pe care nu toti barbatii o pot accepta. El te vrea, insa are principii de viata la care tine foarte mult. Agitatia, intrebarile pe care si le pune, revenirile, toata situatia asta, e lupta dintre dragostea pe care ti-o poarta si principiile sale.