De ce nu ne acceptam?

Allexandrra a scris:

Limbajul uman e superior tuturor celor cunoscute. Dar are limitele sale. Rational, da, se poate comunica prin limbaj formalizat (eliberat de nuante si erori) foarte bine. Dar tot nu poti surprinde intreaga realitate umana. O fi din cauza constiintei, a faptului ca emotiile nu pot fi introduse in acest limbaj, nu stiu... ma mai gandesc. Sau caut pe google.

Pai nu cred ca are cum sa fie din cauza constiintei, pentru ca ea e cea care "comunica" prin acest limbaj. Problema e tocmai limbajul, care e un mediu de transfer limitat. E cat de complex ne permite inteligenta sa fie, dar nu e de ajuns se pare. Poate pentru ca emotiile nu pot fi conceptualizate, cum spuneai... Emotia e mai degraba ocheanul prin care privesti un obiect, decat obiectul in sine. Ne petrecem intreaga viata potrivind niste concepte cu modul nostru de-a fi si de-a accepta ceea ce percepem. Si e un proces recursiv, cu implicatii mult mai adanci decat putem sa ne dam seama. Doar gandind la acest proces, luam parte la el.

Oricum, cautam pe google, poate impresionam pe cineva pe-aici :D...

Typhon a scris:

Pai nu cred ca are cum sa fie din cauza constiintei, pentru ca ea e cea care "comunica" prin acest limbaj. Problema e tocmai limbajul, care e un mediu de transfer limitat.

Citind postul tau, mi-a venit ideea ca, presupunand ca am gasi un mod de comunicare superior tuturor celor de pana acum, tot nu ar fi suficient, daca nu am avea si un instrument prin care sa ne transpunem gandurile in el. Si imi amintesc ca uitandu-ma odata la poza lui Plesu de pe Google, dedesubtul ei scria ceva spus de el - parafrazez - de fiecare data cand ma apuc sa scriu, am ceva in cap, dar la final constat ca a iesit altceva. De parca s-ar fi strecurat si altceva intre mine si text. Plesu sugereaza o interventie divina. Eu as fi mai retinuta si i-as zice inconstient sau Supraeu.

Nu imi dau seama cat de evidenta e legatura cu postul tau, dar asta mi-a venit in minte si asta am scris.

Da, si eu cred ceva similar. Nu stiu daca neaparat Supraeu, poate e doar un fenomen ... dar cred ca am prins ideea.

Putem gandi si ca atunci cand te chinui sa pui cuvintele pe hartie, de fapt, iti treci gandurile (esenta lor de fapt) prin prisma limbajului, adica le ordonezi cumva. Cred ca asta e ceea ce face diferenta intre un geniu si un om de rand. Ambii au nevoie de idei structurate sistematic in capul lor, atat ca un geniu se pricepe mai bine sa faca aceasta sarcina. Nu-i de mirare deci, ca oricine pricepe un lucru daca ii este explicat pe inteles.

Probabil daca am trece de la constiinta direct la un mijloc superior de comunicare, ar fi pierduta mai putin din esenta asta. Cei care poseda o capacitate de comunicare superioara se pot exprima mai bine decat cei care stiu doar vocabularul fundamental. Asta pentru ca e mai usor pentru ei sa faca "conversia"...Culmea e ca nici noi insine, nu prea o constientizam (esenta). Parca inteligenta ne e limitata la limbaj. Avem informatie la discretie, dar capacitatea de-a o transpune e limitata. Cu cat e mai limitata, cu atat esti mai...slab de inger :)

Poate de-asta spunea Eistein ca "Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele".

Atasam conceptelor, cuvinte. Iar modul in care e construit limbajul, se reflecta in structura lumii pe care o percepem. Bine, e strict parerea mea asta.

Typhon a scris:

Parca inteligenta ne e limitata la limbaj.

Poate de-asta spunea Eistein ca "Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele".

Da, ne e limitata de limbaj, dar asta doar pt. ca nu suntem creativi atunci cand il folosim. Si, bineinteles, pt. ca limbajul il invatam de mici, cand ni se spune, de multe ori autoritar, "pisica e un patruped", "patrupedul este un...". O fi pisica patruped, dar cuvintele nu ar trebui invatate ca la catehism. Ca dupa aia le percepem toata viata ca pe niste norme de neclintit si, cum spuneam creativitatea sufera rau. Prin urmare si inteligenta.

Cu alte cuvinte, sunt de acord cu tine.

Si totusi niste norme de neclintit cred ca raman undeva, suspendate in eter... Daca toata povestea asta e recursiva, ca o spirala, poate duce undeva, cine stie...poate la ideile "pure"... Dar cred ca oricare doua convingeri sunt egale intre ele, oricare ar fi obiectul lor.

Cu cat privim mai adanc, cu atat e totul mai complex. Spunea lupini intr-un post, ca lucruri din ce in ce mai complicate se dezvaluie creierelor din ce in ce mai complexe. Cu cat ne uitam mai mult, cu atat absolutul pare mai mult o poveste. Fixam tot felul de limite, avem tot felul de convingeri, dar toate astea duc la o cunoastere fragmentara. Nici orbul nu se poate dirija prin multime. Dar cum toate pot fi asemanate, si obiectul in sine pare sa nu conteze asa mult, tind sa cred ca exista undeva niste idei "pure".

Typhon a scris:

Dar cum toate pot fi asemanate, si obiectul in sine pare sa nu conteze asa mult, tind sa cred ca exista undeva niste idei "pure".

Si eu tind sa cred acelasi lucru cand am impresia ca recunosc un model in diverse lucruri.

Acceptarea este o problemă care vizează mereu doar un anumit public: publicul hain. Doar intre oamenii acelui public va fi ridicată problema acceptării, mereu.

Omul omenos a invătat, dar si a inteles să-l accepte pe cel hain, in ciuda greutătilor sufletesti pe care le va simti. Si cu toate acestea, hainul nu se va dezvăţa de rău.

Acceptarea este un consimtăm

Typhon a scris:

LE : M-ai intrebat daca cei autentici nu sunt si ei reticenti. Raspunsul meu este : depinde. Pot fi reticenti la chestii pe care le percep ca fiind straine lor. In fond omul e reticent la ceea ce nu intelege. De fapt, "intelege" e putin spus, e reticent fata de ceva anume atunci cand il felul in care percepe el acest ceva, e in dezacord cu parerea pe care o are el despre sine. De exemplu poti fi reticent fata de un lucru. Daca ti-l explica cineva, tot la fel ramai. Si atunci de ce unii nu sunt reticenti fata de asta ? Pentru ca e vorba de subiectivism aici, de perceptia fiecaruia. Oricat de bine intelegem ceva, modul in care mai multi oameni percep ceva, va fi mereu diferit.

Chiar daca tu consideri ca adevarul ala e fals, e fals pentru tine, nu si pentru el. Fiecare isi ordoneaza sistemele de valori si daca spui despre cineva ca gandeste gresit, e pentru ca il judeci prin prisma ta. De-asta nu cred ca exista oameni rai, oameni buni. Exista oameni care se descurca cu propriile afecte, perceptii, au o constiinta de sine marita, si oameni care sunt inselati de aparente, care nu ajung sa se cunoasca, care cred in adevarurile altora, si aceste lucruri nu duc decat la un sine fals.

mulţumesc pentru răspuns :)

Allexandrra a scris:

Si imi amintesc ca uitandu-ma odata la poza lui Plesu de pe Google, dedesubtul ei scria ceva spus de el - parafrazez - de fiecare data cand ma apuc sa scriu, am ceva in cap, dar la final constat ca a iesit altceva. De parca s-ar fi strecurat si altceva intre mine si text. Plesu sugereaza o interventie divina. Eu as fi mai retinuta si i-as zice inconstient sau Supraeu.

eu aş fi mai c

Ana 1996 a scris:

Ceea ce eu nu pot sa inteleg (nu ca as fi vreo lipsita de empatie, ci doar putin mai grea de cap) este de ce nu pot oamenii sa accepte diferentele de opinie. De ce trebuie sa le impuna si altora parerile lor sau daca, vazand ca nu reusec, sa le atribuie tot felul de caracteristici injositoare

Nu am avut rabdare sa scotocesc dupa un topic asemenator, asadar, daca mai exista, se poate inchide.

Pentru ca sunt nesiguri.

Prin faptul ca li se da dreptate, ajung sa fie si ei convinsi ca au dreptate.

Mai sunt si aceia care sustin idei preconcepute sau inoculate de altii, si daca ii contrazici n-au argumente.

Lipsa argumentelor ii determina sa devina agresivi si sa-si impuna convingerile pt a simti ca au dreptate.

@ Eu am o vorba "te inteleg dar nu sunt de acord cu tine"

unii nu pot face aceasta diferenta, considera ca daca nu esti de acord, il contesti sau nu te duce capul sa intelegi ce simte.

Pentru ca sunt niste incuiati mintali si prost crescuti care resping tot ce este diferit pentru ei sau o fac pentru ca tu sa te simti inferior .