Început de Tudorxx, Sâm 15 oct 2011 · 11 răspunsuri · 15.618 vizualizări
Transformarespaţiutimp
Zimnicea, oraş aparent la marginea lumii, sau poate la limita dintre ele, relativ mic, fosta cetate antică Zimidava, cu străzi rectangulare neasfaltate sau pavate, doar o stradă principală ce traversa oraşul era pavată cu piatră cubică din vremea nemţilor. Oraş
C
Nu existenţa este esenţa universului ci transformarea acestuia ca existenţă materială sau nematerială.
Hai să aflăm dacă si-l pierde.
... Interpretarea mediului inconjurător (a realitătii) nu este deloc relevantă, incât să sustii in baza acesteia, că spatiul si timpul sunt altceva decât ceea ce intelegem in prezent prin ele. Interactiunile de orice fel, dintre oricare două subiecte, confirmă ceva real, adevărat. Iar ca urmare a repetării acestora, apar conventiile, conceptele. Dar, pentru evitarea lor este necesar să nu existe interactiuni, iar fiecare subiect să rămână izolat si pur unitar. Ceea ce este imposibil.
Prin interpretarea mediului, n-ajungi prea departe, dar prin intelegerea lui ajungi foarte departe. Intelegerea provine, pentru unii din transformarea consimtirii in prezenta priceperii (posibil si invers), iar pentru altii, din simpla observare a interactiunilor nemijlocite.
Infinitatea de forme constituie spatiul infinit, si ii conferă proprietatea de formă (imposibil de identificat), comună si materiei (posibil de identificat - de exemplu, quarcul). Tot ce este vizibil are o formă. Orice formă din acea infinitate este reprezentată de materie. Spatiul este material si este existenţă materială.
Spatiul si timpul, ca subiecte ale unei transformări, nu trebuie să existe si să interactioneze ca să poată avea loc transformarea lor ?
Editat Joi 20 oct 2011 21:43
Interpus a scris:Hai să aflăm dacă si-l pierde.
... Interpretarea mediului inconjurător (a realitătii) nu este deloc relevantă, incât să sustii in baza acesteia, că spatiul si timpul sunt altceva decât ceea ce intelegem in prezent prin ele. Interactiunile de orice fel, dintre oricare două subiecte, confirmă ceva real, adevărat. Iar ca urmare a repetării acestora, apar conventiile, conceptele. Dar, pentru evitarea lor este necesar să nu existe interactiuni, iar fiecare subiect să rămână izolat si pur unitar. Ceea ce este imposibil.
Prin interpretarea mediului, n-ajungi prea departe, dar prin intelegerea lui ajungi foarte departe. Intelegerea provine, pentru unii din transformarea consimtirii in prezenta priceperii (posibil si invers), iar pentru altii, din simpla observare a interactiunilor nemijlocite.
Infinitatea de forme constituie spatiul infinit, si ii conferă proprietatea de formă (imposibil de identificat), comună si materiei (posibil de identificat - de exemplu, quarcul). Tot ce este vizibil are o formă. Orice formă din acea infinitate este reprezentată de materie. Spatiul este material si este existenţă materială.
Spatiul si timpul, ca subiecte ale unei transformări, nu trebuie să existe si să interactioneze ca să poată avea loc transformarea lor ?
INTELEGEREA informatiei vine odata cu "practica" (Patanjali spunea "practica interioara continua", Sihastrii ii spun "Rugaciunea Inimii"). Necesitatea de-a muncii (la fel de CONSTIINCIOS) cu tine insati/insuti intru INTELEGEREA EXPERIENTEI care-ti aduce INTELEPCIUNEA. Este vorba despre o Intelegere diferita de cea Logica, fiind vorba despre acel SIMT INTERIOR, adica "A INTELEGE CU SUFLETUL", acea intelegere ca Fiinta umana experimenteaza Creatia Dumnezeiasca(a Campului De Iubire) si extinderea Ei, pentru ca apoi sa revina la PUNCTUL CENTRAL, realizand in interiorul nostru "Splendoarea Splendorii", Transformarea Alchimica. Cel care porneste(face primul pas, in intentie) devine transfigurat (adica OMUL NOU TRANSFORMAT, care a "castigat" Profunzime, Intelegere si Armonie) si cu fiecare intentie pe care o si realizeaza, transformarile se acumuleaza si modeleaza atat Interiorul, cat si Exteriorul.
Nu stiu cat de filosofic am scris, sper sa se inteleaga mesajul transmis(ce ma bucura pe mine este ca, am inteles cateva aspecte- marturisesc ca dupa multa practica interioara continua si constanta).
" ...Noi, fiecare, suntem o Memorie de Miscare, o anumita Rostire a Cuvantului Tau, ce se intrupeaza intr-o anume fiinta creata de Cuvantul Tau. Scanteia ce sta ca Arhetip fiintei mele create este aceasta rostire a Cuvantului Tau, in care ma regasesc si, totodata, Te intalnesc pe Tine". (Necesitate Isihasta)
Editat Joi 20 oct 2011 22:35
Şi dumnevoastră sesizaţi că realitatea pe care o reflectă spiritul oricărei entităţi este de fapt o iluzie datorată intermediarilor dintre realitate şi spirit, dar de ce nu vă întrebaţi dacă şi spaţiul şi timpul reflectat de dumneavoastră este cel real. Evident că nu tot din cauza entităţilor intermediare.Noi nu ajungem la realitate şi nici la adevăr niciodată dacă vorbim de adevărul real şi nu de cel convenţional al nostru. Ca să vedeţi că transformarea susţine spaţiul şi timpul şi că în lipsa ei nu mai este nimic este simplu toate convenţiile dumnevoastră despre existenţă dispar o dată cu moartea dumnevoastră chiar dacă elementele dumnevoastră nu dispar încă mult timp unele niciodată.(atomi, bozoni sau alte particule)De ce credţi că realitatea este una dar interpretările ei nelimitate? Transformarea, spaţiul şi timpul sînt simultane şi simultaneitatea lor este definiţia universului.(transformarespaţiutimp)Teoria a apărut în librării.
Interpus a scris:Hai să aflăm dacă si-l pierde.
... Interpretarea mediului inconjurător (a realitătii) nu este deloc relevantă, incât să sustii in baza acesteia, că spatiul si timpul sunt altceva decât ceea ce intelegem in prezent prin ele. Interactiunile de orice fel, dintre oricare două subiecte, confirmă ceva real, adevărat. Iar ca urmare a repetării acestora, apar conventiile, conceptele. Dar, pentru evitarea lor este necesar să nu existe interactiuni, iar fiecare subiect să rămână izolat si pur unitar. Ceea ce este imposibil.
Prin interpretarea mediului, n-ajungi prea departe, dar prin intelegerea lui ajungi foarte departe. Intelegerea provine, pentru unii din transformarea consimtirii in prezenta priceperii (posibil si invers), iar pentru altii, din simpla observare a interactiunilor nemijlocite.
Infinitatea de forme constituie spatiul infinit, si ii conferă proprietatea de formă (imposibil de identificat), comună si materiei (posibil de identificat - de exemplu, quarcul). Tot ce este vizibil are o formă. Orice formă din acea infinitate este reprezentată de materie. Spatiul este material si este existenţă materială.
Spatiul si timpul, ca subiecte ale unei transformări, nu trebuie să existe si să interactioneze ca să poată avea loc transformarea lor ?
Editat Sâm 22 oct 2011 10:41
Scrie-mi despre transformare in sine, prin cuvintele tale (nu este necesar să faci referire la spatiu si timp).
Transformarea
care
Uite ce ar fi interesant, faţă de textul tău:
- stabileste subiectele, apoi obiectele prin care operează;
- stabileste proprietătile si caracteristicile subiectelor si obiectelor;
- intr-o frază scrie cel mult 3 verbe;
- intr-un paragraf scrie doar despre un singur subiect, o singură idee, perspectivă.
Cu răbdare, reformulează-ti-l, tin
Ai dreptate dar nu am nici un interes, o lucrare de filozofie cu un anumit nivel este densă, matematicile speciale la fel este greu dacă nu imposibil să explici astfel de teorii în mai puţin de cîteva volume, primele au apărut.
dacă scriu doar cum spui şi recunosc că este o normalitate aş menţine convenţiile anerioare şi nu mă supun acestora în mare măsură.
quote name='Interpus' timestamp='1319360207' post='1060735530']
Uite ce ar fi interesant, faţă de textul tău:
- stabileste subiectele, apoi obiectele prin care operează;
- stabileste proprietătile si caracteristicile subiectelor si obiectelor;
- intr-o frază scrie cel mult 3 verbe;
- intr-un paragraf scrie doar despre un singur subiect, o singură idee, perspectivă.
Cu răbdare, reformulează-ti-l, tinând cont de cele patru recomandări.
Editat Dum 23 oct 2011 18:03