Generos sau fraier ?

Finnian a scris:

Cred ca ce incearca Two sa spuna este ca ei mizeaza pe urmatoarea presupunere, si anume ca tu consideri orice ti-ar da ei inferior si prin urmare vii mereu cu propriile provizii, pt ca ei chipurile nu ti-ar putea oferi niciodata ceva la nivelul cu care esti obisnuita. Asta fiind, fireste, doar o presupunere, care sa le dea o scuza sa nu cheltuie mai nimic.

Normal ca daca asa ar gandi, asta ar fi doar o eschivare din partea lor. Doar nu ne cunoastem de alaltaieri nu ? Ne stim de-o viata. Ma stiu din scoarta in scoarta, stiu foarte bine ca nu sunt fitzoasa, figuranta, pretentioasa cand merg la ei sau in Romania. Ce naiba, doar nu sunt fiica lui Donald Trump sau Paris Hilton, nu ?

Ba dimpotriva, eu cand sunt in Romania sunt parca cu totul alta persoana, nu ca unii figuranti care au trait in occident si fac pe interesantii in concediu in Romania. Eu sunt foarte down to earth cum s-ar pune. Sunt mai nice decat aici. Nu gandesc si nu ma comport ca o parvenita. Nu ca as fi o parvenita in primul rand, dar zic asa ca exemplu.

Pe Naeema din Romania trebuie sa o cunosti, nu pe asta din Canada. Ti-ar place de aia.

Finnian a scris:

Cred ca ce incearca Two sa spuna este ca ei mizeaza pe urmatoarea presupunere, si anume ca tu consideri orice ti-ar da ei inferior si prin urmare vii mereu cu propriile provizii, pt ca ei chipurile nu ti-ar putea oferi niciodata ceva la nivelul cu care esti obisnuita. Asta fiind, fireste, doar o presupunere, care sa le dea o scuza sa nu cheltuie mai nimic.

Nu,nici asta.Cu toate ca poate fi valabila si asta. Daca sunt simtiti.

Dar nu imi permit sa ii explic mai pe romaneste si mai direct, de aceea am folosit metafore. Pentru ca s-ar simtii ofensata intrucat este vorba de rudele ei. Si nici nu vreau asa ceva.

Dar, romanii sunt mai profitori. Daca ei stiu ca cel ce are bani, are si alt stil de viata si alte doleante, normal ca stau ca milogii ca acela sa cumpere ce cumpara el de obicei si ei nu.

Nu se inghesuie sa ii puna pe masa ce mananca de fel musafirul, daca ei doar viseaza la alea.

Daca un roman ar vrea si el sa manance Salam de Sibiu, el doar viseaza la asta ca e 500 de mii kg, adica banii de mancare pe o saptamana, sa zicem. Si ii vine o ruda de afara care mananca asta in mod regulat, ce face romanul, cumpara sa ii dea, sau sta sa cumpere celalalt,pentru care un kg reprezinta doua pachete de tigari ?

Eu zic ca asteapta, si nu cumpara.

Mai Laurici, mie daca-mi pui un castron cu cartofi prajiti si mujdei pe masa sunt fericita. Te scoti ieftin.

Nu mananc salame ca e din porci .

Rudele for granted . Prietenii se simt mai straini.

Esti ruda mea . Merit sa ma ajuti . Asa vad rudele problema . Si luxul e tentant . Chiar daca e pt o luna atunci cand vine ruda bogata . Asa cred ca gandesc rudele

La romani e ideea asta . Daca e mama verisor matusa etc . Trebuie sa ne ajute . Sa ne dea tot . E doar sange din sangele nostru. Tipic romanesc .

In Occident fiecare invata sa castige ceea ce are dincolo de legaturile de sange

Naeema a scris:

Mai Laurici, mie daca-mi pui un castron cu cartofi prajiti si mujdei pe masa sunt fericita. Te scoti ieftin.

Nu mananc salame ca e din porci .

Era metafora. Ca e foarte scump pentru Ro, dar pentru diaspora, e frectii. Dar, tu dai salamul si eu mujdeiul. :-

Asta ie de cal.

La cartofi....juma /juma. Ca am zis ca sunt zgarcit.

Sa vezi faza...eu dupa ce am ramas fara geanta, l-am sunat pe al meu sa-mi trimita bani cu Western Union ca sa am de cheltuiala. Zis si facut. Dupa ce a trimis asta banii si mi-a dat numarul ala cod, l-am rugat pe ruda sa ma duca la un centru sa ridic banii. Acum intrebarea de baraj este : Cu banii de la ai mei ce sa intamplat ? I-au tinut ei si nu au zis absolut nimic, cand au vazut ca am facut rost de bani deja.

Stii cand am aflat de toata chestia ? La cateva luni dupa ce m-am intors acasa si m-a intrebat taica'meu daca mi-au ajuns banii pe care mi i-au lasat.

Nu am zis nimic celor din Romania si nici nu voi zice. Daca vor ai mei sa deschida subiectul cu ei e treaba lor. Dar pe mine faza asta ma dezamagit tare de tot.

...asta e culmea nesimtirii totale,iarta-ma ca spun asta caci totusi este o ruda de-a ta si nu se cuvine din partea mea un necunoscut sa vorbesc asa la adresa ei insa nu m-am putut abtine sa nu comentez.In locul tau eu as rupe orice relatii cu ea.Don't get fooled twice!Inteleg ff bine tot ce ai scris si ex. date pt. ca le-am avut si eu la un moment dat,pana cand am inceput sa triez si sa elimin din rubedenii si balastul l-am aruncat la gunoi.Eu sunt mai rece un pic uneori deaorece nimeni nu m-a ajutat cand am venit in USA,romani nici atat si mi-am cladit viata si viitorul numai prin munca multa si perseverenta,ambitie si nu m-am avut decat pe mine insumi si la bine si la rau.Un amic vechi din perioada NY de origine turc,mi-a spus atunci ca pt. mine si 1 cent este mare si asa era!Am muncit din greu pt un pumn de dollars(sa mai glumesc putin sa nu fiu chiar asa de negru)si patimit destule mai ales in primii mei 2 ani...la un moment dat inchiriam o camera intr-un apt. cu alti 2 chiriasi(americani dar very low class)si unul era drug addict iar alalalt era alcoholic.Veneau curve acolo si se consumau droguri in prostie..aveam gandaci si soareci in camera..odata am pus pe mine halatul de baie si cand sa bag mana a tasnit un soarece afara alergand pe mana mea...eram obisnuit dar nu aveam posibilitatea sa ma m ut undeva mai bine caci nu castigam deloc mult ci traiam pe food stamps de la guvern care-mi dadeau cupoane in valoare de $ sa imi cumpar de mancare..deci eram considerat cel mai sarac posibil ...Dar am avut taria de caracter sa rezist si sa ma stradui sa muncesc,am mers la colegiu pe bursa de talent serile si ziua munceam ce puteam gasi de la spalator de vase la cate feluri de joburi joase.Nu-mi puteam permite lucruri scumpe si in weekend imi ofeream o ciocolata mica ca dulce.1 $ ear mare pt. mine si crede-ma ca i-am cunoscut valoarea si o cunosc.Si totusi am trecut peste toate si am inaintat si cu putin noroc si munca multa(eu 2 ani nu am avut o zi libera deloc si nici ..concediu!)m-am ridicat si mi-am facut o viata fara de lipsuri.

Rudele din RO nu au inteles niciodata asta.Nu stiu cati si azi inteleg sa traiesti in astfel de conditii.Dar au avut mereu pretentii.Eu veneam cu o valiza imensa 3/4 plina de cadouri si un coltisor al ei si pt. lucrurile mele si tot nu era bine si de ajuns.pai cum sa nu ma supar si sa nu ii mai doresc?? Unul vrea sa-si deschida cabinet dentar si imi zica ca sa-i cumpar aparatura din USA sa-l dotez...

M-am inteles mult mai bine cu prietenii decat cu rudele.Si ei au fost cei care au venit sa ma ia de la aeroport si dus la plecare...nici macar atat nu au facut rudele ...eu vin incarcat cu cadouri si ei imi zic sa iau metroul sa merg la ei acasa!Cu toate ca au masini dar mi s-au plans ca benzina costa!Si stii ce am zis: vrei cadourile,vino sa le iei,nu vrei,le dau pe strada la straini.Si tot ei se supara.Adica imi fac lista cu ce sa le cumpar si nici nu se deranjeaza sa vina sa ma ia de acasa sau sa vina sa le ia ei..tot eu sa merg la ei??Cu metroul??

Si uite-asa cu rudele din RO.Si inteleg pe Naeema f. bine si daca are un castel de mare si 2-3 masini CE DACA??????Munceste din greu pt. tot si STIU cum e cu taxele,datoriile la credit cards si la banci si mortgage etc etc si mai stiu si cati bani mai raman dupa ce iti castigi salariul.DE CE sa nu aiba o viata comfortabila si frumoasa si sa n-aiba ce-si doreste???Nu cred ca cineva intelege mai bine cum e viata din EU ori CA ori USA decat cei care o traiesc in tarile respective.Pt ca 1 $ este MARE!!!!!!!!!!!

Memento: cardul meu in baza caruia mi se dadeau cupoane de alimente de la stat pt. ca nu castigam mai mult de $500 pe luna si asta inseamna a fi din clasa celor mai saraci in USA.Sa nu se gandeasca cumva cineva in contextul a acestei sume in RO si la salariile de azi etc pt. ca-i total pe dinafara!!!La acea vreme nici taxe nu plateam caci eram sub nivel.Am pastrat acest card sa-mi amintesc mereu de acele zile sa imi dau seama cum am ajuns azi la cine sunt si ce am realizat in viata de unul singur si fara ajutor de la nici o ruda oarecare!

Era o vorba veche despre URSS, dar indreptandu-ma eu spre 30 de ani actualmente, cred ca era de fapt despre o mentalitate destul de intalnita pe la noi: Ce-i al meu e al meu, ce-i al tau e negociabil.

Genul asta de oameni profitori descrisi in topicul de fata sunt mai degraba cei proveniti din familii de tip clan, in care toata lumea se "iubeste", fiind "varul lu'/matusa lu'/unchiul etc."

Din fericire pentru mine, nu provin dintr-o asemenea familie, dar am avut tangente cu oameni de genul. Pentru scurta vreme, ce-i drept. Initial ii invidiam pentru cat de bine pareau sa se inteleaga cu rudele, spre deosebire de mine care, ca principiu, le ignor, si ele pe mine. Apoi am inceput sa observ chestii aiurea, gen cum se fraieresc unii pe altii pentru 2 lei si cum isi cer unul altuia "de la obraz". Si asta are la baza fudulia romaneasca, nu mai zic de parsivenie.

Cu riscul de a fi considerat zgarcit, neprietenos, nepoliticos sau whatever, rar fac "cadouri" de genul asta, gen sa vad ca un om are bani, dar imi mai cere si mie. Extrem de rar, si constient, plus ca ii si zic, sa nu aiba impresia ca sunt chior sau prost.

Mi-e greu(spre imposibil) sa accept cadouri scumpe de la oameni, nah, eu poate am exagerat, dar in vizita pe la alta lume, ma feream inclusiv sa le mananc mancarea. De ce ? Pentru ca printe compatriotii nostri un procent majoritar iti vor cam scoate pe nas farfuria aia cu sarmale prin pretentii ulterioare.

Nah, poate eu sunt nesimtit, dar nu sufar sa fiu exploatat, indiferent cine incearca sa faca asta. E parte a filosofiei mele (extrem de rigide) de viata.

Suntem entitati individuale, daca iti dau ceva, iti dau ca vreau eu si fii sigur ca nu iti voi cere nimic la schimb, dar daca imi ceri tu, ai face bine sa ai ce oferi la schimb. Cersetorii nu-mi plac, nu-s organizatie de binefacere, nu este datoria mea sa intretin pe altcineva, exceptand familia proprie (familie=sot+sotie+copil, nu restul de rude).

Elk ai dreptate cand vorbesti de timpuri grele prin care au trecut multi dintre cei plecati, pana au reusit sa-si faca vreun rost si totusi de ce unii ne simtim tot vinovati orecum pentru traiul nostru mai lipsit de griji si mai bun cum e vazut de catre rudele si cunoscutii ramasi in tara de bastina ? Poate unii oameni inchid ochii cand sunt folositi, astfel cautand sa alevieze cumva sentimentul asta ciudat de vina.

Stii, cateodata ma gandesc ca aia de acolo se au unii pe altii, la greu poate se ajuta, au la cine trage, la cine apela, dar noi astia din afara suntem singuri in mijlocul strainilor. Daca ne merge rau cui ne plangem, daca se intampla ceva la cine apelam, noua cine ne da cand nu avem sau nu mai avem ? We are f***ed, scuza-mi expresia dar asta este adevarul.

Nu sunt singura care se simte folosita de rude. Am aici prietene romance care au situatii asemanatoare. Nu intru in vreun detaliu pentru ca nu e frumos sa le discut chiar si in anonimat, dar atat pot sa zic si anume ca se confrunta cu aceleasi nemultumiri. Tocmai discutam cu una saptamana trecuta la o cafea, exact despre chestiile ce le-am discutat azi aici. Ne simtim ca magarii satului.

Apropo, nu te lua dupa Two. Te asigur ca nu am castel. As vrea eu, numai ca mi-ar fi frica sa traiesc intr-o casa cu 50 de camere ca in filmele alea de groaza unde te pierzi pe holuri pana ajungi la baie sa te pisi si habar nu ai ca in pivnita e portal spre Iad.

@SR

Deci daca matusa'ta iti cere bani sa-si puna termopane vrei sa zici ca o lasi cu ochii in soare ?

Naeema a scris:

@SR

Deci daca matusa'ta iti cere bani sa-si puna termopane vrei sa zici ca o lasi cu ochii in soare ?

Nu, ii dau cu imprumut, daca am o suma mare care nu-mi trebuie pe moment, iar daca nu returneaza suma, o bantui si daca nici asa nu vrea, poate ma mai revede in viata de apoi abia, poate... Daca returneaza suma, dar repeta figura de a ma folosi pe post de banca, ii dau Anuntul de la A la Z sa isi gaseasca loc de munca mai bine platit si o brosura cu bancile de la care poate obtine imprumut :D

Singura justificare sa fac eforturi pentru o ruda sunt cazurile de sanatate (boli, spitalizare), cu conditia ca omul pe care il ajut sa se afle in situatia in care nu se poate ajuta singur. Ca daca are bani stransi la ciorap dar vrea sa ii platesc eu operatia, s-ar putea sa decedeze :P

Poate e cinic ce zic, dar asa e cinstit. Toti avem 2 maini, 2 picioaare si un cap, ergo toti putem munci ceva. N-am fost mereu jandarm, am fost si operator foto, si curier biciclist, si sclav pe plantatie la KFC, si operator xerox, si operator PC... Iar pentru a deveni jandarm am facut 2 ani de puscarie(de scoala de subofiteri that iz :D), deci nu mi-a facut nimeni niciun cadou. So... gandirea mea e "daca eu pot munci orice, apoi ceilalti au scame-n sange ?" Respect pentru cei ce muncesc si isi agonisesc traiul, nu pentru cei ce stau vesnic cu mana intinsa :)

Ca regula - banii bagati in relatiile dintre oameni intotdeauna le vor strica, daca vorbim de alte relatii decat de cele de afaceri.

Naeema a scris:

Elk ai dreptate cand vorbesti de timpuri grele prin care au trecut multi dintre cei plecati, pana au reusit sa-si faca vreun rost si totusi de ce unii ne simtim tot vinovati orecum pentru traiul nostru mai lipsit de griji si mai bun cum e vazut de catre rudele si cunoscutii ramasi in tara de bastina ? Poate unii oameni inchid ochii cand sunt folositi, astfel cautand sa alevieze cumva sentimentul asta ciudat de vina.

Stii, cateodata ma gandesc ca aia de acolo se au unii pe altii, la greu poate se ajuta, au la cine trage, la cine apela, dar noi astia din afara suntem singuri in mijlocul strainilor. Daca ne merge rau cui ne plangem, daca se intampla ceva la cine apelam, noua cine ne da cand nu avem sau nu mai avem ? We are f***ed, scuza-mi expresia dar asta este adevarul.

Ai dreptate si stiu asta ca m-am gandit deseori si eu.Nu ma am decat pe mine,mereu a fost asa,dar viata trece si e mai nasol cand si imbatranesti...deh nu pot fi Dorian Grey oricat as incerca :) Tot la straini apelez caci nu am incotro si apoi e iar adevarat ca nimeni nu-mi da mie nimic si mereu trebuie sa ma ajut pe mine insumi.In RO ca si in Italia exista nucleul familiei si ea e si mare si se ajuta unii pe altii.Poate in Italia e mai sarit peste cal chestia asta...am vazut cum e acolo.La lunch se aduna toti care de pe unde munceste la ..mama acasa si mananca impreuna.

Am avut o gramada de prieteni care cu timpul s-au rarit,am avut si familii si sotii dar parca tot ca un fel de lone wolf ma simt intotdeauna.

Asta e viata.dar poate si noi suntem de asa natura claditi sa traim viata ce o avem,caci noi ne-am ales-o in definitiv.Sa stii ca nu oricine are curajul si temeritatea de a porni la drum nou si a-si ridica de unul singur o existenta prin mainile lui si fara ajutor de la parinti!In RO cum n-ai bani ,hopa la parinti si ceri,ori stai la ei si nu platesti chirie si mananci si daca muncesti,economisesti in 2-3 ani sa-ti cumperi o casa de ex. plus ajutor banesc in plus de la ei.Noi n-am avut astfel de resurse,dimpotriva..da-i cu munca si traiesti cu greu pana reusesti sa incropesti un rost al tau si cred ca ni se cuvine totusi un mic respect din partea rudelor care ele nici nu ar face ce am facut noi.

Oare cati? Toti dau din gura ca fac si dreg dar au mereu spatele acoperit!! La noi nu tine vrajeala asta cu gura mare ci noi trebuie sa punem mana sa facem ceva!!!SINGURI!!!!

Si apoi daca am o masina sports decapotabila este pt. ca am cumparat-o din banii mei munciti cu greu si fara imprumut sau ajutor de la parinti sau alte rude.Si consider ca avem dreptul la tot ce avem si in plus mai si le dam bani si altele .NU ma oftica faptul ca dau ci faptul ca oricat as da nu-i de ajuns,cand mie nu mi-a dat nimeni nimic ci a trebuit sa iau cu mana mea si cu deprivatii uneori.

Stii? Cand am sosit in NY in 1982 era iarna si aveam niste cizme din RO care asa de bune au fost ca li s-a dezlipit talpa...si nu aveam bani caci am venit fara un cent in buzunare acolo.Mi-a dat un instalator de pe strada duck tape si am lipit cizmele peste talpa si partea de sus la picior si am umblat asa cam 2 luni.Aratam ca un bum!

In fine,nu mai are sens sa continui.Asa a fost sa fie si totusi am reusit si mi-am realizat visele toate ce am avut.Om bogat,om sarac :)

Era un serial TV odata in RO cu Nick Nolte tinerel :)

Stii,era pe undeva un post recent care zicea de la pornitul de la Zero.Cred ca de vreo 5 ori am pornit-o de la Zero absolut in viata si asta fiind doar cu un geamantan in mana si cateva sute $ in banca.Si inca ceva: in noi orase si tari din lume!Dar poate sunt un nomad in definitiv si uneori cred ca-s doar un calator in timp.