Decizie, nu stiu ce sa fac,

Al Micu a scris:

Dar tu cine te crezi sa dai in ma-sa?

Exterminator de gandaci.

Lupini, de cate ori vrei sa iti spun ca nu stiu motivul...

Ma iei cu chesti sa le spun la un adolescent...ca poate el mar crede.

Credema ca daca as sti un motiv ce motiv as avea sa mai postez aici???

Nu ma cunoaste nimeni, nu cunosc pe nimeni...si as avea curajul sa il scriu daca am gresit intr-un fel fata de maicasa sau careva membru din familia ei...poate aveam cum sa indrept situatia.

Nici fata nu cunoaste motivul, am mai spus si ma repet creca pt a 10 oara...cand a incercat sa discute despre mine scandal, cand a incercat sa isi spuna p.d.v. a altoito....aaaa ti la el si i-a aplicat doua palme....

Si in legatura cu ex vostru...ca parinti simt ce fel de om esti..si de aia nu te lasa.

Va contrazic cu un ex

Am o vecina de a mea care masa si tatcsu tot asa sau impotrivit pt o relatie... fata peste cativa ani sa maritat cu altcineva cu care masa si tacsu au dorit.

Peste 2 ani ca casnicie, a divortat ca ala numa o batea si alcool....

Acuma fata nu mai vb cu parinti ei deloc..si tacsu a dat in patima acoolului si masa e disperat...

Cand va aud ca parinti simt...ok au experienta de viata mai multa ca noi, dar asta nu iti da dreptul sa te bagi in viata proprilor copi.

Ok au dreptul sa isi puna p.d.v. si atat..... nu mai mult.

Ce au scapat din vedere unii pe-aici, e ca Adelante22 e cel care a cerut un sfat sau doua. Deci ceea ce este la obiect pe acest topic sunt sfaturi date pentru el, nu argumente pentru care mamele au dreptul sa isi lege fiicele de calorifer. Daca topicul ar fi fost un versus, copii contra parinti sau asa ceva, ar fi mers. Dar uite, babacii in cauza nu au cont roportal, nu au cerut sfaturi sau ajutor si probabil ca nici nu citesc ce se scrie pe aici. Sa ceara suspendarea mea, nici macar atat...

Repet, eu il sustin pe tanar, sfatul meu pentru el este sa lupte pentru fata (atata timp cat iubeste si se simte iubit), si daca acea mama vrea sa il stie in afara familiei ei, asta nu va fi nici o problema, asa va si fi! Cu sau fara fata ei. Se poate, am verificat eu!

Legat de celalalt aspect discutat, da, probabil ca fata va ramane cu niste tare, dar cu cat iese mai repede din acea familie cu atat va fi mai bine pentru ea. Si daca si are ceva in capsor, va si aprecia ceea ce va face tanarul pentru ea. Parintii au dreptul sa sfatuiasca, dar mai ales peste 18 ani nu au nici un drept sa porunceasca. De sechestrare, nici nu mai vorbim.

lupini a scris:

Asa cum exista multe feluri de oameni, exista si multe feluri de parinti.

Nu poti spune ca unii oameni au un caracter execrabil si totusi toti oamenii sunt parinti buni.

Sunt destui care isi umilesc/bat/tortureaza/mutileaza fizic sau psihic copiii in lume, fie ca isi dau seama de greseala lor sa nu.

Parinti ca mama acestei fete exista; pot sa iti dau un caz foarte asemanator, cel al mamei mele, care a fost crescuta de un cuplu foarte bogat, fara copii, pentru a le fi un fel de servitoare. Planul lor era pt toata viata. Daca nu ar fi fost atat de mojici, chiar ar fi ramas langa ei. Au facut tot posibilul sa nu isi intemeieze o familie proprie ca sa nu aiba obligatii in afara casei lor, ca se ocupa de absolut tot. L-au acceptat pe taica-miu pentru ca nu avea casa inca, fiind de la tara, considerand ca isi castiga un sclav in plus. Au locuit acolo o vreme (desi lucrau amandoi si pe vremea aia aveau dreptul la o casa), fiind trimisi de colo-colo cu treburi in tot timpul liber, nu aveau 30 de minute pe zi sa respire si sa stea impreuna. Le-au bagat strambe la primarie sa nu le dea apartament; o luna a stat maica-mea pe scarile primariei zi de zi, insistand pt acest lucru care pe atunci era un drept. Au facut presiuni asupra ei sa isi avorteze copiii; in mare au reusit; eu am scapat ca prin urechile acului. Parintii mei lucrau la stat si castigau ok, pana li s-a oferit un carlig mascat drept ajutor de la oamenii astia, sa isi deschida afacerile proprii cu un aport al lor. Motivul a fost unul simplu - santaje peste santaje, se bagau in toate planurile lor, ii amenintau ca daca nu le urmeaza ordinele 100% in viata profesionala si personala, au sa ajunga sa nu mai aiba din ce trai. Au trait ani de zile intr-un stres constant si totusi nu au avut puterea sa se desprinda de acei oameni.

Pana si astazi mama mea le spune la telefon tot ce se intampla in familie, pt ca ei sa umple targul imediat. Au umplu orasul ca e nebuna, de taica-miu la fel, tot felul de minciuni si mizerii, auzea de la altii si se crucea. Au bagat zazanie intre ea si taica-miu pe toata perioada casniciei, incercand sa ii faca sa se certe sau sa se desparta. O ademenesc intruna sa se intoarca in tara si sa stea cu ei (isi permit si 5 infirmiere care sa aiba grija de ei constant dar din zgarcenie nu vor pe nimeni afara de ea, ca de, au investit). S-a intors din strainatate sa stea cu ei de cateva ori si mereu acelasi lucru - jigniri, umilinte, spuneau ca e handicapata, ca e nebuna, ca sa stea cu ochii plecati cand vorbeste samd. Pana si azi o mai bate gandul din cand sa se intoarca, fiind atrasa de promisiunea ca o vor ajuta in cariera, de care s-a ales praful. Acelasi ajutor ca si pana acum, cu n-spe conditii si santaje, pentru cel mai mic motiv. O santajau pana si ca daca nu ma convinge pe mine sa fac/sa nu fac anumite lucruri, o dau afara din cabinetul in care lucra, amenajat de ea de la 0 cu bani munciti in Spania, dar nefiind proprietara. Tot printr-un santaj asupra lui taica-miu a ajuns sa lucreze acolo. Munca ei de 2 ani s-a dus pe apa sambetei.

Toata viata i-au bagat in cap ca nu e in stare de nimic, ca fara ei nu merge nici pana la colt, ca depinde de banii si relatiile lor. O jigneau in fata sotului si copiilor ei. Acelasi lucru l-au vrut si cu mine de altfel, cand cu ea nu a mai mers. Am avut noi niste divergente prostesti, dar o admir pentru ca a reusit totusi sa plece, sa se desprinda din cercul vicios, altfel viata ei era terminata. De cand a scapat de sub papucul lor a evoluat enorm ca persoana.Undeva, o dependenta exista si din partea ei, de le povesteste intotdeauna tot la telefon. La ultimul telefon, recent, i s-a sugerat sa se intoarca acolo, ''ca gasim prin casa ceva de mancare si pentru tine''... (ea aici avand o cariera promitatoare si fiind respectata de toata lumea).

Imi cer scuze pentru atata off topic, dar am vrut sa demonstrez ceva.

Lupini, exista oameni care pur si simplu se cred stapani pe viata altei fiinte umane. Oameni care desconsidera, care refuza sa vada valoarea si potentialul altora, ce mai pui de vreo legatura sufleteasca veritabila, nu de trocul camataresc ti-am dat/ astept sa-mi dai inapoi de 10 ori + sufletul tau.

@Adelante22:

Rabdarea si forta interioara ne fac oameni. In ciuda a ceea ce se spune astazi, ca viata trebuie traita in graba si ca nu trebuie sa stai dupa nimeni, eu cred ca cine iubeste cu adevarat trebuie sa fie capabil si de sacrificii. Cand sustii ca esti in stare sa ramai o viata langa cineva, te astepti si la bune si la rele. Vor aparea probabil situatii mai grele decat asta de-a lungul anilor. Un test trecut nu poate fi decat un lucru bun intr-o relatie. Daca poti sa treci peste obstacole pt ea si sa ai rabdare, dovedeste-o.

Iti urez multa putere si bafta.

lupini a scris:

Sunt foarte mulţi părinţi de acest fel, pe care nu-i interesează relaţiile copiilor lor. Eu unul sunt fericit că n-am avut astfel de părinţi !

Pharrell24, tu când vei avea copii, să-ţi urmezi propriul sfat: să nu te intereseze nimic de relaţiile copiilor tăi !

Îmi vine să râd când scriu asta. :)

Nu, o sa ii las sa isi aleaga singuri, tu daca ai stat sa primesti aprobare de la parinti, nu inseamna ca toata lumea tre' sa se ghideze dupa tine.

E o diferenta intre a nu te interesa si a avea bunul simt sa nu te amesteci in viata copiilor tai, se pare ca tu nu vezi diferenta asta.

Ai fost un norocos indeed...(acum imi vine mie sa rad cand scriu asta)

S.R. a scris:

Mama si tatal te-au crescut. Si atat. Sarcina lor a luat sfarsit. Pot sa iti dea sfaturi, dar nu sa te oblige la a face sau a nu face ceva.

E si asta un adevar. Cand faci un copil, sa il cresti e o obligatie legala, daca nu altceva (unii oameni au un nivel foarte jos de a gandi si simti, asa ca in lipsa sentimentelor parentale normale, exista legi). Nu e o favoare.

Adelante22 a scris:

Sa o peri pe maicasa....

Never, ever, ever. Va percepe asta ca pe o victorie asupra ta, va crede ca esti un om slab si poti fi dominat.

Sa-ti mai dau un exemplu. Acum multi ani, taica-miu, aflandu-se la o rascruce a vietii si vrand sa aiba pace in suflet si cu toata lumea, se gandeste sa ii scrie o scrisoare socrului, cu care era in relatii foarte proaste din cauza numeroaselor santaje mentionate de mine mai sus.Ii scrie ca facand un bilant al vietii, isi da seama ca ceva ajutor totusi a primit din partea lui, ca vrea pace si armonie si regreta anumite cuvinte spuse la nervi. Era ceva foarte personal. Socrul lui ce a facut? Parada cu ea, in stanga si in dreapta.

In alta ordine de idei... din ce am observat pana acum, desi inca nu am multa experienta de viata, fiecare intra intr-o relatie cu un bagaj emotional capabil sa ii faca probleme pe moment sau mai tarziu. Fie ca e vorba de parinti dificili, de fosti/foste, de traume suferite samd.

Durabilitatea unei relatii, din punctul meu de vedere, nu sta numai in momentele frumoase, ci in abilitatea de a trece peste greutati. Doar asta garanteaza ca vei putea, sau macar vei incerca si mai tarziu, cand se vor ivi altele. Daca reusesti sa dai tot, (pentru persoana potrivita, fireste) si sa treci peste crize inloc sa fugi de ele, se numeste ca iubesti in mod matur. Fiecare e capabil sa spuna ca iubeste cand totul merge bine si se simte in al 9-lea cer. Adevaratul test e in starile diametral opuse.

@Lupini:

Nu ma indoiesc nici o secunda ca parintii tai sunt oameni minunati, se vede din modul in care te referi la ei. Dar nu toata lumea are parte de asa ceva.

Finnian, ai fost la inaltime cu ultimele doua posturi.

Si catre Adelante22, cumva in continuarea a ce iti spuneam, vreau sa iti atrag atentia asupra unui lucru. In ideea ca o sa reusiti sa fiti impreuna, sa nu uiti cat de greu ai ajuns sa ai aceasta relatie, sa nu uiti cat ti-ai dorit-o, in momentele in care va fi greu! Sotia ta probabil ca va avea nevoie de multa iubire, blandete si rabdare ca sa treaca peste tarele lasate de acea relatie mizerabila cu cei ce i-au dat viata. Daca va fi femeia ta, langa tine, sa nu uiti cum a ajuns acolo, si sa o pretuiesti!

lupini a scris:

Valorile sunt diferite în adolesecenţă, când omul are minte mai puţină. După ce omul se maturizează, ajunge la vorbele mamei şi tatălui lui...dacă a avut o mamă şi un tată de treabă.

Maturizarea nu inseamna a ajunge o copie a parintilor. Daca tu ai ajuns la vorbele parintilor tai, nu este neaparat necesar sa se intample la fel cu toata lumea. Cunosc intamplari in care copiii au ajuns sa recunoasca dreptatea parintilor lor, dar este dreptul lor sa aleaga, sa greseasca, sa faca erorile proprii, intr-un cuvant sa-si traiasca viata proprie.

In acelasi timp cunosc si multe cazuri in care copiii au avut dreptate sau cazuri in care parintii au avut de invatat de la copiii lor.

lupini a scris:

Da. Şi ea ştie de ce nu-i place mamei de el. Şi ştie şi el.

Dacă se vor căsători, ea va afla peste 10-15-20 de ani, de ce mama ei a avut dreptate. Până atunci îi va fi greu şi nu va şti de ce.

Asta să i-o spui unui adolescent de 18 ani, şi poate te va crede. :)

Tu pari sa stii mai multe despre situatia lui decat stie el. Mi se pare un pic ciudat. Cred ca s-ar cuveni sa existe un pic de prezumtie de nevinovatie.

Sa nu generalizam acum, intr-un conflict toti participantii au un grad de vina.Ce as face eu, ar fi pupincurism.Nu, nu ar insemna ca nu am respect de sine, ca sunt umilit, bla bla, ci doar ca vorbesc fiecaruia pe limba lui.Ori ea cam asta ar dori.Ceva respect.Sigur si baiatul in cauza s-o stii cu vreo musculita, dar si parintii au mentalitati rigide rau, care nu se mai potrivesc cu lumea de azi.Sa caute sa rezolve conflinctul amiabil, daca vor o relatie sanatoasa.Fata sa stea cu sira spinarii mai dreapta, el sa isi mai calce pe orgoliu.A-ti calca pe orgoliu nu inseamna a-ti calca pe demnitate.

Adelante22 a scris:

Lupini, de cate ori vrei sa iti spun ca nu stiu motivul...

Nu prea avem date suficiente ca sa ne dam seama de ce nu te vrea maica-sa. Poate daca am sti ce fel de familie sunt ei, ce obiceiuri au, ce fel de viata duc, apoi si ceva despre tine - cum vezi tu viata, cum te distrezi, cu ce te ocupi, poate ne mai lamurim un pic (fara pretentia de a intelege complet situatia).

PS: Cand vad cum maltratezi limba romana, ma gandesc ca in locul parintilor respectivi nici eu n-as fi 100% bucuros sa-i dai tarcoale fiica-mii.