**Alex** a scris:
Am imbatranit si am imbatranit degeaba.
urasc sa ma stiu iubita, urasc sa mi se spuna ca sunt un om bun,case vrea o viata langa mine,cu bune si rele vreau sa mi se spuna ca nu fac 2 lei si nimic mai mult. apoi apare fat-frumos si spune''cosanzeazo, ai låv iu, sa moara fane!''
si eu ma trezesc scarpinandu.ma in cap si ma intreb''da' cum e aia sa iubesti? cum simt, recunosc?''
e vb cumva de cat de dispus e omul sa sacrifice?
nici n-as vrea sa incurc indragosteala cu iubirea, ca se pare ca de amorezat, m-am amorezat before, dsar oare am iubit?
:D funny, huh?
Nu e funny, ci e cat se poate de serios ce spui.
Daca ai iubit sau nu, aia doar tu o poti sti. Insa sa stii ca este foarte usor de confundat indragosteala cu iubirea.
Ca o definitie succinta a ce este iubirea, si ti-o spun din vasta mea experienta in domeniu,
iubesti atunci cand inca mai esti cu acela de care te-ai indragostit.
Indragosteala este efemera, si efectul asta iluzoriu ce te fascineaza este datorita necunoscutului care te incita.
Dupa ce trece efectul asta,si ajungi sa cunosti persoana si tot te fascineaza, atunci poti spune ca o iubesti.
Dar, sunt si dezavantaje.
Daca esti o fire care este atrasa de necunoscut, ce nu suporta monotonia si rutina unei vieti urbane, si ai "ghinionul" sa iubestio pe cineva ce prefera linistea asta, te-ai ars!
Vei cauta vesnic senzualitatea, flirtul, si provocarile necunoscutului, si astfel vei cadea mereu in dilema in care te afli acum: oare stiu cu adevarat ce este aia sa iubesc ?!
Si nu are nici o legatura cu sacrificatul. Intr-o relatie de dragoste, compromisurile sunt calea sigura care nefericire! De la mine citat.
De teama, oamenii se multumesc cu ce a ce intalnesc, din diferitemotrive mai mult sau mai putin intemeiate, si accepta prea usor sa faca compromisuri si sfarsesc prin a fi nefericiti.
Asadar, rasunsul este in tine! :flowers:
