Transfer si contratransfer

tinatina a scris:

Scuze ca am pornit discutia si am lipsit doua zile...

terapeutul este de formare experentiala,din cate am inteles anul acesta si-a incheiat formarea.

Dar prietena mea nu cred ca este dispusa sa faca pe bune terapie,asa cum nu-i dispusa sa renunte la aceasta idila(poate in parte imaginara).

In terapia experentiala este esential ca psihoterapeutul sa aiba o pregatire buna si de durata.El e abia la inceput...Si eu cred ca nu isi doreste terapie.Ce sa-i faci, cine spune ca se simte bine asa si nu doreste ajutor, poate nu trebuie ajutat.Oricum, totul e la alegerea ei.

Totusi, nu stiu cat de mult are ea nevoie de psihoterapii umaniste, cum e cea experentiala.Acestea sunt mai mult un schimb de experienta intre psihoterapeut si client (nu pacient), e o pozitie de egalitate din partea celor doi, iar clientul se descopera singur, in timp.Principiul e baza e sa intelegi ceea ce se intampla cu tine aici si acum.Ori in cazul ei nu stiu cat de bine se poate autodescoperi, pentru ca nici nu constientizeaza problema macar.Aceste psihoterapii sunt mai mult pentru cei lucizi, cei care doresc sa simta culoare in viata lor, care cauta un sens, etc.Sincer, nu stiu ce nevoie are ea de acestea.O ajuta, bineinteles, dar nu coboara la radacina problemei.Psihanaliza ar face asta.Oricum, in ambele cazuri, e esential un psihoterapeut cu ani de experienta.La cel de acum merge doar ca sa simta fluturi in stomac, si tocmai de-asta nu isi va rezolva problema, cat timp psihoterapeutul nu face ceva in privinta asta.

Da, asta e...fiecare cu alegerile sale. Dar voi vorbi cu ea si-i voi impartasi o parte din ideile voastre, poate va intelege ca exista de fapt o problema.

oricum ,eu le am pe ale mele si voi deschide un topic sa ma rezolv pe mine...

@ tinatina

In fiecare formare terapeutica este necesara o perioada de formare, de pregatire. Cand prietena ta l-a intalnit pe acest psiholog pentru prima data probabil ca el era la inceput si inca nu cunostea toate aspectele legate de modul in care trebuie sa lucreze.

Sunt doua variante:

- fie nu stia ca se afla intr-un contratransfer pentru ca inca nu putea sa il identifice. In acest caz nu avea cum sa puna capat atunci sedintelor.

- fie se simtea atras de prietena ta, iar dorinta de a face terapie a fost mai mare.

Dar in general daca psihoterapeutul observa ca apare un contratransfer fie il rezolva, fie ii spune clientului ca nu mai pot continua, asta in cazul in care problema este dificila si trebuie lucrata mai adanc.

In cazul de fata daca terapeutul nu face nici un demers pentru a remedia lucrurile este necesar ca prietena ta macar sa ii comunice ceea ce simte fata de el pentru ca este posibil ca el sa aiba o alta strategie in minte, motiv pentru care sa lase transferul sa se manifeste.

haydn91 a scris:

Sa incerce ! Ea poate fi usor manipulata daca stii cum sa o iei :D

Psihanalistul ar fi foarte bun.Cel de-acum ce formare are ?

Psihanaliza cere bani multi, si timp indelungat.Insa e specializata pe probleme de genul asta.Ceea ce restul de psihoterapii nu prea abordeaza...

Celelalte psihoterapii nu abordeaza "probleme de genul" ?! Cred ca este nedrept fata de persoanele cu care vorbim sa le limitam posibilitatea de a gasi terapia care li se potriveste cel mai bine. Sunt multe terapii care se ocupa cu acest tip de dificultate.

Cand a inceput el nu facea deloc terapie clinica, ea a intrat in cabinetul sau din intamplare, era primul in drumul spre casa.

ulterior s-a inscris la cursuri de formare, povestea s-a reluat dupa o intrerupere de vreo 4ani.

prima data sunt convinsa ca el a placut-o si nu s-a prea putut controla, acum, cand ea s-a intors la el dupa 4 ani, el e altfel,mai stapan pe sine-spune ea.

din pacate amica mea nu poate sa-i spuna ce simte pentru el-asa i=-am sugerat si eu-pentru ca nu are incredere in el, sustine ca el o va crede naiva,si va jubila in sinea lui.

si asta pentru ca ea a jucat un joc al seductiei si al puterii, si s-a trezit prinsa in plasa asta, indragostita, dorindu-l...si nu-i este usor sa o recunoasca fata de el. Respinge categoric ideea asta, de a fi sincera cu el.

Pacat totusi ca psihologul in cauza nu ia nici o masura, ai putea sa ii sugerezi prietenei tale sa mearga la un alt psiholog macar cateva sedinte pentru o scurta clarificare, altfel se va invarti in acest cerc vicios foarte mult timp si pe langa asta va ramane cu o doza de frustrare.

PourMoi a scris:

Celelalte psihoterapii nu abordeaza "probleme de genul" ?! Cred ca este nedrept fata de persoanele cu care vorbim sa le limitam posibilitatea de a gasi terapia care li se potriveste cel mai bine. Sunt multe terapii care se ocupa cu acest tip de dificultate.

Ai dreptate, nu stiu ce am avut in cap.Sunt mai multe, intradevar.Cred ca incercam sa spun ca psihoterapeutul nu e bun, dar am ajuns cam departe.Scuzele mele.

Aseneth a scris:

ontopic: poate femeia nu vrea sa fie vindecata, vrea doar sa iubeasca.

in mod sigur asta vrea.

se pare ca toti au tras linie si au spus are de toate, e un moft, e imatura.

n-au observat in datele problemei ca avea si un sot neglijent.

are de toate si n-are nimic.

poate ca ar trebui sa-si puna intrebarea daca nu cumva acel barbat dupa care tinjeste, e asa perfect pt ca asa vrea ea sa fie, ca el "vinde" ceea ce doreste ea sa vada; si odata transpus in realitate acest miraj se va risipi.

e psiholog, n-are cum sa nu-si dea seama ca ea e cam "aprinsa".

daca isi da seama si nu face nici un pas, e bai, si ea trebuie sa iasa din asta si sa nu se minta singura.

si daca era un barbat oarecare, nu psihologul ei, atitudinea lui distanta trebuia luata ca un refuz.

YasmiSL a scris:

in mod sigur asta vrea.

se pare ca toti au tras linie si au spus are de toate, e un moft, e imatura.

n-au observat in datele problemei ca avea si un sot neglijent.

are de toate si n-are nimic.

poate ca ar trebui sa-si puna intrebarea daca nu cumva acel barbat dupa care tinjeste, e asa perfect pt ca asa vrea ea sa fie, ca el "vinde" ceea ce doreste ea sa vada; si odata transpus in realitate acest miraj se va risipi.

e psiholog, n-are cum sa nu-si dea seama ca ea e cam "aprinsa".

daca isi da seama si nu face nici un pas, e bai, si ea trebuie sa iasa din asta si sa nu se minta singura.

si daca era un barbat oarecare, nu psihologul ei, atitudinea lui distanta trebuia luata ca un refuz.

Curios e ca doamna nu se intreaba de ce sotul ei a devenit cam "neglijent".

Consider ca daca s-a ajuns la asa zisa neglijenta, ambii parteneri ai cuplului au partea lor de vina.

Mai bine ar incerca sa rezolve aceasta problema;sunt si consilieri care te ajuta in acest sens.

Deocamdata ea se poarta ca o adolescenta rasfatata.