România
Roportal.ro

De ce nu mai da Dumnezeu nici un semn de "viata"?

Început de Equilibrium Girl, Sâm 24 sep 2011 · 709 răspunsuri · 66.671 vizualizări

relativ110 mesaje#501
King1 a scris:

Nu am putut sa nu remarc faptul ca gandesti in alb si negru, ceea ce nu e in regula intotdeauna. Ceea ce vezi tu ca fiind o chestie negativa nu e neaparat negativa, mai ales daca tine de cursul firesc al acestui Univers cu legi cat se poate de precise. Deci faptul ca trece un asteroid si distruge o planeta, faptul ca murim NU sunt lucruri negative. Stiu ca sunt dureroase pentru om si oricat ar incerca sa para puternic, nu reuseste, dar asta e din cauza lipsei credintei. Daca ai cunostinta faptului ca nimic nu se pierde, ca spiritul tau, o forma de energie izvorata din Creatorul infinit va continua sa existe intr-o alta dimensiune/realitate, atunci nu te vor dobori tristetea si ideea asta eronata ca viata e cruda. E cruda pentru ca noi o facem sa para si sa fie asa, in cel putin 90% din cazuri. Iar cand intr-adevar este ceva in neregula, foarte putini se ostenesc sa dea o mana de ajutor.

Moartea e un nou inceput.

Dintre o frunza si o omida, care e elementul negativ? -> Niciunul. Fiecare are rolul lui in lantul trofic si in univers.

da , corect ,

dar nu numai ca sunt legi precise ci o ordine perfecta in sens pozitiv , plecand de la acest unic adevar poti gasi toate raspunsurile , bineinteles cu puterea noastra de perceptie si intelegere ...trebuie numai sa vrei sa intelegi .

relativ110 mesaje#502
In Focuri a scris:

Daca n-am avut parte de iubire aici - crezi ca voi avea in moarte?! Daca m-as lua dupa tine - as trai tot restul vietii visand la nemurirea sufletului - cand viata mea e defapt trecatoare si lipsita de bucurie. S-ar putea sa ma trezesc pe final si sa realizez ca lumea de apoi n-a fost decat o amagire - sa sufar si mai mult decat acum... sau sa traiesc cu speranta asta - dar dupa moarte sa n-am parte de nimic. Dupa cum bine spunea si-un user de pe forum - mai degraba imi pierd sperantele de pe acum - decat sa-mi pierd timpul sperand... Nu eu gandesc in alb si negru - ci viata e de asa natura...

daca-mi dai voie ....

viata in eternitatea ei nu inseamna " fractiunea de secunda" de aici de pe pamant , inseamna mult mai mult si " tot restul vietii" nu inseamna totul in sensul spus de tine .

viata aici pe pamant (fractiunea de secunda cum spun eu ) este lipsita de bucurie si avem parte de multe amagiri tocmai pentru ca nivelul nostru grosier in a percepe lucrurile ne infunda in labirintul intunericului .( metaforic ) .

iti spui ca daca nu ai avut parte de iubire aici cum poti avea dupa moarte !!!

pai iubirea la care ne raportam noi aici nu este aceeasi cu iubirea absoluta in adevaratul sens al cuvantului ,una ca nu exista moarte si pe urma nivelul grosier al dimensiunii in care noi percepem iubirea de aici nu ne da voie sa percepem adevarata iubire , numai daca ratiunea/perceptia noastra poate incerca sa " vada" dincolo de " viata" noastra de aici .

tadayo4.078 mesaje#503
King1 a scris:

Nu am putut sa nu remarc faptul ca gandesti in alb si negru, ceea ce nu e in regula intotdeauna. Ceea ce vezi tu ca fiind o chestie negativa nu e neaparat negativa, mai ales daca tine de cursul firesc al acestui Univers cu legi cat se poate de precise. Deci faptul ca trece un asteroid si distruge o planeta, faptul ca murim NU sunt lucruri negative. Stiu ca sunt dureroase pentru om si oricat ar incerca sa para puternic, nu reuseste, dar asta e din cauza lipsei credintei. Daca ai cunostinta faptului ca nimic nu se pierde, ca spiritul tau, o forma de energie izvorata din Creatorul infinit va continua sa existe intr-o alta dimensiune/realitate, atunci nu te vor dobori tristetea si ideea asta eronata ca viata e cruda. E cruda pentru ca noi o facem sa para si sa fie asa, in cel putin 90% din cazuri. Iar cand intr-adevar este ceva in neregula, foarte putini se ostenesc sa dea o mana de ajutor.

Moartea e un nou inceput.

Dintre o frunza si o omida, care e elementul negativ? -> Niciunul. Fiecare are rolul lui in lantul trofic si in univers.

Imi place cum gandesti, dar ceea ce ma intriga este: de unde iti vine aceasta abordare a lumii? Cum ti-ai format felul acesta de a privi viata si universul si energia?

Eu nu gandesc ca tine, insa stiu ca daca as gandi asa as fi mai putin tumultuos in interior.

King15.748 mesaje#504
Blues a scris:

Cred ca ai vrut sa zici credinta in loc de cunostinta, distanta este de la cer la pamant intre ele. Una este sa crezi si alta este sa stii cu siguranta ca asa este.

Faptul ca nimic nu se pierde, (se zice ca pana si intr-o gaura neagra informatia tot nu se pierde) este o certitudine stiintifica, daca vrei.

Mai departe religia este cea care ne explica detaliat ce se va intampla.

Blues a scris:

Si vezi ca sunt destule studii stiintifice care arata de ce vad unii iadul sau raiul in moartea clinica, nu e nicio minune treaba asta si nici vreo dovada a existentei lui Dumnezeu.

Destule?

Sunt foarte interesat de subiect, dar nu am gasit niciodata nimic concludent in explicatiile oamenilor de stiinta(cei care vor sa demonstreze ca nu e... "minune"). De fapt explicatiile acestea nu sunt altceva decat supozitii. Pana la urma e o suita de evnimente care se petrece in acele clipe si nu tine numai de activitatea cerebrala.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Imi place cum gandesti, dar ceea ce ma intriga este: de unde iti vine aceasta abordare a lumii? Cum ti-ai format felul acesta de a privi viata si universul si energia?

Eu nu gandesc ca tine, insa stiu ca daca as gandi asa as fi mai putin tumultuos in interior.

Cred ca depinde si de felul de a fi al fiecaruia, dar si de alte elemente: mediu doar daca esti influentabil(eu nu sunt), studiul si conceptiile personale s.a..

relativ110 mesaje#505

religia ne explica dar credinta ne inalta .

religia se poate invata in scoala , biserica , pe strada , credinta o poti trai doar , ea te inalta .

acces realitate4.212 mesaje#506

Acuma serios, de unde stim noi ca nu mai da un posibil "Dumnezeu" (nu dau neaparat un sens crestinesc, mozaic, ...un sens monoteist, divinitatii!), nici un semn de "viata"?

Un inecat e cautat zile si saptamani pana ce e gasit (daca mai e gasit), noi oare am dragat universul acesta si orice univers posibil in toate dimensiunile posibile si poate inca nedescoperite (asa cum nedescoperita era si dimensiunea cuantica a lumii, a universului; intrucat franc vorbind, cu ce drept si-ar aroga cineva monumentala ingamfare sa considere ca noi cunoastem totul despre micro si macrocosmos si mai mult sa considere infailibila afirmatia conform careia nu poate fi nimic dincolo de universul fizic, psihic si spiritual cunoscut pana acum si stabilit de catre noi ca limita a orice posibil?) si nu l-am gasit pe "bietul, pe prapaditul" de "Dumnezeu" care, "vai de capul sau fiind si asteptandu-ne sa il definim, sa il salvam", e musai sa se tot metamorfozeze conform opiniilor, asteptarilor noastre, a unor particule de praf a caror dimensiune fizica, psihica si spirituala, cel mai probabil e imposibil de constatat in nemarginirea posibila a totului (asta ca sa ramanem totusi intr-o perspectiva materialista a lumii, asa cum e ea agreata si de catre credinciosi si de catre necredinciosi, intrucat si credinciosii sunt intr-un anumit sens materialisti convinsi dar nu isi dau seama)?

Mi se pare de tot rasul sa decretam ca exista sau nu exista "Dumnezeu" (si nu vom atribui desigur termenului "a exista", un sens obligatoriu materialist), noi, tocmai noi cei care suntem asa de neputinciosi, sclavi ai propriului orgoliu, infatuare, aroganta, ... sau propriei vinovatii, frustrari, frici, victimizari, ..., propriilor conceptii si conventii ridicate la rang de certitudini indubitabile, ca urmare a marii nestiinte a functionarii noastre afectiv-conceptuale.


relativ a scris:

religia ne explica dar credinta ne inalta .

religia se poate invata in scoala , biserica , pe strada , credinta o poti trai doar , ea te inalta .

Credinta (de orice fel, nu doar religioasa) e orbire datorata "adevarului" rezultat prin accesarea sentimentului adevarului.

Editat Joi 10 iul 2014 08:50

miracovdicov3.521 mesaje#507
...nu ne da voie sa percepem adevarata iubire , numai daca ratiunea/perceptia noastra poate incerca sa " vada" dincolo de " viata" noastra de aici

Daca nu existau ateii (mai pragmatici de felul lor) sa faca sex ca sa perpetueze specia - azi omenirea era praf la vant, iar discutiile astea nici n-ar mai fi avut loc...

sturlubeata a scris:

Aceeasi placa! Daca da - da cui vrea el - nu cui ar trebui... Mie nu mi-a dat decat singuratate si suferinta - indiferent de cat am iubit sau de cat de bun am fost... deci de ce as crede in el?! Si e si normal atat cat iubirea e o conventie materialista si nu o stare naturala de care sa se bucure oricine. La urma urmei credinta trece prin stomac... Nu prea poti visa la nemurirea sufletului cand iti crapa matul... Daca am trai in functie de cat iubim - m-ar durea in pix de societatea asta infecta, dar asa...

Si cine-a zis ca se crede zeu?! Poate prelatii se cred zei... Eu nu ma cred nimic - ca nu va mai fi nimic din mine.

Editat Joi 10 iul 2014 10:38

relativ110 mesaje#508
In Focuri a scris:

Aceeasi placa! Daca da - da cui vrea el - nu cui ar trebui... Mie nu mi-a dat decat singuratate si suferinta - indiferent de cat am iubit sau de cat de bun am fost... deci de ce as crede in el?! Si e si normal atat cat iubirea e o conventie materialista si nu o stare naturala de care sa se bucure oricine. La urma urmei credinta trece prin stomac... Nu prea poti visa la nemurirea sufletului cand iti crapa matul... Daca am trai in functie de cat iubim - m-ar durea in pix de societatea asta infecta, dar asa...

Si cine-a zis ca se crede zeu?! Poate prelatii se cred zei... Eu nu ma cred nimic - ca nu va mai fi nimic din mine.

imi pare rau ca suferi atat de mult .

singurul sfat pe care ti-l pot da este acela de a incerca sa te detasezi pe cat posibil , cu cat te vei adanci in mentalitatea asta cu atat vei suferi mai mult .

dar sa ti minte ca El nu este vinovat de ce ti se intampla tie .

apa curgatoare a scris:

Credinta (de orice fel, nu doar religioasa) e orbire datorata "adevarului" rezultat prin accesarea sentimentului adevarului.

e o fraza intortocheata din care nu inteleg nimic , fi mai explicita

The Bitch20.945 mesaje#509

Crestinismul nu e monoteism, nu-l mai bagati la categoria asta. Apartine acolo la aceiasi sectie cu hinduismul si alte religii politeiste. Nu va obositi sa argumentati explicand Trinitatea ca bateti apa in piua si alea nu sunt argumente. Cel mult sunt incercari patetice de a contrazice matematica si anume ca 1+1+1 nu face 3.

← Înapoi la Despre Dumnezeu