De ce nu mai da Dumnezeu nici un semn de "viata"?

Stressmanforeverr a scris:

Sau , au crestinii certitudinea ca DUMNEZEU este ,exista in forma propovaduita de ei ??

Au ateii & co (alte religii sau ne-religii) certitudinea ca Dumnezeu nu exista in forma "propovaduita" de crestini?

Singura certitudine e ca omul n-are nicio certitudine. :rot:

Melissa Rebeca a scris:

Au ateii & co (alte religii sau ne-religii) certitudinea ca Dumnezeu nu exista in forma "propovaduita" de crestini?

Nu, nu e nevoie de certitudini, ci de un calcul al probabilităţilor. Nu putem spune precis că Dumnezeu nu există, la fel cum nu putem spune asta despre Z

Complet eronat.Este exact pe dos.

Am mai spus asta ,scuze pentru repetare:

Din nimic,dar un nimic mai nimic si decat vidul absolut,asadar din nimicul absolut,prin procese naturale guvernate de legi naturale universale,legile materiei asadar, nu poate sa fie creat in sensul de produs, nimic.Ramane tot nimicul acela infinit si absolut.

Ceva materie vedem in jur,asa incat tragem concluzia logica ca aceasta a fost creata fie si la nivelul minimal molecular sau macar energetic,prin procese supranaturale guvernate de legi supranaturale pe care le putem numi si divine daca dorim.Ulterior evolutia a fost asigurata exclusiv pe cale naturala,miracolul divin jucand totusi un rol predestinat.

Prin calculul probabilitatilor nu rezulta decat ca probabila existenta a divinitatii este o presupunere mai logica decat aceea a inexistentei sale.

Singura necunoscuta care lasa o urma de incertitudine asupra oricarei presupuneri, este legata de natura supranaturalului.Unde se termina naturalul si unde incepe supranaturalul,cat din legile universului aplicabile materiei le putem cataloga corect?

Nemeton a scris:

daca tot am nimerit ca orbu-n braila, ma gandesc sa dau si cu bota-n balta si sa-ntreb: dar cand a dat dumnezeu semne viata? ca din cate stiu este asemenea zeilor greci, umbla printre oameni, dar nimeni nu l-a vazut si nu-l vede.

Primul semn de viata a fost atunci cand i s-a aratat lui Moise sub forma de tufa in flacari, apoi ca o coloana de foc, in desert, iar ca duh, s-a asezat pe capul lui Ioan, deghizat in porumbel. Nu stiu de unde l-i s-a nazarit unora ca ar fi barbos... poate din picturile lui Michelangelo.

lupini a scris:

E la fel ca şi undele herţiene: p

Burel001 a scris:

Prin calculul probabilitatilor nu rezulta decat ca probabila existenta a divinitatii este o presupunere mai logica decat aceea a inexistentei sale.

Într-adevăr, probabilitatea asta arată, că aşa cum programele de calculator au la bază legi pentru a funcţiona, tot aşa, şi lumea care ne înconjoară, are la bază legi raţionale.

Burel001 a scris:

Singura necunoscuta care lasa o urma de incertitudine asupra oricarei presupuneri, este legata de natura supranaturalului.Unde se termina naturalul si unde incepe supranaturalul,cat din legile universului aplicabile materiei le putem cataloga corect?

Supranatural este tot ce (încă) nu se poate reproduce şi înţelege. Tot ce avem acum, de la comunicări prin satelit, până la uşi de supermarket care se deschid singure, ar fi fost percepute ca "minuni" în urmă cu doar 300 de ani. De asta eu spun că cu cât ajungem să cunoaştem mai mult, cu atâta descoperim pe Creatorul lumii.

Burel001 a scris:

Din nimic,dar un nimic mai nimic si decat vidul absolut,asadar din nimicul absolut,prin procese naturale guvernate de legi naturale universale,legile materiei asadar, nu poate sa fie creat in sensul de produs, nimic.Ramane tot nimicul acela infinit si absolut.

Ceva materie vedem in jur,asa incat tragem concluzia logica ca aceasta a fost creata fie si la nivelul minimal molecular sau macar energetic,prin procese supranaturale guvernate de legi supranaturale pe care le putem numi si divine daca dorim.

De unde ai tras această concluzie? Nu cumva dintr-un antropocentrism extrem? Dacă o fiinţă bipedă şi fără pene poate face ceva, rezultă că tot ce există

Marinel a scris:

Dacă

lupini a scris:

Şi omul poate crea "lumi", şi acestea sunt cunoscute de către toţi fanii jocurilor pe calculator. Acele "lumi virtuale" nu sunt un hocus-pocus, ci folosirea legilor şi proceselor fizice într-un limbaj de programare.

Aşa este, există o probabilitate să fim doar softuri, dar în ceea ce mă priveşte, eu o consider suficient de mică pentru a nu acţiona conform ei, ci conform a ceea ce observ, gândesc şi experimentez, conform realităţii observabile. Eu aşa iau deciziile.

Care ar fi diferenta intre agentii soft simulati si oamenii care nu intra pe internet dar sint supusi involunturar, in societate, acelorasi legi si procese?