Zeul Alexandru

Din pacate, urmasii marelui Alexandru au reusit sa faca varza o tara ce odinioara era un reper in lume. Asta, de cand s-au dat pe mana prietenilor lui Becali de pe la Athos...aia da zei. :D

Nu e o idee noua. Iti recomand filmul ''The Man Who Would Be King''. Nu stiu daca o fi vreo samanta de adevar despre partea aceea a lumii sau nu.

Te-as intreba mai degraba de ce vrei sa duci fascinatia pentru o personalitate istorica la asemenea extreme.

Nu mi-o lua in nume de rau, mi se pare admirabil sa fii devotat memoriei unei astfel de personalitati, comparativ cu cei care astazi il proslavesc pe Guta. Dar de ce zeu?

Cand am citit Esopia.Alexandria a lui Sadoveanu m-a dus mintea la Olimp. Viata lui Alex romantata , un fel de amestec intre muncile lui Hercule, Odiseea,Iliada si apocrifele Vechiului Testament. Dar daca Sadoveanu a fost intr-adevar un mason de rang inalt care a lasat sa "scape" niste secrete in operele sale inseamna ca initiativa ta nu e chiar atat de fantazista. Ptolemeu si Seleucos au fost ai mai puternici si longevivi dintre diadohi. Cum Seleucos era prea ocupat cu propria sa zeificare, a mai ramas Ptolemeu, care chiar a initiat un cult al lui Alexandru, proclamandu-se fratele ilegitim al acestuia (dupa tata). Cult care se pare ca a pierit odata cu moartea ultimului Ptolemeu.

Poate ar trebui sa te interesezi ce conditii trebuie sa indeplineasca un om pentru a fi declarat zeu. O:)

Zilele astea am avut viziunea unei cărţi despre zeul Alexandru,

Tom Bishop a scris:

Prin Grecia sau Afganistan există culte care aduc cinstire vechilor zei ai Antichităţii, şi mă

Allexandrra a scris:

Mi s-ar parea inedit daca i-am vedea pe zei ca pe niste oameni care au trecut la un nivel superior, divin eventual, dar pastrandu-le caracteristicile proprii lor si numai lor.

Anticii, cam asa ii vedeau pe Zei si din acest motiv ii reprezentau exact asa cum erau, adica le faceau statui de oameni. In acelasi timp, existau si Zei-simboluri, dupa cum a fost si Zeul-simbol Aten (discul solar), care a stat la baza Atenismului creat de Akenaten (prima religie monoteista) din care s-a inspirat si Moise, atunci cand l-a transformat pe Aten in YHWH!

Black velvet a scris:

Anticii, cam asa ii vedeau pe Zei si din acest motiv ii reprezentau exact asa cum erau, adica le faceau statui de oameni. In acelasi timp, existau si Zei-simboluri, dupa cum a fost si Zeul-simbol Aten (discul solar), care a stat la baza Atenismului creat de Akenaten (prima religie monoteista) din care s-a inspirat si Moise, atunci cand l-a transformat pe Aten in YHWH!

Anticii ii antropomorfizau, dar nu ii concepeau ca fiind oameni la origine. Acum, sigur, o fi existand o conceptie de genul asta si nu am eu cunostinta de ea.

Allexandrra a scris:

Anticii ii antropomorfizau, dar nu ii concepeau ca fiind oameni la origine.

Eu am dat un exemplu de acest gen care afirma contrariul, numai că circumstanţele de atunci au dus la invizibilizarea sa. Reiau, aşadar. În 334 îen, înainte de declanşarea campaniei orientale, Filip a organizat un fastuos banchet pentru a celebra alianţa cu Alexandru, rege al Epirului. La banchetul cu pricina, regele Macedoniei şi-a expus propria statuie (mărime naturală) alături de cele ale zeilor olimpieni: Filip domnea alături de aceştia, regele aflându-se sub protecţia lor divină. O tradiţie macedoneană presupunea ca regii care s-au distins prin fapte extraodinare, să fie adoraţi ca zei, or Filip unificase întreaga Grecie sub autoritatea sa (exceptând caprele din Sparta, desigur) pentru că ofensiva contra Persiei necesita, în primul rând, o Grecie unită. De fapt, dacă nu mă înşel, era pentru prima dată în istoria sa când Grecia se prezenta ca o naţiune unitară. Iar ăsta e un fapt extraodinar, produs al unei minţi strălucite. Cele mai multe concluzii de mai sus aparţin reputatului istoric NGL Hammond, specialist al istoriei Greciei antice. Ele pot fi însă contrazise de toată lumea, inclusiv de cei care o zgârie, diletanţii.

Şi ca să nu rămân restanţier, iată răspunsul meu legat de adorarea lui Alexandru ca zeu: pentru mine, el este un reper, aşa cum pentru alţii, Hristos, Mahomend, Budha ori Krishna, reprezintă un stâlp de sprijin, salvarea. Au existat momente în care exemplul jertfei sale desăvârşite şi voinţa sa neînfrântă mi-au oferit tăria de a rezista, drept aceea Alexandru este călăuza mea în drumul pe care mi l-am ales. Sunt sigur că alături de el nu am să fiu învins, şi de aceea doresc să îi dedic un cult special în care să îi acord toată cinstirea de care este vrednic.

Am de gând să comand şi să dezvelesc pompos o statuie (apropo, am pile la primar) a lui Alexandru cel Mare (similară celei de la Tessaloniki, dar mai mică), în cadrul unei ceremonii din care muzica lui Vangelis, libaţiile de tot soiul şi costumele specifice nu vor lipsi. La final, în puterea nopţii şi în lumina făcliilor, când participanţii îl vor fi cunoscut foarte bine pe Bachus, voi anunţa începutul orgiei în toată regula: sex, pocale cu vin şi Alexandrion, uleiuri parfumate şi trupuri feminine unduindu-se armonios, chemând către plăceri bănuite.

Străzile Babilonului în momentele de după intrarea triumfală a lui Alexandru, vor fi o minciună pe lângă spectacolul ce se va dezlănţui, şi nimeni nu va îndrăzni să compare ritualurile dionisiace ale Olimpiei cu splendorile banchetului unde se va celebra cultul alexandrin.

Allexandrra a scris:

Anticii ii antropomorfizau, dar nu ii concepeau ca fiind oameni la origine. Acum, sigur, o fi existand o conceptie de genul asta si nu am eu cunostinta de ea.

Ceea ce spui tu este perfect valabil, dar pentru antichitatea tarzie, in care conceptia religioasa politeista luase locul celei vechi, adica a celei pagane. In paganismul vechi, Zeii fusesera oameni deosebiti si care se remarcasera prin fapte deosebite, fiind priviti chiar in acest mod. Cand a aparut politeismul, zeilor-oameni le-au fost atribuite caracteristici supra-naturale sau supra-realiste, deci trecerea s-a facut cumva invers antropomorfizarii, adica nu divinitatilor li s-au atribuit insusiri umane, ci oamenilor li s-au atribuit insusiri divine, transformandu-se in acest fel realitatea in fictiune religioasa.

Tom Bishop a scris:

Am de g

poate li se va pune si un film exemplificativ cu cine a fost Alexandru cel Mare, sa se simta inspirati