Biserica: intre ipocrizie si adevar

Pippo a scris:

---------------

Biserica este si ea o institutie partial corupta si pe alocuri imbecila, ca dealtfel toate intitutiile din intreaga lume. Si pentru simplul motiv ca toate institutiile din intreaga lume sunt constituite din oameni mai mult sau mai putin corupti si mai mult sau mai putin imbecili. Biserica nu face exceptie.

asta e clar....cel mai bine e sa cauti la origini dar....in fine...:)

Pai se stie ca Isus din Nazareth a fost scolit in Egipt in arta magiei si cu asta apare si zambetul profesionist cand impresionezi masele cu un iluzionism reusit.

Salvie a scris:

am citit undeva ca........

cuvintele lui Isus sunt totodată zâmbetul lui Dumnezeu Tatăl...nu mai tin minte unde....de nu si zambetul lui Isus ...in fine...era doar o curiozitate...thx... :)

Cuvintele acelea reprezinta revelatii. Revelatia este o afirmatie cu o mare profunzime de adevar care este deasupra posibilitatii de intelegere a celui care o vede ca revelatie. Atunci cand revelatia (afirmatia cu valoare de revelatie) este inteleasa, din revelatie devine normala intelegere.

Este nevoie de revelatii ca sa ajute gandirea omului sa se ridice deasupra stadiului la care este. Poate ai auzit de Koan-uri ( http://en.wikipedia.org/wiki/K%C5%8Dan) in Zen, la fel. Multe afirmatii din textele sacre ale religiilor sunt revelatii.

Am spus la un moment dat ca anumite lucruri pe care le spun eu si par de neinteles sau aberatii reprezinta revelatii pentru cine este pe un nivel inferior de intelegere. Revelatia este deci o idee generala, in cazul revelatiilor Biblice, idei cu valoare universala.

Poate de aici si afirmatia "cuvintele lui Isus sunt zambetul lui Dumnezeu Tatal", deoarece revelatiile care ne sunt date de cei ce inteleg mai mult, sunt franghii de care sa ne apucam si reflectand asupra lor ne ridicam nivelul de intelegere al realitatii.

----------------------

De exemplu, urmatoarea revelatie:

Pippo a scris:

« Ogni giorno di più mi convinco che lo sperpero della nostra esistenza risiede nell'amore che non abbiamo donato. L'amore che doniamo è la sola ricchezza che conserveremo per l'eternità » GUSTAVO ADOLFO ROL (1903 - 1994)

"In fiecare zi ma conving tot mai mult ca risipa existentei noastre consta in dragostea pe care nu am oferit-o. Dragostea (iubirea) pe care o oferim este singura bogatie pe care o pastram (mentinem) pentru eternitate."

Ceea ce am subliniat este o afirmatie cu valoare foarte profunda de adevar si intelegere. Incercand sa intelegem de ce asa, ce vrea sa spuna mai exact, care e mecanismul, ce si cum, noi ne ridicam intelegerea si totodata crestem ca oameni spre a deveni Oameni. E faorte greu sa inteleaga cineva cu adevarat afirmatia (revelatia) asta, de ce este adevarata. Nici eu nu-i inteleg din toate punctele de vedere, intreaga profunzime si intregul mecanism. Dar anumite perspective si pana la un punct mecanismul il inteleg, ii inteleg o parte din importanta sa.

Pare aberatie, nu? Daca stai bine sa te gandesti, cum adica "iubirea ce o oferi este tot ceea ce pastrezi etern?". Nu are sens. Dar incercati sa intelegeti de ce asa si cum?

-----------

Am facut putina lumina? sau am creat mai mare confuzie? :)

nu ai facut lumina pentru ca nu era intuneric,,,sa zicem ca zorii erau deja iviti...cat despre

Dragostea (iubirea) pe care o oferim este singura bogatie pe care o pastram (mentinem) pentru eternitate."..o cunosc deja de 15 ani aproximativ...atunci am constientizat-o...si nu, nu mi se pare o aberatie...

acum ma retrag...somn lin voua :flowers:

Pippo a scris:

revelatiile care ne sunt date de cei ce inteleg mai mult, sunt franghii de care sa ne apucam si reflectand asupra lor ne ridicam nivelul de intelegere al realitatii.

Problemul este insa ca datorita incapacitatii oamenilor de a intelege in profunzime revelatiunile date, ei speculeaza, rastalmacesc, interpreteaza, extrapoleaza, mai si inventeaza, pana cand creeaza o gramada de franghii una mai scurta alta, mai lunga, una mai groasa, alta mai subreda si apucandu-se toti de ele ca sa se catzere spre varful Pomului Intelegerii, incepe lupta pentru cine se catzara mai bine si mai repede si care reuseste sa-i dea pe altii jos de pe franghie. Unii lupta cu cinste si onoare altii mai ung franghia altora cu sapun sau o taie direct. :rot:

Naeema a scris:

Problemul este insa ca datorita incapacitatii oamenilor de a intelege in profunzime revelatiunile date, ei speculeaza, rastalmacesc, interpreteaza, extrapoleaza, mai si inventeaza, pana cand creeaza o gramada de franghii una mai scurta alta, mai lunga, una mai groasa, alta mai subreda si apucandu-se toti de ele ca sa se catzere spre varful Pomului Intelegerii, incepe lupta pentru cine se catzara mai bine si mai repede si care reuseste sa-i dea pe altii jos de pe franghie. Unii lupta cu cinste si onoare altii mai ung franghia altora cu sapun sau o taie direct. :rot:

Revelatiile pot fi si explicate de catre cine le intelege. Cineva poate fi adus pas cu pas sa le inteleaga cu conditia sa fie interesat sa inteleaga si sa nu astepte totul mura in gura ci sa reflecteze si el pe cat posibil. Dar procesul este dificil, deoarece sunt discutii lungi si complexe care trateaza diferite aspecte ale realitatii simultan.

Totodata revelatiile pot fi intelese de unul singur, cautand raspunsurile din explicatiile deja existente ale sfintilor si oamenilor iluminati. Sau chiar textele sacre se autoexplica daca cineva refelecteaza suficient asupra lor. Dar sfatul meu ar fi sa nu se opreasca exclusiv la textele sacre, ci sa caute explicatii mai detaliate ale sfintilor si oamenilor iluminati sau cu un anumit grad de intelegere.

Oamenii isi creaza intelegeri proprii relative si eronate deoarece se grabesc sa traga concluzii si sa gandeasca in alb si negru. Cand realitatea de fapt contine nenumarate noante si nu poate fi inteleasa in gandirea exclusivista alb-negru (adevarat-fals), ci doar in gandirea probabilistica care tinde sa reconcilieze opusii. Oamenii, in special occidentalii, avem implantata adanc in minte tendinta de a trage cat mai repede concluzii asupra a orice in jurul nostu, concluzii in alb si negru. Concluzia eronata (fortat definita in alb si negru - adevarat si fals) creeaza prejudecata, iar prejudecata ne blocheaza gandirea chiar fara sa ne dam seama.

Astfel oamenii isi scurteaza franghiile :)

Nu stiu io d'astea măh Pippo măh, da in schimb am stiut 'todeauna ce zice o zicală femeiască "ori esti gravidă ori nu esti...numa putin gravidă nu să poace"

Naeema a scris:

Nu stiu io d'astea măh Pippo măh, da in schimb am stiut 'todeauna ce zice o zicală femeiască "ori esti gravidă ori nu esti...numa putin gravidă nu să poace"

Pai ai dreptate. Sunt lucruri care nu pot fi (cel putin din cate inteleg acum) altfel decat in alb si negru, 1 si 0. Dar totodata sunt nenumarate lucruri in realitatea inconjuratoare formate din nuante. Tendinta noastra este aceea de a forta noantele in alb si negru.

De exemplu cunosterea. Cu siguranta observi. Cati oameni in lume trag concluzii superficiale si eronate una doua cu privire la aproape orice, ca apoi sa se lupte cu orice pret sa-si sustina cu orice pret noile crezuri fara macar sa-i intereseze a-si revizui punctele de vedere?

Cati oameni "cunosc" lucruri (pe care nu le inteleg) doar pentru ca asa i-a spus vecinul sau ca au auzit la TV?!...

Asta asa e.

O stire proaspata care se poate incadra pe acest topic.

http://www.realitatea.net/preotii-din-betleem-s-au-batut-cu-maturi-video_899396.html