lupini a scris:
Dacă ai fi cunoscut ce spune Dumnezeu, ai fi ştiut că el face minuni prin doctori, anume prin harul pe care îl anumitor doctori de a vindeca oamenii.
Har? Ha, ha, har. Nu se mai numeşte aşa, ştii foarte bine. Se numeşte ştiinţă şi nu este dată de Dumnezeu, ci de învăţătură.
Dar la vremea la care a fost scrisă Biblia, era cu totul altceva. Iată ce spune Hnery S. Williams în "Istoria ştiinţei": "La începutul erei creştine, medicina ca profesie a degenerat puternic, şi în locul unei clase de doctori care practicau medicina în linia raţională trasată de Hippocrate, au apărut un mare număr de "specialişti", majoritatea şarlatani, care pretindeau că posedă puteri supranaturale cu care tratează bolile".
Şi e vorba despre situaţia din Roma, nu dintr-o provincie îndepăratată şi înapoiată. De aici trebuie să pleci, de la realitatea timpului. Puţinii medici adevăraţi, formaţi la şcoala din Alexandria, puteau cel mult să-i trateze pe împăraţii romani. Chiar şi aceştia nu ştiau aproape nimic despre cauzele bolilor, despre circulaţia sângelui, despre metabolism. Nici astăzi, cu cele mai moderne tehnici, diagnosticele nu sunt sută la sută sigure.
În Israelul acelor vremuri, aşa-zişii medici erau de fapt mai mult asemănători cu nepoatele bunicii Omida decât cu medicii de cabinet. Erau nişte vraci, care în cel mai bun caz, cunoşteau câteva plante medicinale.
De aceea Biblia nu putea vorbi despre medici - în sensul actual al termenului, pentru că nu erau cunoscuţi, iar rezultatele tratamentelor vracilor erau discutabile.