De cativa ani simt ca viata mea se duce de rapa, o sa incep cu inceputul:
Ma uit la uni oameniparca zici ca au totul , eu nu am nimic, cand mi-am dorit si eu ceva cu disperare atunci mi sa intamplat pe dos,odata imi placea o fata da ei ii placea de fratimiu,prietenii mei sunt bogati eu nu am nimic din ce au iei( de ziua lor ei primesc pc performante, PS3, IPhone, eu nimic)fratimiu imi distruge increderea pas cu pas, ma chinuie contiinu , se ia de mn din orice aproape ca ma si bate, ma face "nimic" "vei fi un nimic toata viata , un retardat", ma face sa ma simt ca un gunoi , un om slabanog ca el o fi gras rau, habar nu aveti cat astept sa termine liceul ca sa se duca unde o fii ....vreau sa scap de el odata, mi-am pierdut incredera in biserica si Dumnezeu( dc ei au totul si eu nu am nimic) mie de ce nu mi se intampla ceva bun?...dc nu potem fi toti la fel de slabi,grasi la fel de bogati dc trebuie sa fim dezamagiti contiinu in dragoste sau sa ne fie zdrobita increderea?
Daca atunci cand o sa cresc o sa o tin numai in ghinioane , nu vreau sa ajung acel nimic ,.....vreau sa am iar increderea pe care o aveam odata.....credetima ca am scris postul asta cu lacrimi in ochi :cry:
NU MAI VREAU SA SIMT DEPRESIA ASTA, cand ma uit la parintii mei ca muncesc atat sa-mi fie mie bine mi se rupe sufletu si de ei :(
Pur si simplu cedez...daca aveti sfaturi VA ROG postatile pt ca nu vreau sa-mi distrug si mai rau viata droganduma, mai bn m-asi sinucide..... 
