Vreau sa MOR !

- Cum sa-mi revin intr-o zi dupa 25 de ani de chin ? (25 nu e virsta mea, eu am 31)

Stai linistita ca daca nu ma ajuta nimeni (si dupa cum vezi, nu sint sperante), eu nu pot s-o fac singur !

- Da, cica am IQ-ul 120 (ca am stat mult timp printre psihologi si psihiatri si mi-au facut tot felul de teste) dar tot prost sint. Eu cred ca inteligenta nu se masoara in cit de logic gindesti ci in cit de bine poti sa te adaptezi. Iar eu sint complet inadaptabil.

- Comparatiile cu alti oameni care sufera si ei nu ma ajuta cu nimic. Situatia mea nu se va schimba cu nimic daca stiu ca altul sufera mai mult sau mai putin ca mine. Durerea mea tot aia aceeasi ramine iar problemele tot nerezolvate ramin.

Iar ala fara miini si fara picioare nu pare sa aiba vreo suferinta, chiar e vesel din cite se vede, si cel mai important : are multi prieteni !

Si sa va mai spun un lucru (tot din experienta proprie) : suferinta psihica e mai a dracu ca aia fizica ! Iar eu le am pe amindoua.

Nu, nu te poate ajuta nimeni cu asemenea sfaturi.

Te rog sa nu mai ceri asta. Altfel, inchid topicul.

- Ok, am inteles. N-am stiut ca e impotriva regulilor forumului. Va rog sa ma iertati.

... isi doreste, cica, sa moara. Desi ma indoiesc ca asta vrea cu adevarat

... si are impresia ca vrea sa moara, dar nu vrea

- Atunci daca nu vreau sa mor ce am vrut sa fac ? :think:

...dar s-ar putea sa fi inceput cu stangul.

- Sa stii ca s-ar putea, pentru ca v-am spus eu sint bolnav psihic. Gindurile mele sint foarte incurcate prin cap, e un haos total. Sint foarte disperat si nu prea mai stiu exact ce gindesc si ce vorbesc (scriu). Dupa atita suferinta e si normal. Unii se mira cum am rezistat atit...

Marus ai bani sa pleci intr o excursie?

Asa.

Ce propui de fapt?

Cred ca bani as putea face rost, dar n-am cu cine sa ma duc. N-am pe nimeni pe lumea asta !

Si mai e si boala care cu greu ma lasa sa ma ridic din pat ...

Nu trebuie sa ai bani ca sa te duci cu cineva . Sunt excursii cu care poti pleca in grupuri . Ai 600 de ron minim?

Ce boala?

Stai linistita ca daca nu ma ajuta nimeni (si dupa cum vezi, nu sint sperante), eu nu pot s-o fac singur !

Foarte bine, e perfect asa!

Eu cred ca inteligenta nu se masoara in cit de logic gindesti ci in cit de bine poti sa te adaptezi. Iar eu sint complet inadaptabil

Foarte corect. IQ-ul n-are nicio legatura cu reusita in viata, daca nu i se alatura o inteligenta emotionala corespunzatoare. Cu asta tre' sa te ajuti singur, dar evident nu vrei.

Iar ala fara miini si fara picioare nu pare sa aiba vreo suferinta, chiar e vesel din cite se vede, si cel mai important : are multi prieteni !

Aham, pai cam asta era ideea: omul ala fara maini si fara picioare se poate bucura de viata si de prieteni, fara sa intre in deprimare din cauza faptului ca e defect (dupa cum te exprimi tu)

Si sa va mai spun un lucru (tot din experienta proprie) : suferinta psihica e mai a dracu ca aia fizica ! Iar eu le am pe amindoua

Da da, asta o stiu si eu tot din experienta proprie. Dar mai stiu si ca se poate trece peste. Foarte greu, dar se poate. Si dupa ce reusesti s-o percepi altfel, ai si liniste si chef sa traiesti.

In concluzie, oricare ar fi pb tale psihice, nu le ai in continuu. Pt ca se vede coerenta cu care te exprimi. In al doilea rand percep multa incapatanare. Ti-a intrat in cap ca tre' sa mori si mai multe nu. Ai impresia ca le-ai incercat si vazut pe toate si gata, asta ar fi singura solutie. N-ai chef sa mai lupti, ca zici tu ca nu mai poti. Ba poti, dar nu vrei. Totul e din cauza perceptiei tale si a modului in care privesti lucrurile.

ce boala ai?

Taquito a scris:

Zau? Si cine are puterea de a decide asta? Ai baut apa dupa Hitler? El vedea bolnavii si evreii ca pe niste paraziti in sanul unei societati, iar cei slabi trebuiau eliminati.

Ce ar trebui sa facem cu bolnavii de Down, Alzheimer,etc.? Cine hotaraste ca in lumea asta trebuie sa traiasca doar cei sanatosi?

Nu stiu cum o sa iti sune asta, dar in viata trebuie sa mergi mai departe orice ar fi, sa cauti sprijin in orice te inconjoara, oricat de putin ti-ar alina suferinta, sa inveti din esecuri si sa incerci sa iti faci bucurii chiar mici, dar sa te obisnuiesti cu ele. Eu am incercat metoda de autoincurajare si sa imi ofer mici recompense chiar si atunci cand nu meritam, sau mai ales atunci, fiindca ai cea mai mare nevoie de ele. Nu te blama pentru starea in care te afli, cauta doar sa te faci un pic mai bine, si cand ratiunea nu-ti da mari sanse, spera si nu iti da singur verdicte greu de dus. Eu dimpotriva, stiu de ce fugi de suferinta fizica si de durere, pentru ca acestea mie mi se par cel mai greu de biruit, o boala fizica. Psihicul este si el influentat de boli, dar cu toate astea are oarecare autonomie si se poate ridica in momente grele, chiar poate birui si boala dar rareori. Ingrijeste-te de sanatate si incearca sa zambesti tie insuti, sa te inseninezi psihic si roaga-te sa ai putere sa te ridici iar si iar, pentru ca asa ajungem pana la urma la ce ne propunem, din esec in esec si din putin mai sus in si mai sus incat sa fie macar suportabil acest dar care este viata.

Nimeni nu poate dispune de a hotari cine sa moara si cine sa traiesca, nici macar fiecare pentru sine, pentru ca daca acest lucru ar fi permis sau acceptat, oamenirea ar ajunge sa se extermine in mod arbitrar, odata inceput acest "joc" ar fi ca ruleta ruseasca si n-am sti cine si cand va hotari ca viata noastra sa fie curmata, cu preaviz sau fara. Viata e un dar absolut, inalienabil si toti il avem de la nastere ca un drept incontestabil, poate singurul. Libertatea, egalitatea, fraternitatea, proprietatea privata pot fi amenintate sau luate, dar dreptul la viata, nici nu trebuie sa se discute. Nici animalele nu sunt omorate cu una cu doua, poate doar cele pentru carne si vanat. Viata nu e o jungla, altfel vom disparea ca specie.