buna tuturor...am sa incerc sa fiu destul de explicita si poate voi vanzand din exterior o sa puteti sa imi dati raspunsuri mai obiective.
Sunt cu el de 2 ani,este o persoana f speciala pentru mine,il iubesc si a fost langa mine de fiecare data,m-a ajutat din f multe puncte de vedere si m-a sustinut in tot ceea ce am facut si de fiecare data cand am avut nevoie.Mereu a stiut ce am nevoie fara sa ii spun eu mereu a avut grija de mine fara sa ii cer,mereu mi-a vrut binele...numai ca sa aflu ca de fapt toate dovezile astea care eu credeam ca sunt din dragoste.el imi spune ca sunt pentru ca tine enorm la mine si pentru ca ma respecta si pentru ca ar merge si in iad ca sa stie ca imi e mie bine,si ca niciodata nu am sa "scap" de el...ca mereu se va asigura ca mie sa imi fie bine.Eu cand am auzit sa cada cerul pe mine..si am cerut niste explicatii,acestea au fost de genul:tin enorm,esti a 2 apersoana la care tin cel mai mult pe lumea asta dupa tatul meu(care a murit si pe care l-a iubit enorm),esti minunea mea,numai ca nu am incredere ca pot construi ceva cu tine...ca esti dificila ca nu ai vointa sa faci ceva pentru tine,nu pentru mine,sa iti fie tie bine nu mie,ca nu esti o femeie puternica si alte cele.Am vrut pauza 2 saptamani sa isi dea seama ce vrea cu adevarat,dupa 2 zile nu a rezistat,ca el nu poate sta fara sa stie ce fac daca sunt bine daca am nevoie de ceva etc...si cand l-am intrebat acum ce facem..el a zis:"o luam usor usor si vedem .sa vad ca schimbi ceva la tine ca vrei mai multe,ca stiu ca poti dar astepti asa sa vina de la sine".Stiu ca nu mi-ar face niciodata rau si stiu ca tine la mine f mult numai ca mie mi-e greu sa ma vad zi de zi cu el stiind ca sentimentele noastre sunt de natura diferita...e adevarat eu sunt intr-o etapa mai grea a vietii,am 26 de ani,am ramas fara mama la 20 de ani lucru care m-a bulversat am clacat,am pierdut facultatea si locul de munca...si am ramas cu cei 2 bunici,acum mai am un an de fac ca m-am reapucat de e a,am un job care nu imi place simt ca am ajuns la 26 de ani si nu am realizat nimic,simt ca trece viata pe langa mine,sunt foarte pesimista desi nu eram asa,in plus bunicul meu are cancer si e in stare f grava,iar aici rietenul meu a facut tot ce a fost in stare pentru a-l ajuta s-a zbatut cred ca mai mult decat mine....m-am plafonat..dar asa eram si cand m-a cunoscut..atunci de ce a mai stat?
eu nu stiu ce sa fac si cum sa fac in legatura cu el
nist pareri m-ar ajuta
imi cer scuze daca nu am fost coeerenta dar sunt f obosita si ma ustura si ochii
multumesc
