Mi-am zis că înca e mult prea devreme
să le zâmbesc mereu și niciodată
să le dezvălui fețele cu fard de tristă,
de nepasare-n desfătare-ncrâncenată...
...că se simt vinovați din pură nebunie,
deși ei vina iar o dau pe chibzuință,
or pe credință. Ce proastă frenezie
să îți trăiești o viață, numai una, -n suferință!
Și pentru ce? Pentru virtute, pentru lume, pentru stele?
Ah, învățați să fiți printre rebele
visuri și re-visuri spre pururi fericirii
-n plinuri, vinuri, fară iluzorii și tâmpite chinuri
de ieri, de azi, în lumea asta atât de zbuciumată
de parcă ar fi fost mai bună altădată.
