Frecvente si nuante

Kosmotro a scris:

Ce putere are o imagine! face mai mult decat o mie de cuvinte

Asa e, limitele (divergentele, conflictele) sunt doar in mintea noastra. Dar trebuie si sa ai mult 'talent' ca sa le inlaturi. Eu am inteles ca problema e mai mult cu mine, nu cu ceilalti.

De cele mai multe ori ma enervez cand apar divergente, nu inteleg cum poate cineva sa ma contreze cand eu sunt atat de sigura pe mine. In final, ma mir de ce m-am enervat si chiar daca aveam dreptate, trebuia sa inteleg si sa accept si cealalta opinie fara sa ma afecteze. Daca era buna, o bagam in 'biblioteca' personala, daca se adeverea a fi rea, o ignoram ca pe o carte nefolositoare si neinteresanta.

E bine sa fii flexibil la orice si sa accepti faptul ca nu toti oamenii sunt la fel si au acelasi bagaj de experiente. Mereu cand ma intreaba cineva de ce ma supar, constientizez ca n-am dreptate indiferent de opinie. Oricate explicatii as da, tot eu sunt vinovata de inflexibilitatea mea.

Ce ne facem cand am crescut intr-un mediu rigid si nu reusim sa fim flexibili? Oare cine e vinovat de 'duritatea' noastra?

BlueColor a scris:

Ce ne facem cand am crescut intr-un mediu rigid si nu reusim sa fim flexibili? Oare cine e vinovat de 'duritatea' noastra?

Nu cauta vinovati.

Ai in schimb capacitatea de a-ti analiza comunicarea.

In timp ce comunici, poti sa-ti iei o pauza de respiro si sa te gandesti: acum ce emotie am implicat? acum ce idee scot la inaintare?

Vreau sa dezbat idei sau urmaresc sa ma arat mai mult decat sunt, prin "invingere"?

Dar oponentul, incearca el sa ma implice in jocuri ascunse, ca sa obtina o plusvaloare, sau e corect si se limiteaza la a confrunta idei?

Oare oponentul are si alte interese, pe langa verificarea reciproca a ideilor? Sunt oare implicate la un nivel ascuns, mai adanc decat nivelul ideilor pe care le emite la suprafata comunicarii: convingeri vechi, emotii primitive, cognitii gresite, temeri, reactii disproportionate, dorinte, aspiratii, asteptari, nesigurante, ostilitate, nemultumiri vechi pe tine sau pe altcineva/altceva?

Dar la tine insati?

Si tot asa.

Kosmotro a scris:

Oare oponentul are si alte interese, pe langa verificarea reciproca a ideilor? Sunt oare implicate la un nivel ascuns, mai adanc decat nivelul ideilor pe care le emite la suprafata comunicarii: convingeri vechi, emotii primitive, cognitii gresite, temeri, reactii disproportionate, dorinte, aspiratii, asteptari, nesigurante, ostilitate, nemultumiri vechi pe tine sau pe altcineva/altceva?

Ce ne facem cu partenerii de conversatie agresivi care la orice fraza isi exprima frustrarile? Oare mai trebuiesc ascultati sau ii ignori pe vecie?

BlueColor a scris:

Ce ne facem cu partenerii de conversatie agresivi care la orice fraza isi exprima frustrarile? Oare mai trebuiesc ascultati sau ii ignori pe vecie?

Depinde de interlocutor.

Unii sunt din aceia care o vor tine pe a lor la nesfarsit, si nu vor sa se schimbe, indiferent ce atitudine vei adopta tu (proactiva, empatica, analizanta, asertiva). Acestia seamana cu nebunii, si trebuie evitati daca se poate. Daca nu pot fi evitati (sefi, rude apropiate) atunci poti invata niste metode speciale de interactiune cu ei (aceste metode se gasesc in cartile de antimanipulare pe care le-am tot recomandat pe aici).

Altii, desi au frustrari si nervi, sunt dispusi sa mai lase de la ei, si daca sunt luati ferm, pot sa se schimbe. Cu acestia s-ar putea discuta.

Cum ii deosebesti pe primii de ultimii?

La toti le spui ferm, privindu-i in ochi insistent: "nu am de gand sa-mi consum energia cu nervii tai".

Sau: "te voi asculta cand te vei calma".

Sau: "nu am nicio legatura cu problemele tale, sau frustrarile tale".

Sau: "vreau sa discut cu tine, dar nu in conditiile astea".

Sau: "ma duc la tigara, cand ma intorc sper sa fii mai deschis spre comunicare"

Sau: "despre toate astea te voi asculta altadata"

Sau: "nu sunt cosul tau emotional"

Sau: "discutam idei, nu persoane"

Sau: "discutam idei, nu ne imbatam de emotii"

Sau: "nu mai bate apropouri, spune clar ce ai de spus"

Sau: "spune exact ce ai spus inainte, dar fara nervi-ostilitate"

Sau: "ce esti imi suna atat de tare in urechi, incat nu mai aud ce spui"

Sau bagi niste proverbe, gen:

"Vorbele cele dulci deschid usa cea de fier"

"are chip frumos, cu dar, si i-e vorba de vacar"

"fericit cel ce-i spui o vorba si pricepe zece, si vai de cel caruia-i spui zece si intelege una"

"oamenii sunt orbi cand e vorba de interesele lor"

"ai vorbit de-ai obosit"

"daca vorba ta nu place altora, nu-ti mai raci gura"

"cu o vorba buna imblanzesti si pe dracu"

"daca nu stii vorbi, macar taci"

"pasarea se cunoaste dupa cantec si nesimtitul dupa vorba"

"dupa glas deosebesti omul de animal"

"innegrind pe altul nu te albesti pe tine"

"vorbeste putin si asculta mult ca sa nu gresesti"

"vorbele trec, faptele raman"

"vorba multa treaba scurta"

"cine vorbeste seamana, cine asculta culege"

"vorba buna pt unu e amara pt altu"

"vorbele ii inseala si pe intelepti si pe prosti"

"vorba i-e de miere, inima de gheata"

"cel care nu te simpatizeaza din suflet, arata simpatie exagerata din vorba".

Aceste fraze-tip pot fi exersate din timp, privindu-te in oglinda, pentru ca atunci cand le spui sa fii sigur pe tine 100%, ca sa simta oponentul aceasta siguranta, altfel e posibil sa nu aiba efect.

Cei care au doar un of temporar, se vor calma cu astfel de dusuri reci, si vei putea discuta cu ei.

Cu cei care continua agresiv, sau schimba pe lingusire, aburire din vorbe, nu ai ce discuta, evita-i, ignora-i, daca esti in grup schimbi subiectul si te focalizezi pe altcineva.

Kosmotro a scris:

"cel care nu te simpatizeaza din suflet, arata simpatie exagerata din vorba".

Eu niciodata nu mi-am afirmat admiratia, respectul, simpatia fata de cineva daca nu l-am avut la suflet.

edit: presupun ca sunt si oameni falsi, dar nu putem generaliza.....

Gheorghita123 a scris:

Cheia comunicarii, punctul de plecare este, probabil, capacitatea de intelegere ca nu toti suntem la fel. Intre doua persoane este suficient ca una dintre ele sa aiba aceasta capacitate. Intr-o comunitate mai mare este dificil, cu atat mai mult pe un forum, a carui existenta este, de fapt, comunicarea. Iar comunicarea virtuala, dupa cum probabil am invatat toti, este cea mai inselatoare aparenta. In timp, cunoscandu-ne mai bine, descoperim ca in fiecare dintre noi exista o doza de "prostioara" si, vorba aia bine spusa, un prost intotdeauna va gasi altul mai prost sa-l admire. Concluzia: cat timp exista reguli si limite comunicarea este buna oricum ar fi ea, trebuie doar sa stii sa o apreciezi corect. Si cu siguranta e mai usor ca la fericire :D

Si ce metoda folosesti tu pt. a aprecia corect? :)

Kosmotro a scris:

Exista conflicte distructive si conflicte constructive. Cele din urma, daca sunt frumos purtate, cu respectul reciproc, limitate la idei si fara referire la persoane, sunt chiar benefice, pentru ca debaraseaza mediul interrelational de multe reziduuri, aducand creativitate si noutate in interactiuni.

A deosebi tipul de conflict, in functie de componentele implicate, pentru a putea alege o atitudine adecvata (a intra sau nu in el, a folosi sau nu anumite lucruri in el) tine de discernamant si experienta de viata.

Cand am spus conflict gandul pe mine m-a dus automat la cearta, dar, e drept, cuvantul are conotatii mai ample. Nu sunt pt. pasivitate, sa nu se intelega gresit. Sunt pentru sustinerea propriilor idei. Dar nu sunt pt. sustinerea lor cu orice pret. Si, in special, nu pt. sustinerea lor in fata persoanelor care pleaca de la premiza ca intrand intr-o discutie trebuie musai sa li se dea dreptate, astfel incat orice le-ar spune sau demonstra interlocutorii ei nu iau in seama, pt. ei e egal cu zero.

BlueColor a scris:

Ce putere are o imagine! face mai mult decat o mie de cuvinte

Asa e, limitele (divergentele, conflictele) sunt doar in mintea noastra. Dar trebuie si sa ai mult 'talent' ca sa le inlaturi. Eu am inteles ca problema e mai mult cu mine, nu cu ceilalti.

De cele mai multe ori ma enervez cand apar divergente, nu inteleg cum poate cineva sa ma contreze cand eu sunt atat de sigura pe mine. In final, ma mir de ce m-am enervat si chiar daca aveam dreptate, trebuia sa inteleg si sa accept si cealalta opinie fara sa ma afecteze. Daca era buna, o bagam in 'biblioteca' personala, daca se adeverea a fi rea, o ignoram ca pe o carte nefolositoare si neinteresanta.

E bine sa fii flexibil la orice si sa accepti faptul ca nu toti oamenii sunt la fel si au acelasi bagaj de experiente. Mereu cand ma intreaba cineva de ce ma supar, constientizez ca n-am dreptate indiferent de opinie. Oricate explicatii as da, tot eu sunt vinovata de inflexibilitatea mea.

Ce ne facem cand am crescut intr-un mediu rigid si nu reusim sa fim flexibili? Oare cine e vinovat de 'duritatea' noastra?

Da, sa asculti si sa incerci sa il intelegi pe celalalt, chiar daca nu esti de acord cu ceea ce spune, chiar daca tot ce spune iti pare aberant, poate pt. el conteaza. Si trebuie sa te gandesti ca si tu, la randul tau, poti fi pus in situatia cand ceea ce vrei sa transmiti celuilalt va fi posibil sa sune in urechile acestuia ca o aberatie. Si sa nu te mire daca nu vei fi luat in seama, atata timp cat i-ai reprosat faptul ca lucrurile pe care el ti le-a comunicat ti se par absurde, prostesti.

BlueColor a scris:

Ce ne facem cu partenerii de conversatie agresivi care la orice fraza isi exprima frustrarile? Oare mai trebuiesc ascultati sau ii ignori pe vecie?

Daca intr-adevar le arati ca iti pasa s-ar putea sa ai surprize, o spun din experienta proprie. :)

Aseneth a scris:

Cred ca se intelege mai bine ideea daca vedem ca acolo e si un calificativ graitor: e vorba de cazurile in care se manifesta o simpatie EXAGERATA.

oama invizibilicoasa a scris:

Daca intr-adevar le arati ca iti pasa s-ar putea sa ai surprize, o spun din experienta proprie. :)

Exista tehnici de ascultare activa, de ascultare empatica. E destul de greu sa le aplici atunci cand interlocutorul bruiaza comunicarea prin ostilitate sau alte emotii negative.

Daca poate cineva aplica tehnicile de ascultare activa primind un flux considerabil de nervi din partea celuilalt, asta e laudabil. Inseamna ca s-a pregatit din timp, stie ce face, stie ce aplica, si are soliditate interioara pentru a mentine aceasta pozitie in mod consecvent.

Exista cazuri in care interlocutorii ostili se potolesc daca sunt ascultati empatic, asa cum zici tu.

Exista si cazuri in care ei cred ca esti "moale" si vor continua cu torentul.

Kosmotro a scris:

Exista tehnici de ascultare activa, de ascultare empatica. E destul de greu sa le aplici atunci cand interlocutorul bruiaza comunicarea prin ostilitate sau alte emotii negative.

Daca poate cineva aplica tehnicile de ascultare activa primind un flux considerabil de nervi din partea celuilalt, asta e laudabil. Inseamna ca s-a pregatit din timp, stie ce face, stie ce aplica, si are soliditate interioara pentru a mentine aceasta pozitie in mod consecvent.

Exista cazuri in care interlocutorii ostili se potolesc daca sunt ascultati empatic, asa cum zici tu.

Exista si cazuri in care ei cred ca esti "moale" si vor continua cu torentul.

Mai presus de orice, chiar daca n-ar recunoaste asta in ruptul capului, agresivitatea e o metoda pe care multi o folosesc pt. a fi bagati in seama. Si, da, e greu sa comunici cu cineva care foloseste toate mijloacele posibile sa te faca sa te simti prost, ba chiar sa te desfinteze, daca-i posibil. Uneori te intrebi daca merita. Dar daca esti dispus sa ai rabdare cu ei poti descoperi ca in spatee agresivitatii se ascunde o persoana ranita, una care se teme si care ar cere ajutor, dar nu stie cum sa o ceara, nu stie sa foloseasca modalitatea potrivita pt. a face asta. I-adevarat ca daca nu dai dovada de tarie de caracter agresivii vor continua cu atacurile pana ce-ti vei pierde rabdarea, asta e probabil si modul lor de a arata ca se pricep la ceva, pe de o parte, iar pe de alta parte, ca nu exista persoane capabile cu adevarat sa isi doreasca sa afle ce-i framanta si sa ii poata ajuta. Eu asa vad.

oama invizibilicoasa a scris:

Eu asa vad.

Ai in tine o disponibilitate de a fi receptiva fata de interlocutor care te-ar califica sa fii psiholog intr-un ospiciu, medic, infirmiera, asistenta medicala sau sociala. Cam asa ar trebui sa gandeasca o persoana care lucreaza acolo. Sunt unii care pot asta, altii nu.

E bine ca sa semnalizezi clar unui interlocutor agresiv inca de la inceput ca nu ii vei face jocurile LUI.

Ii poti spune decis si limpede, in fraze scurte, cam ce ai spus mai sus:

"Agresivitatea e o metoda pentru a fi bagat in seama, dar exista si alte cai"

"In spatele agresivitatii se ascunde de obicei o persoana ranita, una care se teme si ar cere ajutor, dar nu stie sa o faca"

"Agresivii vor sa arate ca se pricep si ei la ceva"

"Agresivii vor sa demonstreze ca nu exista persoane capabile sa afle ce-i framanta ca sa-i ajute".

E bine sa se faca asta de la inceput, ca sa stabileasca precis pozitiile de pe care se comunica.

Un om ranit va intelege si se va calma, se va putea discuta cu el mai apoi.

Dar un manipulator va continua, daca e primitiv, sau va schimba tactica, daca e sofisticat.

Vreau sa spun ca atitudinea asta e plina de compasiune, e buddhista, crestina, e umana, e proactiva si creativa, dar nu va da rezultate in toate cazurile, din pacate.

Insa merita incercata.

Kosmotro a scris:

Ai in tine o disponibilitate de a fi receptiva fata de interlocutor care te-ar califica sa fii psiholog intr-un ospiciu, medic, infirmiera, asistenta medicala sau sociala. Cam asa ar trebui sa gandeasca o persoana care lucreaza acolo. Sunt unii care pot asta, altii nu.

E bine ca sa semnalizezi clar unui interlocutor agresiv inca de la inceput ca nu ii vei face jocurile LUI.

Ii poti spune decis si limpede, in fraze scurte, cam ce ai spus mai sus:

"Agresivitatea e o metoda pentru a fi bagat in seama, dar exista si alte cai"

"In spatele agresivitatii se ascunde de obicei o persoana ranita, una care se teme si ar cere ajutor, dar nu stie sa o faca"

"Agresivii vor sa arate ca se pricep si ei la ceva"

"Agresivii vor sa demonstreze ca nu exista persoane capabile sa afle ce-i framanta ca sa-i ajute".

E bine sa se faca asta de la inceput, ca sa stabileasca precis pozitiile de pe care se comunica.

Un om ranit va intelege si se va calma, se va putea discuta cu el mai apoi.

Dar un manipulator va continua, daca e primitiv, sau va schimba tactica, daca e sofisticat.

Vreau sa spun ca atitudinea asta e plina de compasiune, e buddhista, crestina, e umana, e proactiva si creativa, dar nu va da rezultate in toate cazurile, din pacate.

Insa merita incercata.

Da am in mine multa compasiune, asta se datoreaza, cred, faptului ca am crescut langa un frate autist, ale carui crize erau uneori infioratoare. Si faptului ca vizitam des clasa speciala pe care acesta o freventa, unde interactionam cu alti colegi de-ai lui, care se manifestau agresiv de multe ori. De exemplu, unii din ei isi manifestau afectiunea fata de o persoana lovind-o. Mi-am incasat cateva! :) Si ar mai fi si altele, dar nu vreau sa deturnez discutia la persoana mea. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca, traind mereu intr-un mediu agresiv ajungi sa te obisnuiesti si sa nu iti mai fie teama foarte tare. Ajungi sa privesti cu alti ochi persoanele care se manifesta astfel. E doar un mediu ca oricare altul, care privit din afara poate oripila, dar dinauntru nu.

Din pacate iti dau dreptate, cand agresivitatea se impleteste cu manipularea nu prea ai sanse sa o domolesti, e pierdere de vreme, la fel cum e pierdere de vreme sa discuti cu persoanele care cred ca niciodata nu gresesc si ei, numai ei, stiu adevarul. Poate pt. o vreme agresorul manipulator se da pe brazda, dar in scurt timp isi reia vechile obiceiuri. Atata timp cat el nu constientizeaza raul facut nu e nicio sansa sa se schimbe. Si chiar daca il constientizeaza dar este lipsit de compasiune pt. semenii sai, compasiune pe care nu o poate manifesta, de obicei datorita incapacitatii creierului sau de a fi empatic si de a se pune in situatia celor pe care ii agreseaza, tot pierdere de vreme e, pt. ca incapacitatea de a te pune in pielea celuilalt duce la imposibilitatea perceperii intensitatii raului facut. Eu sunt sigura ca daca multi dintre agresori ar simti pe pielea lor cat doare raul pe care-l fac, s-ar schimba, dar sunt incapabili de asa ceva.