Iertarea agresorilor, parintilor impostori - opinii

downtempo a scris:

Am sa-ti spun eu cum trebuie numita corect actiunea mea: a face conversatie.

Eu incerc sa vorbesc cu omul, si va tot bagati voi. Lasati-l mai sa se exprime. Nu sunteti voi tata lui, nici reprezentatul lui juridic, nici purtatorul de cuvant.

Omul asta are si el minte, ca si voi, are liber arbitru, are personalitate distincta de a voastra.

Imi dati voie sa vorbesc cu el fara sa va bagati daca nu aveti nimic de zis referitor la discutie?

esti invitatul meu, chiar daca dupa umila mea parere conversatia s-a transformat in altceva. Da, ai dreptate, ia sa vedem daca iti va raspunde!

:D

Little swan a scris:

Pana la 18 ani mama m-a agresat fizic si psihic, acum o face doar psihic, desi uneori chiar ea recunoaste ca nu e bine, dar asa a fost educata.

Ca sa aprofundezi ce ti se intampla, trebuie in primul rand sa te detasezi de situatie, sa privesti totul ca si cum ar fi un film, sa te privesti si pe tine din exterior, si pe mama ta. Mama ta nu traieste doar ca sa iti fie tie mama, traieste si ca sotie, si pentru servici. socializare, etc. Chiar daca socializarea se rezuma numai la coafor si la vecinele de bloc, tot socializare se numeste. Trebuie sa aibe momente de "bunatate" pentru ca trebuie sa aibe subiecte de discutat cu prietene " ce sa-i faci, inima de mama". Faptul ca dupa 18 ani nu te-a mai agresat fizic, cum de altfel fac majoritatea parintilor, denota lasitate ( teama ca ai putea riposta sau ca ai putea-o da in judecata) . Un om care crede ca bataia este un mod de educatie, asa cum afirma mama ta , te-ar fi batut pana la 30 de ani, chit ca nu stateai cu ea in casa., tot venea la tine, iti gasea o farfurie nespalata in chiuveta si te altoia ca ea te-a invatat gospodina, nu panarama ( cazuri reale, am scos doua prietene mai in varsta decat mine din ghiarele parintilor) .

Purtarile bune din cand in cand sunt de obicei resurse bagate in contul " sa aibe cine sa ma ingrijeasca la batranete si sa-mi aduca flori la mormant", cont care devine din ce in ce mai important cu cat omul depaseste varsta de 65 de ani. In ea se da o lupta foarte mare, lupta dintre omul care crede ca este proprietarul tau si teama ca tu ti-ai putea da seama ca nu esti proprietatea ei si te-ar putea pierde. Teama ca ar putea fi singura la batranete, sau ca n-ar avea ce explicatii sa dea vecinilor, rudelor, colegilor in ceea ce te priveste.

Aici mi-am spus parerea in linii mari. S-ar putea ca anumite nuante sa schimbe totul. Citeste si tu printre randuri si ia ce ti se potriveste, nu sunt in locul tau sa stiu exact care este situatia.

downtempo a scris:

Iubirea si agresivitatea sunt doua dintre felurile de manifestare ale caracterului tatalui tau. Deci nu e off, ci on.

Uneori, cand aveam rezultate bune la scoala, plangea. Se bucura foarte mult ca ma intelegeam foarte bine cu sora mea. Nu ne certam niciodata si, de multe ori, cand vedea cum ne impartim lucrurile, statea ascuns si plangea. Ma iubea, acum nu ma pune sa-ti spun cum o facea ca nu am exemple foarte multe sa-ti dau si, oricum, dorind sa fiu politicos si sa-ti raspund la intrebari, cred ca am fost cam darnic. Daca esti interesat sa vezi daca ma afecteaza in vreun fel agresiunile lui, nu, nu ma afecteaza. Poate inconstient intr-o anumita masura, dar nu atat de mult incat sa fac o drama din asta.

Gheorghita123 a scris:

Daca esti interesat sa vezi daca ma afecteaza in vreun fel agresiunile lui, nu, nu ma afecteaza.

Nu,nu asta m-a interesat. Voiam sa stiu exact ce mi-ai zis: daca isi exprima iubirea concret.

Ce conteaza e insa: aceasta iubire exprimata de tata te-a facut sa te simti tot timpul iubit? Sa te simti in siguranta? Sa simti ca daca ai luat o nota proasta la scoala e ok, poti sa-i spui? Ca daca ai avut o bataia la scoala poti sa-i spui? Ca daca ai spart un geam la scoala cu mingea, poti sa-i spui?

Ai avut incredere sa-i marturisesti micile tale secrete de copil?

Pentru ca aici se joaca realmente interactiunea parinte-copil. In intimitatea dintre cei doi, in sentimentele exprimate intre cei doi, care se imbogatesc unul din altul, dand si primind.

downtempo a scris:

daca isi exprima iubirea concret.

Nu, nu si-o exprima, dar si-o exprima mama si pentru el si era suficient pentru mine.

downtempo a scris:

Pentru ca aici se joaca realmente interactiunea parinte-copil. In intimitatea dintre cei doi, in sentimentele exprimate intre cei doi, care se imbogatesc unul din altul, dand si primind.

daca poti sa devii prietenul lui cel mai bun?

insu a scris:

daca poti sa devii prietenul lui cel mai bun?

Ceva de genul. Nu neaparat "cel mai bun".

Dar sa simta copilul apropiere fata de.

Sa simta ca daca il hartuieste o gasca de copii mai mari la scoala, poate sa spuna tatalui, ir acesta il va apara concret, luand masuri, vorbind cu profii, urechiindu-i pe hartuitori.

Sa se simta copilul protejat. Sa fie copilul COPIL, adica ocrotit de parinti, si nu preluand responsabilitati de adult, pentru a proteja el pe adultul imatur, ce sta cocotat pe piedestalul de copil. Deci sa nu fie confuzie de roluri in familie.

Copilul sa fie copil, sa isi permita greseli, sa isi permita sa exploreze lumea si sinele sau si oamenii, de pe pozitia de copil neformat, dar avand o baza sigura in lume: atasamentul fata de parinti.

downtempo a scris:

Sa se simta copilul protejat. Sa fie copilul COPIL, adica ocrotit de parinti, si nu preluand responsabilitati de adult, pentru a proteja el pe adultul imatur, ce sta cocotat pe piedestalul de copil. Deci sa nu fie confuzie de roluri in familie.

pai, despre asta vorbim, atunci cand copilul preia responsabilitatiile unui adult, inseamna ca parintii sunt impostori.

nu, nu-i nicio gafa daca parintele poate sa devina cel mai bun prieten al copilului sau, problema majora o constituie atitudinea pe care trebuie sa o adopte parintele in fata copilului atunci cand situatia o impune.

insu a scris:

atitudinea pe care trebuie sa o adopte parintele in fata copilului atunci cand situatia o impune.

right. o sa stii sa-ti cresti copiii daca aplici asta.

downtempo a scris:

right. o sa stii sa-ti cresti copiii daca aplici asta.

dreptatea nu e de partea mea, ci a timpului. Da, unul dintre factorii primordiali in relatia copil-parinte este timpul, si din pacate observam ca timpul parintilor este diminuat. Bine, nu le ofer asta ca scuza, dar am fi nedrepti daca nu am avea in vedere si acest aspect.