Hai ca va mai zic una de saptamana trecuta. 
Cand l-am nascut pe asta mic, am cumparat o masuta din aia pe care se schimba bebeii de scutece si acum ca a crescut si e vioi nevoie mare, nu mai pot sa-l urca pe masa aia, il schimb pe covor. E pacat sa o arunc la gunoi, pana la centru de donatii n-am chef sa ma car cu ea in portbagaj, asadar am pus-o la vanzare pe un pret de nimic. Mia fost lene da dau jos de pe ea ce aveam eu pus pe acolo de cand nu o mai foloseam pentru schimbat, si am facut o poza cu toate shandramalele pe ea: o veioza, creme pentru bebe, scutece, cutii de haine, cutia mea de bijuterii, un ceas de camera, etc. Era plina masa. Bun. Formulez anuntul publicitar si urc poza. Masa o dau pe 20 $. M-a costa vreo 175 noua.
Suna una foarte interesata si-mi zice ca vine acushica sa o cumpere dar mai intai vrea sa mai verifice odata ca masa vine cu tot ce este pe ea, precum se vede in poza.
M-a bufnit rasul. Cand i-am zis ca alea sunt lucrurile mele personale, a zis ca nu o mai vrea. Ce oameni ciudati.
Altul odata ma intreaba daca putem sa ne intalnim pe undeva pe marginea autostrazii ca sa-mi cumpere un leagan de copii ce aveam sa-l vand. Sa ma car eu cu leaganul. I-am raspuns ca de ce pe autostrada, hai sa ne intalnim in padure pe undeva. 