Warning!Poveste lunga, cu final "in plop"

Bun...asa deci incepem.

Sunt Danut,am 17 ani, si cred ca miam pierdut un plaman! Serios, cand o vad, nu mai pot respira bine, inima imi pompeaza parca toti litrii de sange din corp in urechi, iar palmile mele ar putea tine un peste in viata, la cat de transpirate devin.Dar sa incepem cu incelutul...

Apropo,mergeti,faceti-va o cafea,si aduceti-mi si mie una daca se poate, deoarece, este ora 3 noaptea, va scriu de pe un telefon cu taste minuscule, iar tatal meu sforaie atat de tare in celalallt dormitor incat nu imi mai pot auzi propiul puls.

Totul a inceput acum 2 ani si cateva luni.Era imbracata cu un tricou bleomarin,tricou care ii scotea ochii... in evidenta...of of...oricum,atunci am vazut-o.Prima vedere dupa cum multi spun.Doar ca,langa ea,era prietena ei cea mai buna,s-o botezam Cris(de dragul prescurtarii unui nume fictiv,si din mila pentru degetele mele) si brusc,atentia mea pe urmatoarele doua luni sa indreptat exclusiv asupra ei,uitand de d-soara bleumarin...

Trec zilele, trec noptiile, pleaca si mult iubita mea Cris in Italia.Spun mult iubita si nu iubita mea deoarece ea nu a fost pusa la curent niciodata,fie de mine sau de oricine altcineva,despre atractia mea fata de ea(pur fizica,chimie organica,invat la anul despre ea,dar cred ca substanta se numeste libidou).Eram, plictisit, confuz...Ei dar asta sa schimbat...

Sa mai taiem putin din carnat,conversatii peste conversatii cu sus numita miss bleumarin,pe care o voi numi Andy,mau dus cu gandul..la ea...E desteapta,frumoasa foc,buna la suflet,dar care isi cunoaste limitele. si asa mi-am spus:hai sa vedem ce iese!

Dupa doar o saptamana, am regretat amarnic,profund,din fundul curtii, alegerea facuta.Ea a decis sa ii spuna tatalui ei despre noi.Desigur,atunci,la 15 ani,pe la sfarsitul pubertatii,ma gandeam,las,ca trece,daca nu, ma duc la alta(aveam eu una in clasa care astepta...dar sa o lasam sa mai astepte inca vreo (anii vietii mele +1(sa fiu sigur)) ani).totusi,am continuat.am inceput sa o iubesc,ca pe o prietena...

scuze,voi edita maine cu continuarea...salut

nu am inteles nimic :roll:

Ce bandit, sa ne tina in suspans.

N-are omu' un plaman, o fi ramas fara aer in timp ce scria. Io astept continuarea.

fara aer sau fara..... :roll:

intrebare..cum pot edita?:) sunt nou pe forumul acesta...fac spume aici :)

EDIT:Am gasit butonul,dar vad ca nu se mai poate edita celalalt post...deci voi continua aici

Nota pentru cei ce au dat reply deja:Cititi mai bine! "Cand o vad" ar trebui sa va lumineze.

Cum spuneam,am inceput sa o iubesc,ca pe o prietena.O prietena ce ma intelegea pe deplin.Au trecut anii;am inceput sa ne distantam.Ea era ocupata cu scoala.La acel timp,nu am inteles de ce se chinuia asa de mult,dar asta sa schimbat(voi argumenta mai jos).Ea,nu prea imi acorda dragoste sau atentie, eu, vazand asta, nu mai ma chinuiam sa caut dragoste sau atentie din partea ei.

Totul, pana acum 3 luni.Da, pentru mine,24 Martie a fost o zi care ma schimbat complet. In acea zi, ne-am hotarat ca e mai bine sa ne despartim, findca relatia "s-a racit". Am fost amandoi de acord.

Eram in culmea fericirii, ca "m-am scapat" de plictisitoarea Andy.Am ramas prieteni, inca ne vedeam de doua ori pe saptamana(sau chiar 3), si mi se parea ca prieteni, si nu iubiti, era un cuvant care ne definea perfect relatia. Si tot iesind in oras, mi sa parut, ca acum puteam sa ma apropii de ea fara ca ea sa ma respinga sau mai stiu eu ce torturi mentale.

Si asa,am inceput sa ma gandesc.La ea.Nu conta,zi sau noapte, ea este mereu in mintea mea.Si am impresia, ca acum inteleg pe deplin, sensul a mai multor proverbe si cuvinte auzite in viata mea scurta,parafrazand: Nu sti ce pierzi pana nu ai pierdut acel ceva deja.

Si acum,parca simt iubirea.Parca o simt in mine,cum se misca necontenit.M-am schimbat.Ea ma schimbat.Acum, pun mai mult pret pe sentimentele oamenilor,gandesc cu adevarat ceea ce spun,dar in acelasi timp,am devenit si sentimental.

Iar ieri,ceva sa intamplat.Ceva ma torturat in mine,si m-a facut sa ii scriu un mesaj,simplu,scurt,concis, si anume "te iubesc".Doar dupa ce am vazut "Mesajul s-a trimis" , a inceput harmalaia de intrebari din capul meu:Daca se supara, si nu mai vrea sa auda de mine?,Daca crede ca vreau sa ma razbun?(acum aceasta intrebare nu mai are sens nici pentru mine,dar la acel moment avea sens maxim),Daca...

Dar,ea,mia trimis un "MMS", cu imponderabilitate si mesajul:"nu stiu de ce,dar si eu te iubesc".

Dupa lungi povesti din viata mea,ajung la intrebarea pentru forum:

Ce sa fac?Daca ne impacam,eu voi fi fericit,dar nu stiu daca si ea.Daca nu ne impacam,eu voi fi nefericit,dar iarasi nu stiu daca si ea.Si si mai mult,Cum?.Cred,ca doar acum,am invatat ce e aceea iubire.Si iarasi,un gand care ma sperie este: Daca o iubesc prea mult?Voi mai putea iubi alta fata/femeie?Voi ramane cu ea pe viata? Aceasta ultima intrebare nu ma sperie, pentru ca ea este un suflet alaturi de care gasesti tot ce iti trebuie.Aaa..apropo,va rog,nu transformati acest topic intr-unul exclusiv sexual.Tin sa precizez ca suntem virgini.Si nici eu si nici ea nu ne gandim la sex in viitorul apropiat.

PS:Aceasta povestire este o biografie,si nu trebuie tratata ca un pamflet.Doar numele,Andy si Cris,sunt schimbate,ma simt mai sigur asa.

Salut!

Danut, tu scrie in continuare, oamenii asteapta episodul 2

da' de ce sa editezi ? nu e adevarat ce ai scris ? :roll:

Danuttzzzu a scris:

Nota pentru cei ce au dat reply deja:Cititi mai bine! "Cand o vad" ar trebui sa va lumineze.

Pari sa ai simtul umorului. Am citit bine de la inceput. Era o gluma.

doh.

Fernanda... a scris:

da' de ce sa editezi ? nu e adevarat ce ai scris ? :roll:

Tot ce e scris,este adevarat.Nu cred ca mintind in fata unor oameni,necunorcuti,ar aduce vreun ajutor in ce simt eu acum.Sentimentele mele,viata mea,am scris-o.Am vrut sa editez,deoarece sunt impotriva "double post-ului" si deoarece cateva greseli, tip "incelutul" si cateva cratime lipsesc.

Vreau raspunsuri,cu argumente.Daca nu aveti,va rog,postati un banc sau ceva.

Amarena a scris:

Pari sa ai simtul umorului. Am citit bine de la inceput. Era o gluma.

doh.

Imi pare rau atunci.Da, mi se spune ca am simtul umorului,dar cate o data nu mai receptionez nici o gluma din jurul meu..