Buna tuturor.
Mereu auzim vorbindu-se desprea ,,faimoasele Reguli,, pe care femeile ar trebui sa le aplice pentru a avea o relatie de lunga durata cu un barbat care sa le merite, sa le aprecieze, sa fie cel potrivit dar mai ales pentru a mentine vie pasiunea din relatie. Aceste reguli sunt defapt un fel de joc de-a soarecele si pisica care implica automat si putina psihologie.
Unele dintre reguli spre exemplu, suna cam asa : nu fugi tu dupa un barbat, lasa-l pe el sa fuga dupa tine! Lasa-l pe el sa fie vanatorul si nu ii lasa impresia ca esti o prada usoara... Nu il suna tu pe el, lasa-l pe el sa o faca iar cand o face, nu ii raspunde la primul apel si daca o faci, vorbeste putin si la obiect, nu intra in detalii.....Iar lista poate continua. Care dintre femei nu a aplicat macar o regula in viata ei, in speranta ca cel ,, vizat,, va fii mai interesat??
Intrebarea mea este: crede-ti ca aceste reguli ar trebui aplicate si dupa ce ne-am gasit jumatatea, chiar si atunci cand iubesti, te simti iubita, esti casatorita??
O sa scriu putin si despre situatia in care ma aflu eu si care m-a determinat sa deschid acest topic si sa astept pareri la intrebarea mea. Sunt poftiti si barbatii sa isi dea cu parerea.
Sunt casatorita de 1 an. Imi iubesc sotul enorm de mult si cred ca si el ma iubeste lafel, sau cel putin sper. Dar simt ca interesul lui pentru mine este in fiecare zi tot mai mic.
Nu vreau sa ma laud, dar sunt o femeie frumoasa si tanara. Nu exista sa ies in oras si sa nu se intoarca macar o privire dupa mine, iar el este constient de lucrul acesta, il aude de la prieteni comuni, de la partenerii cu care el colaboreaza ( nu degeaba se spune ca romancele sunt deosebite, eu sunt casatorita in afara tarii). Cand ne-am cunoscut a fost dragoste la prima vedere din parte lui dar nu si din a mea, a luptat mult ca sa ma aiba. Inainte de casatorie si cateva luni dupa a fost perfect, nu imi lipsea afectiunea lui, mangaierile , atentia. Dar am lasat ,,garda,, jos dupa un timp, i-am aratat cat de mult inseamna pentru mine si cat il iubesc iar el a inceput sa isi piarda din interesul pentru mine. Este si acum un sot perfect, dar nu mai este lafel de afectuos ca inainte. Inclusiv viata sexuala a avut de suferit. Se intampla mult mai rar si am cateodata impresia ca o face mai mult pentru mine nu pt ca ma doreste foarte mult. Nu ma inseala, de asta sunt sigura, cred ca nu mai simte ca trebuie sa lupte ca sa ma aiba, stie ca eu voi fii mereu acolo pentru el si cu el.
Asta ma face sa cred ca am facut undeva, pe drum, unele greseli, poate am aratat prea mult, poate am fost atat de sigura de el incat nu i-am lasat o mica indoiala...pt care sa lupte ca sa nu ma piarda.
Noi femeile suntem de multe ori naive, credem ca daca ne-am casatorit suntem asigurate. Incetam sa facem acele gesturi care i-au facut pe ei sa se indragosteasca de noi, incetam sa fim seducatoare (nu in totalitate poate), incetam sa ,,ne mai jucam,, cu ei. Devenim transparente iar acesta este poate unul din cel mai sigur element care duc la o casnicie esuata.
Ce parere aveti fetelor? Ar trebui sa pastram o carte cu Reguli undeva intr-un sertar ascuns chiar si dupa casatorie?
