Omul nebun îşi lasă trăirile să zburde libere, iar omul inteligent, îşi suprimă trăirile.
Irascibilitatea e specifică primei părţi a vieţii, în special celei a adolescenţei, când apar trăirile sufleteşti intense, care nu pot fi controlate de adolescent din cauza lipsei de experienţă a vieţii. Am fost şi eu şi ştiu cum e.
La unii, această irascibilitate se prelungeşte mult şi din asta se cunoaşte că un astfel de om nu prea a trecut prin greutăţile vieţii, şi deci, nu a avut de unde învăţa cum funcţionează lumea. Importanţă mare are şi calitatea experienţelor, adică ce învăţăm şi de unde învăţăm: una e ce învaţă un deţinut într-o puşcărie, şi alta e ce învaţă omul aflat în libertate.
Pe aria dedicată filmelor coreene, am scris acum ceva vreme despre un film care se cheamă: "Prinţul Jumong". Am scris că din acel film, am învăţat nişte lucruri fascinante. Unul dintre aceste lucruri e: controlul trăirilor interioare. Făceţi tot posibilul şi urmăriţi acel film ! Sau un alt film asemănător, despre care a scris Burel, e tot un serial coreean: "Emperor of the sea".
Secretul eliminării irascibilităţii în asta constă: controlul trăirilor, şi nelăsarea lor să se manifeste. Ori aşa ceva, nu se poate face decât dacă avem exemple despre cum au făcut alţii.
Şi, cum mie îmi plac proverbele, mai scriu unul:
"Cine poate zâmbi şi spune că totul merge bine, atunci când totul merge rău, poate cuceri lumea."
...de fapt două...
"Cine poate lua decizii favorabile, atunci când totul merge rău ... la fel ... poate cuceri lumea."