Initiatorul topic'ului va roaga sa va opriti din cearta. Sunt atat de mic, incat nu pot interveni in cearta voastra.
Fac postul asta doar pentru a concluziona aventura din America. Pe 26 iulie am ajuns. Primele saptamani, au fost paradisul pe pamant. Cumparaturi, plimbari, lucruri noi, San Francisco (locuiesc in Fremont, CA). Pe la sfarsitul lui august, incepuse fosnaiala cu inscrierea la liceu. Eram agitat, credeam ca nu voi avea documentele cerute pentru a face inscrierea, chiar daca eu adusesem din Romania pana si fisa medicala de la gradinita. Pe 29 august inscrierea se facea cu succes, surpriza pentru toti, fiind Junior (clasa a 11-a). In Romania ar fi trebuit sa fiu clasa a 10-a in momentul asta. Un motiv sa zambesc, sistemul americam m-a scutit de un an de liceu ceea ce poate avea repercusiuni pozitive si negative in acelasi timp.
Primele zile de scoala, au fost mai mult decat ciudate, eu ma pregateam intens pentru a face senzatie (obisnuit din Romania) cand de fapt am aflat ca americanii in general nu dau importanta detaliilor si ei ma vor privi ca pe un alt copil nou (logic, copii noi in licee vin cu sutele in fiecare an, deci, de ce ar fi trebuit sa imi dea mie o importanta aparte?). Alta surpriza: 4 materii pe semestru (obisnuit cu 17 din Romania, am fost cam bulversat), fiecare materie durand 1h25m ceea ce din nou m-a bulversat. Pentru prima oara simteam ca sunt in America. Atunci cand traiam pe viu ce vedeam in musical'uri'le de la TV cu adolescenti. De la clase pana la holurile totul era exact ca in filme.
Acum, dupa 4 luni de stat aici incep intr-un fel sau altul sa nu imi mai doresc sa fi plecat. Practic, sunt blocat intre 2 lumi, dar nu apartin nici uneia. Am fost prea entuziasmat la momentul respectiv, am fost prea suparat pe Romania, ma saturasem intr-un fel sau altul, iar nevoia de a simti ceva nou m-a facut sa repet tuturor "vreau sa plec, fara sa ma mai intorc", probabil de aceea, tata care la momentul acela era deja aici nu a purtat nicio discutie cu mine vis-a-vis de America, soc, s.a.m.d. Trecand peste asta, cine spunea ca America nu mai e cea a fost odata, ei bine nu am cum sa schimb afirmatia asta, pentru ca nu stiu cum a fost odata, insa un lucru e sigur: bani se fac si nimeni nu plange ca nu are bani, asa cum se spune pe la TV. Asta e si marea "buba" cu care ma confrunt, toata lumea face totul pentru bani. Nu se tine cont de absolut nicio relatie, indiferent ca e relatie tata-fiu, mama-fiica, banul este pe primul loc. Viata lor sociala este DOWN. Asta e lucru care ma intriga si ma impiedica cel mai mult: viata sociala pe care ei nu o au. Un alt factor care ma face sa regret (chiar daca e mult spus) este faptul ca nu ma descurc cu engleza. In astea 4 luni am invatat foarte multe si sunt capaibl sa port un dialog. Stiu engleza de baza, dar daca e ceva mai "deep" atunci incepe sa fie greu. Plus pronuntia pe care nu o stapanesc de nicio culoare (aparatul dentar impedicandu-ma in anumite situatii).
Per-total America este o tara locuibila indifereent de emotii si trairi. In momentul de fata, ma imbarbatez singur ca va fii mai bine peste 1-2 ani si chiar cred in asta. Sa ma intorc in tara nu se pune problema pentru ca pe 9 vom avea interviul la INS pentru green card si rezidenta provizorii, iar inainte de asta oricum nu aveam cum sa ma intorc. Deocamdata, incerc sa ating ce mi-am propus si...vom vedea.
*Parerea mea este ca, cei care au vizitat America, sau au locuit pentru scurta perioada de timp si se intorc in tara spunand "America e de ca**t", "nu se poate locui acolo", "e pe duca" pot fi comparati cu "Cand vulpea nu ajunge la struguri spune, lasa, oricum erau acri", iar cei care nu au fost niciodata in America si vorbesc de rau tara asta...sa ramana in Romania, ca acolo se fac mai multi bani CINSTITI decat aici.