Bunicul muncea la camp zi lumina. Munca fizica, foarte grea. Prin munca lui asigura traiul bunicii si al celor 4 copii. In acest caz, mi se parea foarte foarte normal ca bunica sa se ocupe de gospodarie, de copii si de bunicul. A venit emanciparea. Si mama a facut o facultate, a ajuns contabila, a ajuns sa castige mai mult decat tata. Dar, cu toate ca era emancipata si egala cu barbatul NU SI-A REVENDICAT DREPTURILE datorita creierului spalat de maica-sa ( o femeie trebuie sa faca aia si aia si aia, ca asa a facut si mama mea si mama mamei mele si mama mamei mamei mele, etcetera). Si singura si-a asumat pe langa munca la birou + ore suplimentare grija copiilor si slugaritul tatei. Bineinteles ca a incercat si incearca in continuare sa ma faca sa duc aceeasi viata ca ea, pentru ca " asa se cade".Pai adica , ea si soacra-mea au fost slugi si m-am trezit eu acum sa-mi reeduc barbatul? Cine ma cred? Si ce drept am eu sa duc o viata mai frumoasa decat ele? Problema e ca daca si-ar tine parerile pentru ele ar fi bine, dar o fac si de fata cu barbatii din familie, facandu-i sa se creada indreptatiti sa nu faca nimic si sa desconsidere femeile.
Concluzie : cateva zeci, maxim sute de luptatoare chiar luptatori pentru emanciparea femeii nu pot invinge miliardele de femei neemancipate din trecut. Asta datorita faptului ca femeile sunt egale cu barbatii, dar barbatii sunt mai egali decat femeile.
