Ce-ati alege?

oama invizibilicoasa a scris:

Daca tot crezi ca iti este suflet pereche, de ce nu reusiti sa ajungeti la o intelegere care sa fie convenabila pentru amandoi?

As vrea sa stiu si eu raspunsul la intrebare,dar...

E un impas in relatie si se cauta solutii,sau mai degraba as zice ca eu caut solutii,pentru ca eu am problema.El nu poate accepta ca locul in care-i place lui atat de mult,nu-mi place mie deloc.Ba chiar din cate am inteles ieri,crede ca eu toata incapacitatea de adaptare o am pentru ca vorbesc cu altii si ma influenteaza.Si nu concepe ca sunt si eu om care are dreptul sa stie ce-i bine sau nu pentru sine.

Eveningstar a scris:

As vrea sa stiu si eu raspunsul la intrebare,dar...

E un impas in relatie si se cauta solutii,sau mai degraba as zice ca eu caut solutii,pentru ca eu am problema.El nu poate accepta ca locul in care-i place lui atat de mult,nu-mi place mie deloc.Ba chiar din cate am inteles ieri,crede ca eu toata incapacitatea de adaptare o am pentru ca vorbesc cu altii si ma influenteaza.Si nu concepe ca sunt si eu om care are dreptul sa stie ce-i bine sau nu pentru sine.

Un om pe care tu il consideri ca-ti este suflet pereche ar trebui sa dea dovada de mai multa intelegere. :)

Eu nu cred in sufletele perechi, de-aia am si folosit fontul italic, cred doar ca de-a lungul vietii intalnesti oameni care te ajuta sa te intelegi mai bine, oameni care te completeaza, oameni care iti usureaza drumul. Si tu poti fi un astfel de om pentru o persoana sau mai multe. Mie mi se pare inadmisibil ca un om care pretinde ca te iubeste, ca banuiesc ca asa este, din moment ce tu il consideri sufletul tau pereche, are pretentia absurda sa iti placa automat ce ii place lui si cand nu se intampla asa, in loc sa accepte realitatea cauta vinovati in jurul tau.

Eveningstar a scris:

Ce-ati face daca ati fi pusi in situatia de a fi cu cineva,cu care va intelegeti de minune si pe care-l considerati suflet pereche,dar ar trebui sa stati intr-un loc unde nu va puteti obisnui nicidecum,loc ,care presupune o schimbare majora a ceea ce sunteti?

Ati alege omul si inclusiv si locul sau ati renunta la loc,dar implicit si la persoana draga?

Sincer cred ca este de 1 milion de ori mai important cu cine stai si mai ales daca este persoana pe care tu o consideri sufletul pereche. Locurile se schimba mereu dar persoanele care te iubesc mereu stau alaturi. Poate nu tot timpul in viata noastra facem ce vrem, ci ce trebuie sa facem pentru a putea fi alaturi de persoana aleasa. Daca iubesti pe cineva cu toata simtirea inimii si a sufletului merita sa mergi cu ea pana la capatul lumii pentru a deveni implinit, indiferent de obstacole pentru ca oricum vor fi mult mai multe decat poti duce, dar merita. In viata trebuie sa facem multe sacrificii si compromisuri pentru a trai viata pe care ne-o dorim.

Varianta cea mai plauzibila si cea ce merita urmata este omul si locul cu siguranta, este indubitabil pentru mine.

Johnny Paco a scris:

Frumos ce-ai spus tu. Dar important e faptul ca nu numai unul dintre parteneri sa cedeze in favoarea celuilalt. Daca peste ani ea ar fi aceea care i-ar cere sa lase tot si sa o urmeze, oare el ar face asta?

oama invizibilicoasa a scris:

Daca peste ani ea ar fi aceea care i-ar cere sa lase tot si sa o urmeze, oare el ar face asta?

Daca la intrebarea precedenta nu stiam raspunsul,la asta stiu.NU,mi-a spus-o clar.El aici se vede in viitor,aici isi vede familia,aici isi vede batranetea.

Intr-o masura oarecare,el se simte dezamagit de starea mea,de faptul ca deocamdata am amanat decizia de a avea un copil si ca s-a strecurat neisguranta.Si eu imi doream copii,dar nu vreau sa complic starea si asa complicata.E dezamagit si de faptul ca am zis ca as vrea sa ma concentrez pa gasitul unui loc de munca.(nu intelege de ce nevoia neaparata,odata ce el ne asigura existenta si nu considera drept ceva primordial in momentul de fata).

Eveningstar a scris:

Daca la intrebarea precedenta nu stiam raspunsul,la asta stiu.NU,mi-a spus-o clar.El aici se vede in viitor,aici isi vede familia,aici isi vede batranetea.

Intr-o masura oarecare,el se simte dezamagit de starea mea,de faptul ca deocamdata am amanat decizia de a avea un copil si ca s-a strecurat neisguranta.Si eu imi doream copii,dar nu vreau sa complic starea si asa complicata.E dezamagit si de faptul ca am zis ca as vrea sa ma concentrez pa gasitul unui loc de munca.(nu intelege de ce nevoia neaparata,odata ce el ne asigura existenta si nu considera drept ceva primordial in momentul de fata).

Adica ceea ce isi doreste el sa faca si ce simte el e ok, ce faci tu si ce simti, nu, pt. ca nu coincide cu dorintele lui, cu confortul lui. Cum iti pare asta?

mița a scris:

Nu stiu cati ani ai ( nu ai spus sau nu am citit eu - scuze), dar cred ca esti un om dezamagit de partener. Si mai cred ca, aceasta dezamagire nu vine doar din neputinta ta de a te adapta.

E clar ca aveti teluri si idealuri diferite. Nu aveti aceeasi viziune asupra vietii... a viitorului. Iar asta, in timp, duce la ruptura. Daca ai incercat tot ce ai putut, si ai ajuns ca concluzia ca nu acolo e viata ta, nu acolo vrei sa-ti cresti copii, nu acolo te vezi in viitor, eu cred ca nu mai are rost sa te chinui.

Degeaba va iubiti, daca nu gasiti o situatie de compromis, nu va puteti continua relatia.

Zic eu.

oama invizibilicoasa a scris:

Adica ceea ce isi doreste el sa faca si ce simte el e ok, ce faci tu si ce simti, nu, pt. ca nu coincide cu dorintele lui, cu confortul lui. Cum iti pare asta?

Asta ma face sa ma simt copil care nu ar sti ce vrea,alintat si influentat de altii,care vrea prea multe se pare ca,desi conform adultilor,are tot ce-i trebuie.

Clar ca imi pare aiurea si de-aici si lupta interioara,frustrarile si nemultumirea de sine.

mița a scris:

Nu stiu cati ani ai ( nu ai spus sau nu am citit eu - scuze), dar cred ca esti un om dezamagit de partener. Si mai cred ca, aceasta dezamagire nu vine doar din neputinta ta de a te adapta.

E clar ca aveti teluri si idealuri diferite. Nu aveti aceeasi viziune asupra vietii... a viitorului. Iar asta, in timp, duce la ruptura. Daca ai incercat tot ce ai putut, si ai ajuns ca concluzia ca nu acolo e viata ta, nu acolo vrei sa-ti cresti copii, nu acolo te vezi in viitor, eu cred ca nu mai are rost sa te chinui.

Degeaba va iubiti, daca nu gasiti o situatie de compromis, nu va puteti continua relatia.

Zic eu.

Nu ai de ce sa te scuzi,pentru ca nu am zis.Din punctul unora de vedere,am o varsta la care ar fi prea tarziu sa mai incepi ceva de la capat,din punctul altora,30 e doar o varsta la care viata abia incepe.Nu sunt la prima relatie si tocmai de aia mi se parea ca el e cel mai apropiat si cel mai potrivit pentru mine.

Ce sa zic,dezamagitul in toata situatia asta se pare ca e doar el.Iar telurile si idealurile de viitor sunt aceleasi,doar ca nu ne coincide modul si locatia pentru a le realiza.

Compromisul tot de la mine se asteapta.Daca reusesc sa devin intr-atat de 'nesimtita' incat sa nu mai conteze altceva in viata,atunci pariul e ca si cum castigat.

N-as vrea sa va plictisesc cu gandurile si sa va tot bat la cap.Poate multi isi spun ca ma tot lamentez degeaba si prea gandesc mult.Recunosc,poate e un defect al meu.Mereu am intors situatiile complicate pe toate partile.

Ca-i bine,ca-i rau,ca vin aici si 'despic firul in paispe',cel putin nu le tin pe toate in mine.

mie mi se pare ca situatia e grava, nu mai esti la gradinita sa gandeasca si sa simta cineva pentru tine, ca asa e bine, stii sa discerni pentru tine. lamenteaza-te cat simti ca poti da din tine, pentru ca ai dreptate sa nu suporti.

aş sta cu el oriunde şi oricum, doar să-l ştiu alături. that's my choice.