Jump to content
Forum Roportal
Malkia

Nu ma mai pot indragosti...

Rate this topic

Recommended Posts

M-am gandit sa scriu totusi aici, poate sunt si altii care au trecut prin stari asemanatoare si imi pot spune daca e ceva permanent sau doar o stare temporara...

 

In viata mea nu lipsesc prea multe lucruri acum. Am un job ok, multe pasiuni de care ma ocup pe rand si care imi umplu timpul, cativa prieteni vechi si buni ca vinul. Imi place sa ma bucur de toate lucrurile frumoase, de cele simple ca un apus de soare, o floare, o carte buna, o cafea aromata, o plimbare, o iesire in natura... In plus, de curand a reaparut in viata mea cineva la care am tinut mult odata, dar atunci nu a fost posibil sa fim impreuna. Acum este 100% posibil, el tine la mine mult si ma cauta tot timpul, imi face placere sa petrecem timp impreuna, mai ales ca acum ceva timp as fi dat orice sa fie asa... Si totusi...

 

Problema mea este ca nu ma mai simt capabila sa ma indragostesc/ sa iubesc. Am avut niste dezamagiri crunte in trecut, foarte urate, care mi-au lasat urme adanci. Inclusiv el m-a facut sa sufar foarte rau atunci, si a plecat din viata mea fara sa ii pese prea mult ce se intampla cu mine. Am iertat, am uitat si am mers mai departe. Dar de ceva timp simt ca nu mai pot sa ma atasez de nimeni, desi mi-as dori mult sa iubesc si sa fiu iubita. Parca sunt impietrita in interior, si am senzatia ca astept ceva... altceva decat am cunoscut pana acum, o persoana noua... Nu stiu ce e cu mine, acum cand am posibilitatea sa obtin tot ceea ce mi-am dorit nu pot sa ma bucur, nu pot sa simt nimic.

 

Sa fie din cauza dezamagirilor din trecut? Sa fie din cauza faptului ca aproape cu un an in urma a murit una dintre fiintele pe care le-am iubit cel mai mult in viata asta in chinuri ingrozitoare si inca plang cand ma gandesc la tot si nu m-am vindecat prea mult? Sa fie pentru ca imi trebuie de fapt altceva? Nu reusesc sa imi dau seama daca starea mea de "blazare" e ceva temporar sau definitiv... Poate dragostea sa vina cu timpul, daca mai astept? Poate imi spune cineva daca a mai trecut prin asa ceva si la ce concluzie a ajuns... doar orientativ, desigur, suntem cu totii diferiti. In momentul asta sunt foarte confuza, e ciudat, parca m-am intors in adolescenta, desi au trecut ani buni de atunci...

 

Sper sa nu fiu judecata prea aspru, am scris aici ca sa imi descarc sufletul si sa caut alinare, nicidecum sa fiu luata peste picior sau judecata ca nu ma multumesc cu ce am. Golul sufletesc nu e din vina mea sau rezultat al unor capricii, e doar o consecinta a unui lung lant de deziluzii...

  • Upvote 7

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mie mi se pare perfect normal, nu te poti indragosti de cine te-a ranit si te-a dezamagit, poate sa iti aduca luna de pe cer. Nu spera la ceva din directia asta, iti adancesti neputinta. Daca a reaparut in viata ta este poate ca sa te impaci cu trecutul, nicidecum sa il reinvii. Si da, iti trebuie ceva nou in materie de dragoste, o sa vina cand te astepti mai putin si cand lasi trecutul sa isi traiasca si ultima suflare.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

:flowers:

 

Eu cred ca e o stare temporara. Dar nu cel de-acum e cel de care te vei indragosti. O persoana noua, asa cum ai zis.

Este un cliseu mult vehiculat, dar chiar vine cand te-astepti mai putin, asa ca eu zic ... sa te bucuri de prieteni, de ce-ai mai bun in viata.. Si restul va veni de la sine, fara sa faci tu nimic special.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Uite ce am facut eu,referitor la traumele trecutului meu: intr-o noapte,cand nu ma deranja nimeni,m-am intors inmaginar in toate momentele in care am suferit,am incercat sa le reconstitui,in special in cele in care am simtit vinovatie ori am invinovatit pe cineva,in toate momentele dureroase.

Si in fiecare dintre aceste momente,m-am iertat,si i-am iertat pe ceilalti.Am spus "ma iert pentru ca...si te iert pentru ca..." acelor persoane,si am cautat sa si simt asta.Chiar daca esti convinsa ca nu ai avut vreo vina,totusi te sfatuiesc sa te ierti pentru ca ai suferit atunci,ca o mare parte din problema,este vinovatia fata de sine,sentimentul ca nu ai facut tot ce puteai sa faci pentru a nu fi lovit.

 

Rostul acestei "tehnici" este sa te poti vindeca,si desprinde de acele momente,sa te impaci cu ele,sa le depasesti cu adevarat.Pe mine m-a ajutat foarte mult,sper ca si pe tine te va ajuta.(am facut-o cateva nopti la rand ulterior,pentru a fi sigur ca am depasit totul,iar ulterior,m-am pomenit ca mi-e...dor de maica-mea -care m-a facut mult sa sufar in trecut...acum,chiar daca o visez,apare in situatii in care ma ajuta,nu in situatii in care sa-mi faca reprosuri ori sa ma agreseze in vreun fel -adica tehinica asta a functionat extraordinar de bine si o recomand din experienta,nu ca am citit-o eu pe undeva).

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Uite ce am facut eu,referitor la traumele trecutului meu: intr-o noapte,cand nu ma deranja nimeni,m-am intors inmaginar in toate momentele in care am suferit,am incercat sa le reconstitui,in special in cele in care am simtit vinovatie ori am invinovatit pe cineva,in toate momentele dureroase.

Si in fiecare dintre aceste momente,m-am iertat,si i-am iertat pe ceilalti.Am spus "ma iert pentru ca...si te iert pentru ca..." acelor persoane,si am cautat sa si simt asta.Chiar daca esti convinsa ca nu ai avut vreo vina,totusi te sfatuiesc sa te ierti pentru ca ai suferit atunci,ca o mare parte din problema,este vinovatia fata de sine,sentimentul ca nu ai facut tot ce puteai sa faci pentru a nu fi lovit.

 

Rostul acestei "tehnici" este sa te poti vindeca,si desprinde de acele momente,sa te impaci cu ele,sa le depasesti cu adevarat.Pe mine m-a ajutat foarte mult,sper ca si pe tine te va ajuta.(am facut-o cateva nopti la rand ulterior,pentru a fi sigur ca am depasit totul,iar ulterior,m-am pomenit ca mi-e...dor de maica-mea -care m-a facut mult sa sufar in trecut...acum,chiar daca o visez,apare in situatii in care ma ajuta,nu in situatii in care sa-mi faca reprosuri ori sa ma agreseze in vreun fel -adica tehinica asta a functionat extraordinar de bine si o recomand din experienta,nu ca am citit-o eu pe undeva).

 

Arcangelo, eu nu sunt asa pentru ca am ramas cu chestii nerezolvate din trecut. Nu mai regret nimic, am iertat, m-am iertat pe mine si am mers mai departe. As fi in stare sa ma intalnesc cu oricine din trecutul meu, sunt impacata cu mine. Problema e ca probabil ca toate astea s-au acumulat si nu mai pot iubi.

 

Recent, am mai avut un episod interesant: ma indragostisem de cineva si el de mine, dar dintr-o incapatanare stupida nu a vrut sa fim impreuna si a inceput sa se poarte foarte urat, pana imi intinsese nervii la maximum. Apoi, si-a dat seama ca a fost o greseala, a venit la mine in genunchi si a redevenit omul de dinainte. Dar eu pur si simplu nu am mai putut sa mai simt nimic dupa ce m-a chinuit in ultimul hal... in afara de dorinta de a nu-l mai vedea niciodata. Cand cineva iti omoara sufletul bucatica cu bucatica, impietresti...

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

te lasi acrita de mediul inconjurator

si ca efect asta iasa

si ce te faci de vine un tip/tipa dragut/a si vrea o relatie cu tine !?

inima ta acrita il/o alunga

omul poate suporta mult mai mult cat crede

si daca imi amintesc bine !?

undeva in biblie scrie :

Dumenzeu nu iti da mai multe probleme decat ata ce poti suporta !

asta daca crezi in ... !

:)

 

poate par prea energic si poate prea tare inteapa ce scriu !

scuze !

:)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Arcangelo, eu nu sunt asa pentru ca am ramas cu chestii nerezolvate din trecut. Nu mai regret nimic, am iertat, m-am iertat pe mine si am mers mai departe. As fi in stare sa ma intalnesc cu oricine din trecutul meu, sunt impacata cu mine. Problema e ca probabil ca toate astea s-au acumulat si nu mai pot iubi.

 

Recent, am mai avut un episod interesant: ma indragostisem de cineva si el de mine, dar dintr-o incapatanare stupida nu a vrut sa fim impreuna si a inceput sa se poarte foarte urat, pana imi intinsese nervii la maximum. Apoi, si-a dat seama ca a fost o greseala, a venit la mine in genunchi si a redevenit omul de dinainte. Dar eu pur si simplu nu am mai putut sa mai simt nimic dupa ce m-a chinuit in ultimul hal... in afara de dorinta de a nu-l mai vedea niciodata. Cand cineva iti omoara sufletul bucatica cu bucatica, impietresti...

 

Exact asa e. Impietresti. Inima doar. Pentru ca tu vrei sa iubesti, simti ca esti capabila, dar nu poti. Problema aici e , ca atunci cand iti doresti mai mult, sufletul se incapataneaza si mai tare sa nu mai vrea sa simta. Din ce ai scris tu aici, imi dau seama ca sufletul tau a fost foarte traumatizat. Dar, te poti considera puternica, daca ai inca dorinta de a iubi. Vointa si dorinta asta a ta, iti va vindeca sufletul. Dar va dura mult mai mult procesul de vindecare decat cel in care a fost distrus. Lui, sufletului, ii e frica sa mai simta. A fost ranit de atatea ori, a trecut prin agonie pana a reusit in sfarsit sa accepte si sa ierte. A iertat. Dar n-a uitat. Tu ai uitat, sufletul nu. Ranile acelea, oricat de mult ti-ai dori tu rational sa le vindeci, nu ai cum. Sufletul are acum fobie la sentimente. Nu mai vrea nici macar sa urasca, de aceea s-a resemnat si a iertat. Nu mai vrea sa aiba legatura cu sentimente care il pot rani. Acum tu, trebuie sa ai multa grija de sufletul tau, nu se te incapatanezi sa iubesti impotriva vointei lui. In momentul in care tu vei stii foarte clar ca ai gasit iubirea adevarata pentru tine, necesara tie, vei stii sa faci si sufletul sa iubeasca. Gandurile tale pozitive si linistea ta, il vor inmuia si vor sparge gheata din jurul lui..

 

te lasi acrita de mediul inconjurator

si ca efect asta iasa

si ce te faci de vine un tip/tipa dragut/a si vrea o relatie cu tine !?

inima ta acrita il/o alunga

omul poate suporta mult mai mult cat crede

si daca imi amintesc bine !?

undeva in biblie scrie :

Dumenzeu nu iti da mai multe probleme decat ata ce poti suporta !

asta daca crezi in ... !

:)

 

poate par prea energic si poate prea tare inteapa ce scriu !

scuze !

:)

 

Da Mitica, inteapa. Stiu ca ai dreptate in felul tau, dar un om cu sufletul suferind, are nevoie sa i se spuna lucrurile astea cu putin tact. Nu cu minciuni, ci doar cu putina diplomatie cat sa-l incurajeze, nu sa-l deprime si mai tare. Acelasi inteles, dar cuvinte mai putin.. intepatoare :)

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

O sa iti treaca. Candva am trecut si eu printr-o stare de indiferenta totala. Iti trece. In rest... asteptarile mari atrag dezamagiri mari.

Edited by Scorpionul_Rosu
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

undeva in biblie scrie :

Dumenzeu nu iti da mai multe probleme decat ata ce poti suporta !

asta daca crezi in ... !

:)

Nu e chiar asa. Daca Dumnezeu nu le da oamenilor mai mult decat pot duce, de ce unii se sinucid sau altii pur si simplu innebunesc de durere dupa ce le moare copilul/partenerul/un parinte? Nu vreau sa incep aici o discutie pe teme religioase, dar dupa ce a murit EA, nu prea mai cred in Dumnezeu. Daca exista un Dumnezeu, nu trebuia sa lase un om atat de bun sa sufere in ultimul hal si sa se chinuie atat - da, incredibil cat a putut duce pana a murit!

 

Nu stiu daca o s-o mai vad vreodata undeva, dar pur si simplu nu cred ca exista Rai si Iad, pentru ca "aici si acum" e singurul loc pe care il stiu, si nu s-a intors nimeni sa spuna de e "dincolo". Si asta ma face sa fiu mai buna, pentru ca pot face o diferenta doar aici si acum, si nu astept nicio rasplata nicaieri in alta lume. Cred ca poti sa fii bun si fara sa fii foarte religios, poti sa vrei sa ajuti si sa iubesti oamenii si viata, sa incerci sa faci cat mai mult bine cat ai ocazia ca sa iti justifici menirea pe lume, sa lasi o amintire in urma ta...

 

======================================================================

 

@Rose's: Ai pus foarte bine in cuvinte ceea ce simt, cred ca nici eu nu puteam sa o fac mai bine. Asa e, sunt resemnata. Nu pot sa urasc, sa invidiez, nu pot sa imi consum sufletul in emotii negative. Cand situatia devine tensionata, prefer sa ma retrag sau sa plec, nu suport tensiunea emotionala. Oamenii imi sunt pur si simplu dragi sau indiferenti. Putini oameni imi displac, si aceia sunt malefici intr-un fel sau altul. Ma enerveaza nedreptatea. Imi plac mult oamenii, iubesc viata dar... nu pot iubi "in felul acela".

 

Poate gandesc prea mult si imi pun singura piedici. In mod paradoxal, imi vine mult mai usor sa fac sex, strict atrasa fizic de cineva si total neimplicata, decat sa fac dragoste cu cineva care tine la mine, daca eu nu simt nimic... Am facut asa o singura data, am avut un one-night-stand, si am fost socata de cat de detasata am putut sa fiu... ma stiam o fiinta sensibila, care se ataseaza usor de cineva. Lucrurile s-au schimbat, si nu stiu de cand... Problema asta e si acum: fata de actualul prieten nu pot simti mare lucru ca sentimente, si de aceea, nici fizic nu merge... Se pare ca mintea blocheaza tot...

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.

×