CRISTI82 a scris:
Acum cateva zile am discutat cu o fata,care imi marturisea ca are 22 de ani si totusi nu si-a inceput viata sexuala.
Motivul? Se teme ca prima ei experienta sexuala sa n-o traumatizeze.Ba chiar spunea ca se roaga ca primul barbat din viata ei sa nu fie deloc "dotat".Sa aiba vreodata vrun copil,nici vorba! Fata se teme foarte tare de durerile nasterii.
Bun,cum si de unde au aparut aceste temeri in mintea fetei?
Poate e felul ei de a-ti bate apropoul ca da, a venit vremea sa o faca, dar nu vrea cu tine.
Si atunci a bagat scuza asta la inaintare, ca sa-ti scoata eventualele sperante din cap.
De ce ar fi vorbit ea CU TINE de virginitatea ei?
Cum ati ajuns voi la subiectul asta?
Fetele vorbesc de obicei de chestiunea asta cu o prietena, in care pot avea incredere ca nu le vor face publica problema.
Virgina poate sa simta dezvirginarea ca pe o intruziune, ca pe o agresiune. Ceva strain intra in corpul ei, se misca acolo, in intimitatea ei.
E vorba de limitele identitatii sale, de cat de bine e ea stabilizata interior, ca sa gestioneze ceea ce simte ca o intruziune.
Si e firesc sa ca o femeie sa isi puna problema durerilor nasterii.
Ia gandeste-te, ia pune-te in locul ei: ditamai capul de bebe trebuie sa treaca printr-o gaurica (colul uterin - abia prin dilatare, care dureaza, capul poate trece).
Apoi mai e si dilatarea vaginului, a oaselor bazinului.
Mai sunt complicatiile nasterii, adica de multe ori li se face o incizie in perineu, care apoi va fi cusuta.
Daca acel bebe e scos cu forcepsul... e nasol.
Cordonul ombilical poate fi infasurat in jurul gatului bebe-ului, ceea ce complica nasterea.
Exista durerile nasterii, la dilatare.
Cezariana doare. Ramane cicatrice.
Femeia risca sa moara la nastere (mai ales in spitalele din Romania, unde dai spaga, dar doctorul nu te asista).
Risca sa dea nastere la un malformat.
Sigur, astea sunt doar RISCURI, nu se intampla in toate cazurile, insa riscurile astea exista, trebuie cuantificate si gestionate.
Tu, Cristi, ai vrea sa treci prin asa ceva?
Daca ai fi in locul ei, nu te-ai teme?
O femeie e mai emotiva, mai sensibila ca un barbat, mai expusa, mai vulnerabila, trebuie securizata de partener. Iar daca partenerul nu vrea decat s-o dezvirgineze, si se poate intampla ca prezervativul sa se rupa si fata se vede pusa sa aleaga intre avort (dureros, cu riscuri de complicatii pe viata) si nastere dureroasa... ea ramane singura in fata acestor probleme, caci majoritatea dezvirginatorilor se multumesc sa plateasca avortul (daca o face si pe asta si nu da bir cu fugitii). Normal ca se teme!
Prin urmare nu temerile ei sunt CIUDATE.
Mai ales cand auzi povesti de groaza din spitalele mioritice, la tv sau in radio santz.
Ca sa isi depaseasca temerile, unele justificate, altele exagerate, fata asta, care se pare ca are imaginatie bogata si e mai sensibila, mai anxioasa de felul ei, trebuie securizata de familie (mama, bunica) si de partener.
Un barbat care sa o iubeasca realmente si sa ii arate consistent ca tine la ea i-ar prinde bine.
Pun aici un material care arata prin ce trece o femeie la nastere:
"Mecanismul pe care-l presupune nasterea este dirijat de aceste contractii uterine, care incep uneori cu saptamani inainte, actionand astfel asupra tonusului uterin si pregatind treptat colul pentru dilatare si deschidere.
In ultima luna contractiile devin tot mai frecvente, ajungand ca in timpul nasterii sa fie intermitente.
In general, durerile sunt cauzate de aceste contractii uterine, dar nu sunt obligatorii, diferind de la caz la caz si in functie de atitudinea avuta in respectivul moment critic, durerea fiind provocata si amplificata de frica.
Diminuarea fricii si implicit a durerii se realizeaza printr-un program de educare a gravidei pentru a lua parte activa la toate fazele nasterii, care consta intr-o serie de exercitii fizice si foarte multa incurajare si sustinere.
Se pune accentul pe tehnicile de respiratie prin care se cultiva respiratia profunda ce determina relaxarea musculaturii peretelui abdominal, generand libertate de miscare uterului contractat.
Prin concentrarea asupra tehnicii respiratorii se reuseste modificarea presiunii abdominale in raport cu necesitatile uterului, atenuand astfel durerea.
Inca nu se stie precis ce anume declanseaza nasterea. Unii medici sunt de parere ca nasterea se produce in momentul cand uterul este dilatat complet, altii cred ca scaderea nivelului de progesteron porneste procesul.
Este cunoscuta si actiunea ocitocinei, hormon produs de lobul poserior al hipofizei, cu rol in declansarea contractiilor uterine si stimularea lactatiei. Dar dupa ultimele cercetari, se pare ca si fatul insusi participa la declansarea nasterii.
Insa dincolo de motivul real, evenimentul este precedat de numeroase simptome. Primul are loc inainte cu 2-3 saptamani si consta in intoarcerea fatului cu capul in jos, dilatarea partii inferioare a uterului si a colului uterin.
Tot cu aproape 2 saptamani inainte, se observa la unele femei un fel de dureri neregulate care nu se intensifica, ce au loc la un anumit interval de timp, de aproximativ o ora, dureri care nu trebuie confundate insa cu contractiile.
Mai tarziu urmeaza eliminarea, sub forma unei secretii sangerii, a dopului gelatinos care a acoperit pana acum gatul colului uterin, pastrand in felul acesta uterul steril.
Membrana embrionara crapa facand sa curga lichidul amniotic, moment asociat cu "ruperea apei", semn ca nasterea a inceput. Ruperea membranelor se face la o dilatatie de 4 centimetri la multipare (femei care au nascut de mai multe ori) si de 6 centimetri la cele primipare (femei care nasc pentru prima oara).
Travaliul
Pentru femeile care nasc prima oara, prima faza a travaliului, care este in general si cea mai lunga, poate dura pana la 14-16 ore. La nasterile urmatoare, perioada e mai scurta, 4-6 ore.
Aceasta faza se caracterizeaza prin contractii repetate sistematic, in cursul carora muschii uterului se scurteaza si se trag in sus, in timp ce fatul este impins in jos, iar colul uterin este impins in sus.
Contractiile se inregistreaza la intervale regulate. La inceput survin mai rar, la o distanta de 20-30 de minute, apoi la 10-15 minute devenind tot mai intense.
Durata contractiilor este de 23-30 de secunde, prelungindu-se apoi la un minut si jumatate. Pe masura ce se traverseaza prima faza, contractiile devin tot mai puternice, iar spre final apar la fiecare minut.
A doua faza consta in dilatarea colului uterin, care se produce lent si progresiv. Coborarea capului copilului se face paralel cu dilatarea colului, care este completa la 8-11 centimetri.
Stadiul poate dura de la cateva minute la 2 ore. In acest timp contractiile se raresc, iar bebelusul porneste prin tractul de nastere (format din col si vagin) pe care-l va parcurge impins de mama in jos, prin contractiile uterine.
Daca expulsia se face cu capul inainte, umerii nou-nascutului se intorc spre inauntru, putand fi mult mai usor impins in afara. Natura l-a investit cu o constitutie elastica, oferindu-i posibilitatea de a trece cu bine peste obstacole, oricat de nefavorabila si ingreunata i-ar fi venirea pe lume.
95% din nasteri se petrec cu venirea fatului pe lume in pozitie vertex, adica cu capul inainte. E de preferat o expulsie mai lenta care e mai bine suportata de copil.
O nastere precipitata proiecteaza copilul prea brusc si prea violent in lumea exterioara, putand provoca leziuni dintre cele mai grave, cum ar fi cele de la nivelul creierului.
Fortarea mamei este utila, mai ales cand capul copilului a depasit colul uterin, iesind in exterior. In unele cazuri, pentru a evita ruperea perineului, adica a tesuturilor din jurul vaginului, este nevoie de o mica incizie care se va coase imediat dupa expulsie.
Exista si cazuri, in jur de 3%, cand fatul se aseaza in pozitie pelviana, aparandu-i mai intai fundul sau picioarele. Se incearca intoarcerea fatului, iar daca acest lucru nu este posibil se recurge la cezariana, adica fatul va fi scos din uter printr-o taietura de-a lungul abdomenului.
Cezariana este indicata numai atunci cand o nastere pe cai naturale pune in pericol sanatatea si viata copilului sau a mamei.
Urmeaza curatarea de secretii a gurii bebelusului si tractului nazal, prima inspiratie si primul tipat, dupa care se pune pe pieptul mamei. Se efectueaza apoi ligatura cordonului ombilical, dar numai dupa ce se intrerupe pulsul sangvin.
Taietura nu se face cata vreme vasele din cordon pulseaza, aceasta pentru a primi o cantitate suplimentara de sange din placenta, care este foarte utila nou-nascutului in aceste momente.
In faza a treia si ultima, contractiile uterine continua, dar fara dureri, avand ca rol de data aceasta expulzarea placentei si a cordonului ombilical."
http://www.utilecopii.ro/articole/nasterea/momentul-nasterii-travaliul/4531/
