Ad&Mi a scris:Am trecut si eu prin asta si pot sa-ti spun ca acum, la cateva luni(2) dupa ce s-a intamplat totul suntem mai indragostiti ca niciodata. Am fost si eu suparata, disperata, cu o mie de intrebari, ca de ce, cum a putut. etc.
Pentru mine, teorii de genul " vina o au amandoi sotii", "ne-a lipsit comunicarea", nu sunt decat bla, bla, bla. In realitate, barbatii sunt firi slabe, vulnerabile si nu se maturizeaza nici la 50 de ani. Dupa ceva lacrimi, nopti nedormite, inceput de depresie, mi-am dat seama ca e absurd sa pierd eu ziua de astazi pentru ceva care s-a intamplat in trecut si mai ales cand nu eu am fost cea care a gresit. Ce sens are sa-mi pierd eu timpul, sa-mi consum sanatatea si nervii pentru ca sotul meu a fost slab intr-un moment?
Timpul asta pe care tu ti-l petreci nefericita, cine ti-l va da inapoi? Accepta ce s-a intamplat si incearca sa vezi partea buna: ca ii pare rau si mai ales ca e langa tine. Persoanele pe care le intalnim in drumul nostru sunt cadouri pe care ni le face viata. Bucura-te de sotul tau, de timpul pe care puteti sa-l petreceti impreuna si nu mai pierde prezentul pentru ceva care apartine trecutului. Nu se merita, in final ceea ce pierzi e chiar timpul tau!!! Si pana la urma,tu ce preferi: sa fii fericita langa sotul tau sau sa stati unul langa altul tristi?
de ce iar barbatul e devina ?
de ce numai el ?
dece cred femeile ca nu au nici o vina ?
cu toate ca barbatul a comus greseala intun moment slab a lui unde sa folosit tot o femeie de asta
eu stiu ce ie sa fi intro tara straina departe de familie !
asta stiu si femeile singure tot in strainatate ! si de ce nu se gandesc la femeie barbatului
cand ele se culca cu tipul ?
