Am fost inselata... cum sa fac sa iert

mița a scris:

Nu doar barbatii sunt infideli, ci toti oamenii sunt infideli. Infidelitatea are mai multe forme si nu se reduce doar la sex.

Despre ce vorbim aici? Cine-i perfect?

Nimeni nu-i perfect.

Aici vorbim despre acest fel de infidelitate. Faceti un topic si o statistica, sunt destui pe forum. Vezi cine ar ierta asa ceva. Prea putini am scris aici dar te-ai mira cati considera infidelitatea egala cu moartea casatoriei.

Stai putin! De unde ai dedus ca ea o va face pe detectivul? Pai.. nu in felul asta faci un barbat sa nu se duca cu alta.

Nu stiu de ce crezi ca femeile sunt disperate si ca numai in felul asta ar sti sa gestioneze o problema. Sau chiar daca ar face asta pt asi salva casnicia si familia, ce este rau? E rau sa lupti pt familia ta, daca 'armele' folosite nu lezeaza pe nimeni?

Personal, nu te inteleg.

N-am dedus, nu ma joc asa, pt mine era o problema grava situatia ei. Ea a scris, daca citesti mai atenta, ca de-acum incolo il va controla si va fi mai atenta. Acest detectivism nu compenseaza increderea, care e baza unei relatii. Poate ar trebui ascultat sotul, daca ii place sa-i fie urmarite miscarile. Asa stiu ca ei urasc asta. Dar nu sunt specialista in infidelitati, asa ca cine sunt eu sa te contrazic...

Da, e o rana sufleteasca, dar hai sa nu vorbim de umilinte. In ce fel si-a umilit sotia? Ca a gasit o disponibila caruia i-a tras-o? Nu minimalizez imporyanta acestui gest, dar nici sa nu-l dramatizam!

Nu stiu de ce, dar parca prea usor spunem : divort! Toti suntem perfecti. Iar cei ce ne gresesc, vai mama lor! La zid cu ei!

Din pacate n-a gasit UNA disponibila, a cautat toate disponibile, asta practica timp de 2 ani, tot Mallina a scris si asta.

Nu stiu pt voi, care militati in asa fel pro infidelitate, care ar fi motiv de divort. Ar trebui s-o bata?

Nici eu nu va pot intelege dar noroc ca nu ne intersectam in vietile private si fiecare traieste cum ii place. Deci ca nu ne intelegem, nu ne va dauna cu nimic.

De admirat grija ta pt sanatatea lui Mitica, dar e baiat mare si isi poate avea singur de grija.

Deci eu n-am voie sa glumesc? OK, n-o mai fac.

E foarte important SI cine si unde a gresit. Iti spun eu, din proprie experienta.

Si sa nu traiesti cu impresia ca sunt nascuta sa fiu doar sotie sau ca sunt baba cloanta, nu ma mai vroia niciun barbat si d'aia am ales sa-mi salvez casnicia.

Lasand modestia, iti spun: Din contra.

Ca tu ai reusit sa-ti salvezi casnicia, ma bucur si te felicit. Eu nu prea vad liniste si armonie in asemenea casnicii resudate, in cazul infidelitatii de ACEST fel. Fostii mei socrii stateau o viata in starea asta si era un razboi interminabil in casa lor. Ea a ramas pt bani cu el. Daca merita asemenea sacrificii, e liber fiecare sa faca cum ii dicteaza inima si capul. Nu ma repet sa aduc iar exemplu ce fel de om a iesit din familia aceea in persoana fostului meu sot.

Intreab-o pe Mallina cum era tatal ei si de ce au divortat parintii...

In rest, sunt aici sa ajut, sau sa incerc sa ajut. Am mult timp liber si imi doream sa fiu de folos. Dar nu e sigur ca-mi iese... deci.

Nici n-am mai vrut sa scriu in acest topic pt ca situatia ma depaseste si ti-am raspuns doar tie, din respect, daca mi-ai pus intrebari.

Numai bine in continuare.

mița a scris:

Aici depinde de mediu, cultura si inteligenta nativa a fiecaruia. Nu as recomanda nimanui sa creasca un copil, intr-un asemenea mediu familial.

Multumesc pt raspunsuri.

Cu placere.

Pai prea putin ne cunoastem spre deloc si mai intelegem diferit ce vrea sa spuna unul, altul.

Tin sa-ti spun inca... Nu am facut vreodata o statistica daca oamenii sunt fideli de fire sau nu. Si dupa parerea mea nu asta e decisiv.

Important este sa nu se reflecte indifelitatea in casnicie, in viata de cuplu. Asa ramane increderea, asa mai are cuplul un viitor.

In cazul Mallinei s-a aflat. dar daca nu se afla, traiau tot asa, fiecare cu ale lui, ea cu vise si fericita, el cu femei cat mai multe.

Numai ca... unde incercam eu sa ajut, sa cunoasca si pareri obiective pt ca momentan e orbita de sentimente si asta i se poate intoarce contra. Nu-mi imaginez prin ce trece ca eu nu mi-am prins perechea cu asa ceva. Dar din cele scrise de ea nu ii e usor.

Barbatul trebuie sa-si protejeze sotia. Ca ea sa-l admire si sa se bazeze pe el. Iar in acest caz acolo vad cel mai grav in ce a gresit el. Si el are dreptul la familie, are si copii, chiar daca e infidel. Dar de ce nu-si putea ocroti familia de asemenea soc... atunci cum se poate baza pe un astfel de barbat?

Cititi si postarea Xyliei la topicul Sinuciderea. Nu spun ca toti copiii sunt afectati cum era ea sau cum este inca. Dar sansele sunt mari, mai ales in cazul unui tata ridicat pe piedestal.

Atat am mai avut de spus.

Buna la toata lumea.Am citit citeva topicuri si mi-au placut sfaturile si incurajarile.da-ti dovada de oameni seriosi pe care te poti baza la nevoie.Ce nu-mi place,nu vreau sa jignesc pe nimeni,este cind topicul se transforma in discutii personale,atacuri si replici intre membrii si cred ca nu asta este motivul persoanei care cere un sfat.In alta ordine de idei(sint cam formala)vreau sa spun ca am fost sigura din primele pagini ca "mitica...."este atit de pornit impotriva femeilor (pentru ca el e unul la fel ca si unele dintre cei tradati/tradate)iar apoi si-a dat arama pe fata (barbatul cit si femeia injosit/a,umilit/a,inselat/,ranit/a in orgoliul propiu ataca tot cei in jur pentru ca ei nu sint in stare in propia relatie sa se impuna si sa puna piciorul in prag,accepta situatia in sine dar pentru a se descarca sentimentala ataca tot ca ia facut pe iei sa suferre;adica femeia uraste barbatii ptr.ca al ei o face sa sufere si barbatii idem) si din acest motiv uneori nu mai gindim logic.Initiatoarea (si asta e vizibil din raspunsurile ei scurte) este convinsa de la inceput ca vrea sa-l ierte,dar a vrut sa vada,din curiozitate,ce spun alti si mai precis daca mai sint si alti cere au trecut prin asemenea situatii sau e singura.Sint unele sfaturi jos palaria in care nu sint judecate nicic femeile nici barbatii dar altele sint doar de hiriiala intre membrii.Eu nu dau sfaturi pentru ca e greu.Daca o ascultam pe ea-ea are dreptate,daca-l ascultam pe el-el are dreptate.dar din experienta verbul "a ierta" este un verb ca taote verbele in dictionar si "l-am iertat" este conjugarea verbului;in realitate situatia e alta: nu ierti si in primul rind nu uiti.Ea spune (initiatoarea):am sa fiu mai atenta la ce face nu am sa-l mai cred pe cuvint"cam asa ceva.Ce inseamna asta Neincredere totala si cum au spus si alti la primul gest il va suspecta (nu ca inainte,nu se gindea la nimic rau)chiar daca gestul nu a fost in aceasta directie si vor interveni certuri si gelozia.Sint multe de spus,dar!!!!!!!!!!!!Alti spun aici ca femeile sint vinovate ca nu da pi...,ca asculta pina joi,etc,dar ce spuneti despre cele care dapi...,care asculta tot si consoleaza,care e linga el cind el are nevoie,care il asteapta zimbind sa-i arate ca-l iubeste,care-l asteapta cu camasa calcata si apretata cit si cu mincarea calda si tot inselate sint? sau barbatile le vad in casa cind au nevoie de sfaturi sau de o consolare iar cind este fericit imparte bucuria cu altele?marita iertat? Mitica.... a spus la inceput ca el comunica pe saituri ca sa afle gindirea femeilor si sa invete sa le cunoasca.Eu cred ca e gresita ideea.Prin felul meu de a gindi sau felul altului nu-ti poti cunoaste partenerul/ra;ci numai vorbind cu ea/el,simtind-o,intrebind-o de nevoi,de simtiri o vei cunoaste,nu cum ai spus facind totul in casa.In orice caz cred ca ar trebui sa incercati sa nu mai fiti porniti impotriva sexului opus ci sa dati citeva trairi sau pareri ca cel ce intreaba stie de la inceput ce urmeaza sa faca sau a luat deja hotarirea.

Si eu a scris:

Eu nu as echivala acel "o sa fiu mai atenta" nici cu detectivismul si nici cu neincrederea totala. O sa fiu mai atenta pentru ca am nevoie de confirmari ca sa pot avea din nou incredere... n-o sa mai pot avea 100% incredere... cam asa l-as traduce si cred ca e o reactie fireasca in situatia de fata. Odata cu recapatarea increderii(atat cat e posibil) si cu vindecarea ranilor... vine si iertarea. Care spui tu ca ar fi calea ce trebuie urmata?

Mallina a scris:

Eu nu as echivala acel "o sa fiu mai atenta" nici cu detectivismul si nici cu neincrederea totala. O sa fiu mai atenta pentru ca am nevoie de confirmari ca sa pot avea din nou incredere... n-o sa mai pot avea 100% incredere... cam asa l-as traduce si cred ca e o reactie fireasca in situatia de fata. Odata cu recapatarea increderii(atat cat e posibil) si cu vindecarea ranilor... vine si iertarea. Care spui tu ca ar fi calea ce trebuie urmata?

tu sti ca nu de el depinde tot !?

esti constienta ca amandoi trtebuie sa lucrati

de ii faci acuam viata mara la tip ca a gresit

se schimba iar foaia !

deci :

el face tot posibil sa ti recapete increderea

dar tu sa nu iti ti inima acrita si sa accdepti

daca nu poti face asta !?

eu zic sa nici nu incerci cu relatia !

si vindecarea ranilor !?

e si partea ta !

de te lasi lenesa in spate si el sa lucra ca doar el a .....

(cum e conceptia gererala la femei )

nu ai sa aobti rezultatele dorite !

credema !

Si eu a scris:

Alti spun aici ca femeile sint vinovate ca nu da pi...,ca asculta pina joi,etc,dar ce spuneti despre cele care dapi...,care asculta tot si consoleaza,care e linga el cind el are nevoie,care il asteapta zimbind sa-i arate ca-l iubeste,care-l asteapta cu camasa calcata si apretata cit si cu mincarea calda si tot inselate sint? sau barbatile le vad in casa cind au nevoie de sfaturi sau de o consolare iar cind este fericit imparte bucuria cu altele?marita iertat?

S-ar putea sa existe barbati care nu-si doresc genul asta de sclava, sau "mama". Posibil ca individul sa fie atras de ceva mai piperat, de altfel de femei. Nu stiu... cred si eu.

Am discutat odata cu unul, isi lingea ranile dupa divort. Spunea: "ce conteaza ca face mancare, ca e gospodina... etc, pai le pot face si eu, pt astea n-am nevoie de sotie. Problema se ivea ca nu ne puteam intelege in stilul de viata, ceea ce era mult mai important. Un mic exemplu... imi spunea sa iesim la plimbare. Am intrebat-o unde, o iesire in parc, un picnic, ceva... dar ea vroia sa se plimbe cu masina, asta fiind plimbarea pt ea, pe cand eu abia parcasem."

Bineinteles nu acolo era motivul de divort la ei dar din aceste "nimicuri importante" s-au creat doua tabere in cuplu, el vs ea si invers.

Si din razboiul ala "civil" era doar un pas pana la infidelitate cand se cauta ce NU AI acasa.

Spun sa nu mai cautati unde ati fost "perfecti/e", mai util este sa va cautati neglijentele, greselile.

Ea vrea sa-l ierte. Dar nu se poate fara sa-l inteleaga. Ma tot intreb de ce cauta raspuns la aceste intrebari la noi, deoarece intr-un cuplu atat de perfect, unde nu s-au certat niciodata in 11 ani, astea trebuiau sa fie clarificate prin comunicare pana acum. Nimeni dintre noi nu stie un raspuns mai exact decat sotul respectiv.

Ca sa-l ierte si cum anume, pt asta cheia este la ei acasa.

carly a scris:

Problema se ivea ca nu ne puteam intelege in stilul de viata, ceea ce era mult mai important.

Bineinteles nu acolo era motivul de divort la ei dar din aceste "nimicuri importante" s-au creat doua tabere in cuplu, el vs ea si invers.

Da,stilurile de viata pot fi o mare problema.Iar nimicurile pot rasturna toata situatia,pentru ca de multe ori e buturuga mica cea care rastoarna carul mare.

Mereu am admirat cuplurile care stiu sa iasa din orice impas.Desi,cred ca sunt foarte putine.

Cunosc si eu un cuplu,care era perfect in ochii celorlalti.S-au despartit pana la urma,cu toate incercarile ei de-al tine langa ea,nascand chiar si un copil.Partea banala in toata situatia e ca sotia nu arata deloc rau,dar din punctul lui de vedere avea niste hibe.Culmea,cea cu care e acum,are aceleasi hibe,dar se pare ca el nu le vede.

carly a scris:

Ea vrea sa-l ierte. Dar nu se poate fara sa-l inteleaga. Ma tot intreb de ce cauta raspuns la aceste intrebari la noi, deoarece intr-un cuplu atat de perfect, unde nu s-au certat niciodata in 11 ani, astea trebuiau sa fie clarificate prin comunicare pana acum. Nimeni dintre noi nu stie un raspuns mai exact decat sotul respectiv.

Pentru ca nu intotdeauna comunicarea e usoara, nu cand exista o rana proaspata. Cert e ca tot prin comunicare reusim sa depasim problemele aparute.

Iti multumesc mult Carly pentru raspunsuri si ajutor.

Mallina a scris:

Pentru ca nu intotdeauna comunicarea e usoara, nu cand exista o rana proaspata. Cert e ca tot prin comunicare reusim sa depasim problemele aparute.

Iti multumesc mult Carly pentru raspunsuri si ajutor.

Ai dreptate.

Recunoasterea greselilor e primul pas catre e schimba situatia.

Mai ramane sa lucrati la capitolul "comunicare".

Sper sa treci de toate cu succes.

Mallina a scris:

Buna,

Este prima data cand scriu aici pe site... singurul loc poate unde ma pot descarca.. Sunt impreuna cu sotul meu de 11 ani. Am aflat insa de aproximativ o luna ca m-a inselat. Povestea e cam asa : a fost plecat un timp in alta tara cu serviciul... acolo, se pare ca si datorita influentei colegilor, si-a facut un cont pe un site de matrimoniale. Asta se intampla acum 2 ani. Discutiile pe care le-a purtat acolo nu le stiu dar le-am vazut insa pe cele din ultimele luni. Asa am aflat ca purta tot felul de discutii despre sex cu unele persoane, altor persoane li se adresa deja cu aceleasi cuvinte de alint pe care mi le spunea mie, am aflat ca una dintre ele i-a fost amanta la un moment dat (spune el ca doar o data s-a intamplat), alteia ii spunea ca a iubit-o... alteia ca-i e dor sa mai stea la taclale toata noaptea...ca e draguta... etc etc

Am discutat cu el in momentul in care am aflat dar m-a asigurat ca totul a fost doar un joc.. doar cuvinte aruncate pe net..si ca ceea ce regreta enorm este faptul ca s-a culcat cu alta, ca nu stie de ce a facut-o..

Am plans impreuna, a regretat, a sters contul, a jurat ca nu ma mai dezamageste, ca ma iubeste doar pe mine...dar eu..m-am blocat. Fiecare zi e o noua zi cand ma trezesc in cosmarul asta. Am crezut ca totul e perfect, ca nu are ochi decat pentru mine...iar acum... nu mai stiu cine e. Ce sa fac? Cuma sa fac? Cum sa iert? Poate ma puteti ajuta voi... pentru ca nu am cu cine vorbi.

Hmm, daca vrei sa-l ierti, vei putea sa-l ierti insa nu e usor.

E firesc ceea ce simti acum, dezamagire, tradare, nu mai stii cit adevar este intre voi, cine e omul de linga tine si cind s-a schimbat. Sunt o mie de intrebari si gesturi care iti vin in minte.

Poate te consoleaza faptul ca se intimpla multora, unii afla , altii nu stiu o viata intreaga de escapadele partenerului, altii aleg sa nu vada.

Adevarul e ca dupa multi ani de convietuire, apare o rutina, apare plictisul.

Avem nevoie sa mai fim scosi din ritm, de multe ori flirturile astea chiar asa si sunt, nevinovate, insa se pot transforma in altceva, depinde ce gol are de umplut cel care le cauta.

Ceea ce e bine, e faptul ca el a recunoscut, ii pare rau si nu incearca sa arunce asta in circa ta.

E mare lucru, eu cred ca ar trebui sa va canalizati acum pe ceea ce lipseste relatiei voastre.

Incearca sa nu reamintesti ceea ce s-a intimplat la fiecare discutie avuta cu el, incercati sa va acordati mai mult timp impreuna, sa plecati undeva singuri.

Nu te astepta sa-ti treaca supararea maine, nici indoiala. Dar cu timpul se va atenua, si vei fi mai detasata. E greu sa treci peste, dar nu imposibil, daca te gindesti la ceea ce a fost frumos in relatia voastra.

A fost o relatie buna pina acum ? E un partener potrivit pt tine ? Daca da, atunci merita o sansa, daca sustine ca asta isi doreste si regreta cele intimplate.

Miticamicutul2 a scris:

cauta motivul de ce ai fost inselata !

asta este cea mai mare prostie, sa crezi ca totul are legatura cu tine.

inselatul are legatura cu cel care inseala, sunt nevoile lui, indiferent care ar fi acelea.

sa crezi ca TU poti fi cumulul tuturor nevoilor unei persoane, o viata intrega, intocmai si la timp, e cea mai mare timpenie posibila.

femeile tind sa-si asume astfel vina a ceea ce s-a intimplat, crezind ca daca ar fi procedat altfel, daca ele ar fi facut totul, daca ar fi fost mai atente , nu s-ar fi intimplat.

la fel si cele la inceput de relatie, se imbata cu ideea ca daca vor fi pe placul partenerului, daca sunt cochete, atente, sexoase, fete destepte, sunt scutite de astfel de experiente.

NU, adevarul este ca nu.

Sunt si situatii cind o relatie proasta, probleme reale de cuplu determina inselatul, dar sunt mult mai multe cazuri, cind nu depinde de partener.

Pur si simplu avea nevoie de ceva nou, sau o validare a faptului ca mai e atragator , dorit, de sexul opus. Daca se iveste oportunitatea, nu si-o refuza.

Sigur, e de discutat cum sa-si revigoreze relatia, pt ca acolo este buba, si ca femeie trecuta prin asta iti spun EL NU TREBUIE SA FIE ASA SIGUR DE TINE, si pe faptul ca el este totul, dragostea vietii tale.

Ce mai are de vinat la tine, ce mai are de muncit ? Relatia cu tine e prea sigura, nu-i ofera nici un stimul, trepidatii, adrenalina, ca si una noua unde nu stie daca va fi refuzat sau nu, acceptat sau nu, apreciat sau nu, si cit de mult.

Fi mai detasata emotional de el, iesi mai mult, fa-ti timp doar pt tine, fi mai independenta .

Cere mai mult si ofera si tu atit cit ofera el, nu mai mult. Sa-i fie dor putin.