Mi-am găsit tatăl biologic pe Facebook...

Bună !

Sunt un t

Te va roade daca nu il contactezi . Eu iti raspund in calitate de om nu de psiholog . Situatia e cu adevarat speciala .

Deși am fost un adolescent rebel, niciodată nu m-am simțit deosebit de

Carla a scris:

1. Tu nu ai stiut niciodata cum e sa ai un tata, d'aia nu ai simtit. Si probabil ca si mama ta a suplinit cu succes lipsa acestuia.

Dar ai stiut mereu ca ai un tata, ai stiut si ca exista posibilitatea ca el sa faca alti copii, doar ca ti-ai inhibat orice ganduri si simtiri legate de el. ganduri si simtiri ce ies la suprafata acum, cand probabil incepi sa constientizezi ca ai mai multa nevoie de sfaturile si sprijinul unui tata, mama neputand sa ii mai tina locul. Nu din vina ei, ci pentru ca ai tu alte cerinte acum. Esti barbat!

2. Mama mea a plecat cu un alt barbat acum 23 de ani. Pe mine nu m-a cautat niciodata in tot acest interval, pe fratele meu l-a mai contactat. Sau a incercat. Am vazut-o de doua ori de atunci, o data cand a murit tata si o data cand a murit mama ei., ultima data acum 10 ani. Cred ca are copii si mai cred ca acei copii nu au nici o vina ca au o mama idioata. Dar nici nu simt nevoia sa ii cunosc, desi mi-am dorit mereu o sora. Iar de curand, am inceput sa incerc sa ma pun in pielea ei.

3. (...) daca nu ar fi plecat, nu as fi ajuns omul care sunt azi, ci mult mai rau, sunt convinsa de asta.

4. Tu incearca sa nu te transformi intr-un stalker. Nu iti mai alimenta aiurea gandurile, probabil ca a avut si el motivatia lui, plus ca, tu zici ca te-a cautat o vreme, deci nu ii esti indiferent. Fa tu primul pas, cere-i prietenia pe facebook si incearcati sa reluati legatura. Asteapta-te la orice, nu te iluziona. Daca iese bine, e ok, daca nu iese bine, e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, doar ca stii ca ai incercat sa faci ceva. Daca nu faci nimic acum, o sa te gandesti toata viata cum ar fi fost daca...

1. Asa e...n-am

Buna Louigi,

Din cate ai povestit tu inteleg ca totusi tatal tau desi a iesit in viata mamei tale a incercat prin diverse metode sa tina legatura cu tine. Asa cum mama ta si-a refacut viata, la fel a procedat si tatal tau... a decis sa aiba o alta familie.

Pe de o parte observ faptul ca esti constient de faptul ca este indreptatit sa fie mai distant din cauza distantei fizice dintre voi si a faptului ca v-ati intalnit foarte rar, pe de alta parte in schimb "Îmi doresc să-l critic, să știe că a fost un om iresponsabil și imatur, un laș care nu a fost capabil să-și asume rolul de părinte..."

"Mi-a trecut prin minte gândul că eu am fost motivul plecării sale...de ce pe mine m-a abandonat, dar de noua sa familie este atât de atașat ? Nu a depus nici un fel de efort să reia contactul după acea ceartă la telefon... "

Care este adevaratul motiv pentru care esti suparat pe el? Sa fie oare exact ultimele intrebari pe care le-ai aderesat? Toate au acelasi raspuns "pe mine m-a abandonat" "dar de noua sa familie este atât de atașat".

Legat de neclaritatea ta: tu ce iti doresti de la tatal tau in acest moment?

Daca raspunsul va fi unul sincer pentru tine atunci vei reusi sa afli daca vrei sa il cauti sau nu. Poate ca vei descoperi ca vrei sa ii reprosezi lucruri, asa cum ai spus, sau poate vei vrea sa il adorbdezi doar cum esti tentat in ultima perioada.

Vei afla ce iti doresti atunci cand iti vei da voie sa cunosti.

Astept parerea ta, Louigi

Salut, tot in calitate de "nepsiholog" ma voi exprima si eu :)

Eu am 24 de ani, am crescut cu ambii parinti, deci nu stiu prin ce treci, doar imi imaginez. Sunt convins ca nu iti este usor, totusi. Ceea ce ma surprinde mai tare este un lucru: cate a ajuns sa faca acea relatie de socializare. E uluitor cati oameni poti sa intalnesti, eu personal, intalnind oameni pe care eram convins ca nu o sa ii mai vad niciodata... insa ceea ce ai spus tu, ca ti-ai intalnit tatal... well... asta e si mai amazing.

Indiferent ce alegi sa faci, si-anume a relua sau nu legatura cu el, acorda-ti timp si tie. Nu permite ca ceea ce s-a intamplat sau, mai bine spus, faptul ca el nu a facut parte din viata ta, sa te urmareasca pt tot restul vietii. Din felul in care scrii, pari un tip cu picioarele pe pamant si pt care o stabilitate emotionala nu ar fi greu de atins. Daca vei vorbi cu el, indiferent de modul in care o vei face, fii constient ca vor exista momente in care te va roade intrebarea: "Oare nu mai trebuia sa zic si asta? Sau oare nu trebuia sa exclud partea cutare?"

Sugestia mea: actioneaza. Un exemplu: scrie-i o scrisoare pe care sa nu i-o trimiti... nu pe facebook, cel putin :). Dar scrie tot ce simti tu si acorda-ti timp sa fii sigur ca ai inclus tot... fa in asa fel incat sa simti ca te eliberezi si citeste scrisoarea aceea de mai multe ori. Ca mai apoi, sa i-o trimiti, sau intregul continut sa i-l comunici pe alta cale, tu-stii-mai-bine-cum. Sau mai e varianta de a arde scrisoarea. Undeva, e comunicat acel mesaj, ara sa fac apel la lucruri mistice :). Sunt sigur ca te va elibera mai mult decat iti inchipui, si indiferent de ceea ce ii vei spune, ca va fi ceva constructiv sau distructiv, vei ramane, in final, cu senzatia aceea de "let it go". Concluzia ramane una singura: "ca mai poti salva ceva sau nu, ramane de vazut... dar in primul rand salveaza-te pe tine, cred ca macar tu meriti asta ;)"

Sper sa te ajute cu ceva ideea mea.

Astept vesti! :)

Iris_Lulea a scris:

Legat de neclaritatea ta: tu ce iti doresti de la tatal tau in acest moment?

Desi nu-mi place sa recunosc, timpul pierdut nu se mai poate recupera...daunele provocate nu pot fi reparate !

Louigi a scris:

I-am povestit si bunicii, si din c

Axel a scris:

...cate a ajuns sa faca acea relatie de socializare.

Cred ca termenul pe care

Darianna a scris:

El de cand e plecat in Australia?

Nu stiu data exacta...dar are vreo relevanta ?