Mi-am găsit tatăl biologic pe Facebook...

Louigi a scris:

Nu stiu data exacta...dar are vreo relevanta ?

Data exacta nu are nici o relevanta, ci numarul anilor, cu aproximatie. A incetat sa te mai caute inainte sau dupa ce a plecat? Ca Australia nu e tocmai colea, dupa colt...

Darianna a scris:

Data exacta nu are nici o relevanta, ci numarul anilor, cu aproximatie. A incetat sa te mai caute inainte sau dupa ce a plecat? Ca Australia nu e tocmai colea, dupa colt...

Ati citit postul initial ? :roll:

Este plecat din anii '90...dar distanta oricum nu este un pretext ! El nu s-a prea chinuit nici cu pensia alimentara...

Louigi a scris:

I-am spus mamei de noua mea descoperire pe Facebook...n-am vazut-o demult zâmbind în felul asta ! A insistat sa-l contactez, declarând naiv 'te va chema la el în Australia'...îmi imaginez deja ce întâlnire bizara !

Mi-as detesta din start fratii/fratele vitreg(i), noua lui sotie la fel...o atmosfera ostila, eu având reactii pasiv-agresive (sunt o fire f. geloasa) !

Comportamentul este unul firesc, pentru ca asa cum ai spus si tu te-ai simtit scos din viata lui... e ca si cum ai fost inlocuit. Acest sentiment apare si in cazul fratilor mai mari la nasterea fratilor mai mici, totusi in cazul tau sunt imbinate mai multe sentimente, principalul fiind cel de abandon.

Louigi a scris:

I-am povestit si bunicii, si din câte am înteles, maicamea ar avea vina principala pt. plecarea lui taicamio...dar nu am confruntat-o, n-am îndraznit ! Dar pe moment m-am enervat cu gândul ca maicamea mi-a distrus sansa la o familie normala...

Ma simt confuz...

Iarasi spun ca este normala confuzia pentru ca oamenii au tendinta de a-i invinovati pe cei care nu sunt langa ei, pe cei care au plecat desi poate ca o parte din vina o are chiar cel care sta cu ei. Dar din loialitate fata de cel care sta langa ei elimina aceasta idee.

Este bine ca incerci sa afli adevarul legat de ceea ce s-a intamplat in realitate si in acest fel il vei intelege mai bine si pe tatal tau, ii vei intelege mai bine comportamentul.

In legatura cu scrisoarea: o poti publica daca simti nevoia; engleza cunosc foarte bine. Numai ideea ca i-ai scris tot ceea ce vrei sa ii spui are o importanta mare pentru psihicul tau pentru ca in felul acesta ai reusit sa scoti afara o parte din presiune.

Ce ti-ai dori sa primesti sau sa obtii in urma acestei scrisori? Ce crezi ca se va schimba si cum?

Louigi a scris:

Ati citit postul initial ? :roll:

Este plecat din anii '90...dar distanta oricum nu este un pretext ! El nu s-a prea chinuit nici cu pensia alimentara...

L-am citit si l-am si recitit, tot nu este specificat anul sau macar perioada cand a plecat. Plus ca anii '90 e un pic cam vag. Putea sa plece in 1990, la fel cum putea sa plece si in 1999, nu mi se pare a fi acelasi lucru.

E interesanta atitudinea ta. :think: Dar nu o sa iti spun in public la ce ma refer...

Louigi a scris:

Nu stiu data exacta...dar are vreo relevanta ?

Limba materna nu se uita niciodata - e o aiureala aia cu " a uitat romana "

Saharian a scris:

Limba materna nu se uita niciodata - e o aiureala aia cu " a uitat romana "

Stimabile, nu te mai hazarda

Louigi a scris:

Nu stiu daca se va schimba ceva concret...probabil ca,

Sa stii ca e remarcabila dorinta ta de a afla pana la urma cine esti, dorind sa iei legatura cu tatal tau.

Dupa parerea mea, tatal tau este un las ordinar nu pentru ca nu si-a asumat responsabilitatea (initiala) de a-ti fi tata, ci pentru ca ti-a (re)negat-o din cauza fricii abjecte fata de actuala lui sotie.

Fii sigur ca cu fratele tau vitreg, de a carui mama, tatal tau se teme atat de tare, se poarta ca si cand vrea sa recupereze conditia de tata pe care nu ti-a oferit-o tie, adica face exces de zel.

Tu ar trebui sa judeci la rece, sa constientizezi ca nu este decat parintele tau biologic si sa faci ceea ce iti este tie util: sa iei lucrurile ca atare.

Nu te ingrijora, stalking-ul asta al tau este natural, firesc.

Dorinta de a-l pune la zid si de a-l blama, este doar frustrare, iar asta nu te ajuta in mod concret.

Scopul tau nu este sa il pedepsesti.

Nici sa ii multumesti.

Daca vrei sa mai incerci sa ai o relatie cu el, persevereaza, nu e rusinos, este perfect legitim.

Dar nu iti face iluzii ca va intelege sau va trece peste frica asta patologica a responsabilitatii.

In definitiv, asta este o lupta a ta cu tine insuti (nicidecul cu el) si o vei castiga, te asigur.

Succes.

K0ntr0VerSy a scris:

Legandu-ma putin si de ceea ce ai spus tu ii mai pot spune lui Louigi: incearca sa gasesti si lucruri pentru care il apreciezi sau pentru care ii multumesti tatalui tau.

Iris_Lulea a scris:

Legandu-ma putin si de ceea ce ai spus tu ii mai pot spune lui Louigi: incearca sa gasesti si lucruri pentru care il apreciezi sau pentru care ii multumesti tatalui tau.

PARDON ?