Mantuirea

Rose`s a scris:

nimic din ceea ce e scris in scriptura nu poate fi luat ''de bun'' cu certitudine.

Da, asta e adevărat pentru cei în care Dumnezeu nu şi-a pus duhul său. Aceia nu-l vor crede niciodată pe Dumnezeu.

humea a scris:

Il cam desconsideri pe Dumnezeu spunand ca nu e in stare sa comunice direct cu noi

Într-adevăr, Dumnezeu nu comunică cu toţi, ci numai cu cei care sunt ai lui. Asta spune şi Isus când zice: "Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei care sunt ai tăi Tată."

Iar felul în care comunică cu cei care sunt ai lui, e prin Cuvânt.

lupini a scris:

Da, asta e adevărat pentru cei în care Dumnezeu nu şi-a pus duhul său. Aceia nu-l vor crede niciodată pe Dumnezeu.

Nu crezi ca exagerezi putin? In primul rand, cartea a fost scrisa de oameni, nu de Dumnezeu. A fost scrisa nu de un singur om, ci de mai multi si fiecare copie dupa alta copie si dupa alta copie. Imi poti spune tu ca ceea ce e scris acolo, e intocmai cuvantul lui Dumnezeu, fara denaturari, infloriri si schimabri de sens?

Nu confunda credinta in Dumnezu cu religia facuta de oameni si pentru oameni. Eu cred in Dumnezeu (indiferent cate nume ii dati voi), pentru mine unul e Dumnezeu mare si mi-a dovedit bunatatea in clipe in care am avut cu adevarat nevoie de putere sufleteasca si ajutor divin. E foarte posibil sa ma insel eu si totul sa fi fost o serie de simple coincidente. Dar eu ma simt bine in sufletul meu crezand ca Dumnezeu a facut posibila evolutia mea sufleteasca si consider ca la nivel sufletesc comunic cu el, in singuratatea camerei mele si in rugaciunile mele. M-am nascut in religia ortodoxa si continui in religia ortodoxa. Dar nu dau doi bani pe nicio religie in forma in care e azi. Plina de traditii si obiceiuri obligatorii, inventate de oameni pentru a controla alti oameni si au transformat cuvantul lui Dumnezeu si biserica in cea mai mare afacere a omenirii. Imi e suficient sa ma calauzesc dupa ceea ce consider legi morale si de bun simt si ma limitez sa cred in bunavointa lui Dumnezeu fata de oameni, facand tot posibilul sa gresesc cat mai putin cu putinta. Multumindu-i lui Dumnezeu pentru ce am si cerand iertare ca nu reusesc si nu voi reusi niciodata sa fiu fara greseala. Si imi e SUFICIENT atat. Nu am nevoie sa merg la biserica ca sa pun bani pentru noul BMW al popii, nici sa ma ploconesc la icoane care.. app , mai nou nu sunt idoli?

In concluzie, comunicarea pe care eu simt ca o am cu Dumnezeu, imi e suficienta fara sa ma bat in citate din biblie, citate pe care tu sub nicio forma nu le poti dovedi drept Cuvantul autentic al lui Dumnezeu.

Rose`s a scris:

citate pe care tu sub nicio forma nu le poti dovedi drept Cuvantul autentic al lui Dumnezeu.

Pentru ce să dovedesc autenticitatea Cuvântului lui Dumnezeu ? Cine e al lui Dumnezeu, crede fără a avea nevoie de dovadă.

lupini a scris:

Pentru ce să dovedesc autenticitatea Cuv

Rose`s a scris:

Exact! Singurul raspuns care se poate da :crede si nu cerceta. Cea mai mare prostie si cea mai eficienta forma de manipulare.

Prin această expresie - crede şi nu cerceta - spusă de filosoful anticreştin Celsus, în secolul 2, s-a dorit aruncarea în dizgraţie a creştinismului. Însă, evident, nu a putut face asta, pentru că acel Celsus, nu ştia că creştinismul promovează cercetarea, aşa cum e scris în Biblie, în cartea 1 Tesaloniceni, capitolul 5, vesetul 22: "cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun".

lupini a scris:

Într-adevăr, Dumnezeu nu comunică cu toţi, ci numai cu cei care sunt ai lui. Asta spune şi Isus când zice: "Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei care sunt ai tăi Tată."

Da, asa a spus, insa dupa aceea a mai spus: N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta. (Matei, cap.9, versetul 13).

Si mai zice: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Si femeia cananiana cerandu-i mila si ajutor Iisus ii raspunde: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. (Matei, cap. 15, 24-28). Iisus vazand credinta strainilor s-a minunat si a ajutat-o. Iar in alt context Iisus schimba mesajul, in sensul ca, desi a fost trimis pentru fiii lui Israel constata ca multe neamuri au credinta mai mare si le cheama la credinta, zicand: Si zic voua ca multi de la rasarit si de la Apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia Cerurilor, iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai dinafara. (Matei 8,11,12)

Mai sunt si alte texte care in NT care vorbesc de mantuirea neamurilor; nu uita ca apostolii au fost trimisi sa propovaduiasca la toate neamurile, iar unul din semnele apocalipsei este propovaduirea evangheliei la toate neamurile.

In acest context poporul evreu si cei alesi sunt credinciosii de toate neamurile.

humea a scris:

Da, asa a spus, insa dupa aceea a mai spus: N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta. (Matei, cap.9, versetul 13).

Si mai zice: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. ......

Mai sunt si alte texte care in NT care vorbesc de mantuirea neamurilor; nu uita ca apostolii au fost trimisi sa propovaduiasca la toate neamurile, iar unul din semnele apocalipsei este propovaduirea evangheliei la toate neamurile.

Nu-ti sare in ochi aceasta contadictie : pai ori este trimis " decit pentru oile pierdute ale casei lui Israel" ori catre toate neamurile ? Este una din dovezile ca " vestea buna" nu este decit o ....mistificare.

Rose`s a scris:

Multumindu-i lui Dumnezeu pentru ce am si cerand iertare ca nu reusesc si nu voi reusi niciodata sa fiu fara greseala. Si imi e SUFICIENT atat.

De ce te consideri apriori ca detinator/purtator de greseala ? Acesta este un concept biblic , rezultatul unui ipotetic pacat primordial la care niciunul din cei prezenti nu a contribuit. De ce trebuie sa-i multumesti unui Dumnezeu prezent doar intro carte pe care nu o rewcunosti?

VEMANS a scris:

.De ce te consideri apriori ca detinator/purtator de greseala ? Acesta este un concept biblic , rezultatul unui ipotetic pacat primordial la care niciunul din cei prezenti nu a contribuit. De ce trebuie sa-i multumesti unui Dumnezeu prezent doar intro carte pe care nu o rewcunosti?

Ma consider detinator de greseala, pentru ca imi recunosc si vad greselile mele. In context etic, vizavi de legile moralitatii, nu vizavi de pacatul primordial in existenta caruia nici macar nu cred prea mult. Faza cu pacatul Evei, pentru mine e un fel de basm pentru adormit copiii. Iar lui Dumnezeu ii multumesc in primul rand pentru puterea sufleteasca pe care mi-a dat-o in momente in care am avut nevoie cu adevarat si am reusit sa trec peste lucruri care credeam ca ma vor dobori spiritual. Asa cum am spus mai sus, toate aceste.. ajutoare , pot fi deasemenea si simple coincidente sau reactia psihicului meu in anumite conditii de stres si/sau suparari. Dar eu, atata timp cat nici stiinta nu mi-a oferit o dovada clara si de netagaduit a aparitiei omului pe pamant, prefer sa cred in si pentru sufletul meu, in existenta si bunatatea acestui Dumnezeu. Prezenta Lui in carte imi e total indiferenta ca si felul in care e prezentat acolo. E prezent in sufletul meu, intr-o incercare poate egoista, de a ma simti mai bine cu mine insumi. Existenta lui Dumnezeu, la mine, se limiteaza la nivelul sufletului si gandurilor. Pentru mine Dumnezeu, e o prezenta spirituala, care ma poate auzi si calauzi pana intr-un anumit punct. Si imi poate arata greselile. Nu exclud faptul ca asta sa fie doar.. autosugestie. Dar, in egoismul meu, ma simt mai bine sufleteste crezand in Dumnezeu asa cum consider eu. Nu cum e zugravit in carti si icoane.

Rose`s a scris:

Nu exclud faptul ca asta sa fie doar.. autosugestie. Dar, in egoismul meu, ma simt mai bine sufleteste crezand in Dumnezeu asa cum consider eu. Nu cum e zugravit in carti si icoane.

Ai putea lua in considerare ca acest Dumnezeu la care faci referire nu este altceva decit un ideal al propriei tale persoane? Si in Biblie un verset afirma ca "Dumnezeu este in noi"..In aceasta divinitate existenta in fiecare din noi cred si eu desi sunt ateu

VEMANS a scris:

Ai putea lua in considerare ca acest Dumnezeu la care faci referire nu este altceva decit un ideal al propriei tale persoane? Si in Biblie un verset afirma ca "Dumnezeu este in noi"..In aceasta divinitate existenta in fiecare din noi cred si eu desi sunt ateu

Nu chiar ideal a propriei persoane, ci mai degraba un personaj imaginar, superior mie, un mentor daca vrei. Da, iau si asta in considerare. Am spus, nevoia egoista de a ma simti bine cu mine insumi, ma face poate, sa cred in Dumnezeu. Dar nu vad nimic rau in asta. Macar nu incep sa arunc cu mii de citate din carti, de parca ar fi scrise de Dumnezeu. Ma limitez sa cred si sa ma rog in singuratatea mea si in sufletul meu. Iar daca Dumnezeu exista cu adevarat (nu aruncati cu pietre, nu-s singura care intreaba asta), atunci cu atat mai bine pentru mine; inseamna ca am, inca, toti biscuitii pe raft :P .