Amintiri de la scoala

Bag de seama ca la gradi ati avut avant.

Ia sa continuam noi aventurile eroilor nostri si la scoala.

Eo am rasarit ca o stea , la gradi, si am apus ca o cometa, la scoala.

In clasa intai sau a doua, nu mai tin bine minte, mi-a fost rusine sa-i cer lu' doamna (care atunci era tovarasa) voie pana la toaleta si am facut pipi pe mine. In clasa. Pe scaun. Era iarna si pe sub niste pantaloni din aia de fas cred ca aveam asa : ciorapei, pantaloni de pijamale si izmene :D. La noi batea crivatul rau, iar iarna era iarna. Deci pipi s-a infiltrat in toate alea si eo am ajuns senina si calma cu el acasa, fara sa afle nimeni.

In rest, eram tocilara de prima clasa.Am luat si io o data un patru la engleza si l-am bocit doua saptamani, ocazie cu care am dat jos si ceva sunculitza. :D

Cu baietii eram slabuteanu rau de tot. In clasa a doua incepusem sa ma simt chiar in neregula din cauza asta. Intr-o zi , ne controla doamna temele si a ajuns la un coleg, Andrei, si l-a intrebat de ce e asa de aiurit, ori e indragostit? Eo , fara sa am vreo treaba cu el, am suspinat adanc in bancuta mea si mi-am zis ca "nu de mine". In aceeasi zi, la ultima ora, adica la desen, el a venit la mine la banca si mi-a facut cea mai frumoasa declaratie pe care am auzit-o pana azi. Pan' in clasa a patra ne-am iubit sincer si la distanta. Am suferit teribil cand el s-a transferat, la inceputul clasei a cincea, la alta scoala.

Aaaa, si mai bine de jumate din dinti mi i-a scos doamna. De fapt, ni-i scotea la toti. Avea ata din aia speciala in dulap si ne executa imediat ce-i ziceam ca ni se clatina vreun dinte.

Ajea.. la scoala primara, adica?

pai in prima zi de clasa I am bocit de m-am nenorocit, pentru ca vroiam sa stau in banca cu o fata pe care o chema Marta, cu parul foarte lung, strans in cozi impletite si care mirosea mereu a gaz. Ea nu cred ca vroia, dar eu vroiam.

Iar tovar'sha, care m-a avut ca sarea-n ochi toti 4 anii (ca nu i-am dat niciodata mai mult de flori), m-a pus in banca cu un baiat Paraschiv :(. Care era in blocul meu, la etajul 1, dar nu-l cunosteam. Dar sa stau cu un baiat in banca mi se parea o rusine de neimaginat.

Intre timp, Paraschiv a ajuns un gagiu misto.

Asa siii.. mie mi-a placut pana tarziu de ALT Adrian, nu tot ala de la camin, un coleg care stia sa recite "Printre sute de catarge" cap-coada si eu eram lesinata din cauza asta. Plus ca era foarte bun la matematica, iar eu eram tamaie.

Am avut, in schimb, o colega de banca cu care m-a mutat mai tarziu prin clasa I, cu care am ramas pana in clasa a patra. Nicoleta.

Cu baietii aaaa... n-aveam eu treaba, eram pura si nevinovata. Dar era un baiat blond cu ochii albastri, Costel, care se purta foarte frumos cu mine, ma privea asaaaa.. cu ochi mari. Si mai era unu', Florin, care mi-a trimis un biletel, decat ca nu a ajuns la mine, ci la tovar'sha, care i l-a dat lu' maica-sa, care i l-a dat lu' maica-mea.. si eu nici in ziua de azi nu stiu ce scria. Oricum, ceva scandalos, ca maica-mea era oripilata.

Iar in clasa a patra, la sfarsit, un coleg mi-a facut o propunere pe care, la moment, nu am inteles-o. Am inteles-o mult mai tarziu, dar mi-a fost rusine sa-i amintesc, cand m-am intalnit cu el, peste zeci de ani.

Si propunerea zicea asa: Pot sa-mi bag carnatul meu in painea ta calda?

Pffff, amintirile mele sunt proaspete.Astept sa se mai invecheasca si vi le-oi spune daca oi mai fi pe-aici peste cativa ani.

Ah, iar cand au venit sa ne faca vaccinul ala dureros la picior, impreuna cu un coleg ne-am ascuns sub ultima banca, sa scapam de vaccin.

Numai ca ne-au gasit. :cry: O trauma.

Vis a vis de sfanta invatatura, pentru ca eram clasa de soi, la sfarsitul clasei intai, cred ca vreo 25 din 30 am terminat cu 10 si am luat premiul intai. Si doamna , la serbarea de sfarsit de an (care la noi era cu coronite din frunze de stejar, pe care se intalneau mamele noastre in secret si le impleteau pe un cerc de metal) , ne-a citit pe toti cei cu premiul intai, insa in ordine alfabetica. Numele meu de familie de atunci ma ducea la sfarsitul catalogului, iar pana sa ma citeasca si pe mine, m-a luat disperarea si am inceput sa bocesc sonor ca mie de ce nu-mi da premiu. :D

La scoala primara eram cea mai tare la mate, apoi in generala la mate si la chimie. La citire mereu trebuia sa trag pe final ca sa-mi iasa zece.

In mod ciudat, incepand cu liceul al inceput sa le am beton si cu astea de umana. Cred ca n-a stiut doamna, dom'le , sa-mi recunoasca aptitudinile.

Tot la citire, nu intelegeam sub nicio forma ce vrea sa zica povestirea aia, "fetita care l-a luat pe nu in brate". Eu ma gandeam ca a luat un "nu" mare de plastic in mana.

Si in clasa a 5-a tin minte cum ne citea doamna profesoara Puiul. La sfarsitul lecturii , si noi, si dansa, eram in lacrimi. :cry:

Compunerile si desenele mi le facea mama. Nu ca n-as fi stiut, dar daca ea zicea.. vrei sa ti le fac eu? Hai ca ti le fac eu! Io doar nu eram proasta sa zic nu.

Mie mama imi facea o fata de masa, la lucru manual. Una din aia din etamina, pe care se lucra cu musculite, am lapsus acum. Eu eram complet paralela cu subiectul, insa nu-mi incapeam in pene cand ma lauda doamna.

Si grasa fiind, nu vreti sa va spun cum am sarit eo prima data capra, la sport.

:rot:

In primul rand eu am fost mereu pe dinafara. In clasele 1-4 nu am avut o colega de banca stabila, o "cea mai buna prietena" din clasa, nu m-am integrat in niciun grup de fetite vesele, fitoase, rautacioase, tocilare, sau cine stie ce alte grupulete mai erau.

Eu mereu am stat cu baieti in banca. Mereu m-am inteles bine cu baietii din clasa si le faceam mereu, impreuna cu ei, tot felul de rautati fetelor de prin clasa. In clasa a 2-a stiu ca am fugarit o fata prin curte (cea mai frumoasa din clasa, cu un par lung superb blond, slabuta, cu fata de papusica si mereu frumos imbracata) impreuna cu un coleg, si din invidie cand am prins-o i-am dat pantalonii si chiloteii jos si am last-o in funduletul gol in curte . Bineinteles ca si eu si respectivul am avut de suferit cand, ca pedeapsa, doamna ne-a pus in fata clasei pe scaune in picioare si ne-a dat pantalonii jos la amandoi. A fost primul moment groaznic de rusinos din viata mea.

Si mai am o amintire care ma amuza azi teribil. Venise mama sa ma ia de la scoala dupa terminarea orelor, cred ca tot prin clasa a 2-a. Doamna, tocmai ce vroia sa vorbeasca cu mama despre mine si comportamentul meu, a gasit momentul oportun atunci cand ne-am intalnit toate trei in fata scolii. Am inceput sa o luam incet pe stradutele din apropierea scolii, mama si doamna vorbind nonstop despre mine (eu nu aveam niciun stres), cand le-am oprit din vorba. Vazusem scris pe un zid "M**E Florentina" si eram extraordinar de curioasa sa aflu ce insemna cuvantul scris atat de mare in fata Florentinei. Atunci am dat bomba, in mijlocul discutiei: "mama, ce inseamna m**e?" Nu pot sa va explic ce fete au facut ambele cucoane, si cat de ciudat ma simteam eu pentru ca nu stiam ce naiba spusesem . Abia peste vreo 3 ani am aflat.

Amarena a scris:

Si propunerea zicea asa: Pot sa-mi bag carnatul meu in painea ta calda?

Bestiala faza!

Sheeva a scris:

Si in clasa a 5-a tin minte cum ne citea doamna profesoara Puiul. La sfarsitul lecturii , si noi, si dansa, eram in lacrimi. :cry:

Noua ne-a citit-o mult mai devreme invatatoarea, cred ca prin clasa a 2-a. M-a impresionat atat de tare incat mult timp numai la puiul ala m-am gandit si boceam seara. Tot asa ne citise si la gradinita o poveste cu un catel care a suferit. Tin minte ca am avut si cosmaruri dupa povestea aia, si cand ne-a spus-o am plans in hohote.

Hija a scris:

Vazusem scris pe un zid "M**E Florentina" si eram extraordinar de curioasa sa aflu ce insemna cuvantul scris atat de mare in fata Florentinei.