Cum sa devii pozitiv?

Eveningstar a scris:

Multumesc ambilor pentru sfaturi,sunt bune,doar ca mai si trebuie sa le aplic.Recunosc,fac doar unele din ele,uneori.

Dar cred ca ar trebui sa vin cu unele detalii ,ca sa-ntelegeti mai bine in ce sens se-asteapta schimbarea la mine.

Ideea e ca trec printr-o perioada de acomodare.M-am mutat de citeva luni de la oras la tara,pentru ca aici ii place sotului mai mult.Deci,e totul nou pentru mine si recunosc,nu imi place.Eu sunt obisnuita cu aglomeratia,cu lume la tot pasul,ceea ce aici n-ai sa vezi.In oras am lasat apartamentul meu,cat de cat adaptat dupa vremurile noastre.Aici, e o casa veche,dar deh,asa-i place lui mai mult,pentru ca el aici a crescut si aici isi are activitatea.

Desi in case diferite,dar aproape,stau si parintii lui ,care sunt zilnic pe la noi.Deci clar,mereu comentarii de la mama sa,ba ca-i laie,ba ca-i balaie.

Toate astea,plus alti factori ma preseaza si desi am incercat sa nu dau pe fata ca nu-mi place deloc ce ma inconjoara,nu am reusit,pentru ca el vrea sa fim deschisi fata de altul si sa ne spunem ce avem pe suflet.Fapt care il face pe el sa creada ca eu sunt inderpata negativist spre viata,ca mie nimic nu-mi place si ca le bag prea mult in seama,fara a incerca sa ma acomodez pur si simplu cu situatia.

E clar, tu ai facut un compromis mutandu-te la tara, ca asa ii place sotului tau. Te-ai gandit ca poate intre timp te vei acomoda, dar sa stii ca un compromis nu duce niciodata la ceva bun din toate punctele de vedere. Neaparat sa discuti cu el despre asta!

Eu zic ca el nu vede viata asa cum este ea, nu tu. Nu poti sa stai mereu cu ochelari cu lentile roz. Si, cum pesimismul este un realism exagerat, o atitudine ca a ta (mai transanta) duce mai lesne la succes fata de o atitudine...relaxata,ca a lui.

Amicu' stia ca-mi place,dar faptul ca nu aducea foarte mult venit l-a facut sa creada ca activitatea lui e mai importanta si ca oricum,el e gata sa munceasca pentru amandoi.Nu are nimic impotriva sa lucrez,daca vreau si cum e optimist inrait,el crede ca nu vor fi probleme,desi pe de alta parte vede cum sta situatia cu gasitul locului de munca.

Scorpionul_Rosu a scris:

Am inteles, nu esti adaptata vietii la tara. Cel putin nu in satele romanesti. Stai linistita, nici eu.

Tocmai am citit ce ma interesa.

E greu sa iti ofer o viziune pozitiva asupra vietii. Daca te intelegi bine cu sotul tau, spune-i ce te deranjeaza si spune-i ca asta e o problema serioasa, nu o "criza feminina". Daca nu intelege, inseamna ca aveti o problema in relatia de cuplu.

Sa inteleaga nu inseamna automat sa va carati de-acolo inapoi "la oras", ci inseamna sa faca ceva :)

Nu credeam ca voi ajunge sa trebuiasca sa fac focul in soba,s-aduc apa,etc,acum cand lumea dimpotriva tinde spre dezvoltare, dar uite ca 'never say never'.Pana la urma,nu asta ma deranjeaza atat de mult,ci faptul ca ma simt ca-n pustiu,parca as trai la capatul lumii.

De inteles,ne intelegem,parca.Dar uite ca aici nu ma intelege si probabil ca,fiind barbat tot la 'criza feminina' se gandeste.Nu intelege ce-i de placut in imbulzeala orasului si cu ce-i mai rau aici,unde n-are nici o treaba cu nimeni,unde are libertate deplina,etc, etc.

Ce-ar face,nu stiu.Doar sa aduca orasul incoace,pentru ca el in oras nu se duce,pentru ca nu se vede imbatranind acolo.Chiar mi-a spus ca-i pare rau si ca-l afecteaza ca eu nu ma simt bine aici cu el,dar el nu are cum sa schimbe situatia.

Eveningstar a scris:

Nu credeam ca voi ajunge sa trebuiasca sa fac focul in soba,s-aduc apa,etc,acum cand lumea dimpotriva tinde spre dezvoltare, dar uite ca 'never say never'.Pana la urma,nu asta ma deranjeaza atat de mult,ci faptul ca ma simt ca-n pustiu,parca as trai la capatul lumii.

De inteles,ne intelegem,parca.Dar uite ca aici nu ma intelege si probabil ca,fiind barbat tot la 'criza feminina' se gandeste.Nu intelege ce-i de placut in imbulzeala orasului si cu ce-i mai rau aici,unde n-are nici o treaba cu nimeni,unde are libertate deplina,etc, etc.

Ce-ar face,nu stiu.Doar sa aduca orasul incoace,pentru ca el in oras nu se duce,pentru ca nu se vede imbatranind acolo.Chiar mi-a spus ca-i pare rau si ca-l afecteaza ca eu nu ma simt bine aici cu el,dar el nu are cum sa schimbe situatia.

Ce-i de placut in imbulzeala orasului ?

Nici traitul in mijlocul pustiului nu-i placut, dar uite, si eu fac parte dintre barbatii care nu agreeaza aglomerarile de persoane prea des, iar un oras mare (Bucurestiul, restul, in calitatea mea de nenorocit arogant, mentionez ca nu le consider mari) apreciez ca gasesti aproape orice (shopping'n shit - dar mie nu imi place shoppingul, eu ma duc racheta unde stiu ca e ce vreau sa cumpar, iau si plec, dp asta dv, unii barbati sunt nashpa rau de facut cumparaturi cu ei :P) si faptul ca ma pot pierde usor in multime (urasc sa fiu salutat din 5 in 5 metri).

Asta cu focul si cu apa e enervant. In locul la barbatul tau m-as preocupa sa trag tevi in curte si apoi in casa, ca sa curga apa din perete si as cumpara o centrala, fie pe lemne fie pe gas, ca nu-mi place sa fuck focul.(Bine ca-ti dau idei :P)

Eveningstar a scris:

Ce-ar face,nu stiu.Doar sa aduca orasul incoace,pentru ca el in oras nu se duce,pentru ca nu se vede imbatranind acolo.Chiar mi-a spus ca-i pare rau si ca-l afecteaza ca eu nu ma simt bine aici cu el,dar el nu are cum sa schimbe situatia.

Cand eram tanara si casatorita, socrii mei cumparasera o casa la tara.

Ne-au dus si pe noi sa vedem cat e de linste si cat e de frumos.

Tin minte ca nu-mi placea deloc.

Aveam 22 de ani, eram gravida.

Pregateam micul dejun a doua zi si a intrat o batranica, desculta de afara, si cand m-am prezentat, mi-a pupat mana cu care eu tocmai taiasem ceapa. Nu uit faza niciodata, tare m-a ingrozit... de ce sa ma pupe asa batrana. As fi vrut sa plec imediat. Plus ca nu pricepeau nicicum de ce eu nu beau din tuica lor cand astept un copil. S-au suparat. Apoi foarte rar, tot la 2-3 ani am mai trecut pe-acolo.

Te inteleg, pana si in intentia ta sa-i faci sotului acest "dar".

Daca as fi in locul tau, as pleca la un moment dat. E doar un teritoriu. Pamantul, casa, campii, flori, peisaje, orice ar fi, cat de frumos sa fie, nu pot fi mai importante decat perechea pe care o/il iubesti. Asta cred eu.

Iar daca el tot sustine ca n-are ce face... in schimb tu o sa te simti atat de neimplinita, pana la urma va veti desparti.

Uite, acum sunt doua negativiste pe-aici... Dar tot asta cred, va veti desparti.

Parerea mea.

Eveningstar a scris:

Nu credeam ca voi ajunge sa trebuiasca sa fac focul in soba,s-aduc apa,etc,acum cand lumea dimpotriva tinde spre dezvoltare, dar uite ca 'never say never'.Pana la urma,nu asta ma deranjeaza atat de mult,ci faptul ca ma simt ca-n pustiu,parca as trai la capatul lumii.

De inteles,ne intelegem,parca.Dar uite ca aici nu ma intelege si probabil ca,fiind barbat tot la 'criza feminina' se gandeste.Nu intelege ce-i de placut in imbulzeala orasului si cu ce-i mai rau aici,unde n-are nici o treaba cu nimeni,unde are libertate deplina,etc, etc.

Ce-ar face,nu stiu.Doar sa aduca orasul incoace,pentru ca el in oras nu se duce,pentru ca nu se vede imbatranind acolo.Chiar mi-a spus ca-i pare rau si ca-l afecteaza ca eu nu ma simt bine aici cu el,dar el nu are cum sa schimbe situatia.

Pana una alta, mergi in cel mai apropiat oras unde stii tu ca e zgomotul si forfota cea mai mare si da telefonul pe inregistrare. Cand te intorci acasa de cate ori ai ocazia asculta inregistrarea respectiva, pe laptop, la casti, player, ce ai tu, si incearca sa reduci incet incet frecventa. Creierul tau este obisnuit cu anumite sunete si trecerea directa de la zgomot la liniste poate provoca anxietate , la fel si respectiva e valabila. Daca aduci un om trait in creierii muntilor in bucuresti va avea aceeasi problema ca tine. Asta iti va rezolva una din probleme, pentru restul numai tu ai solutii :)

Ar mai fi o solutie, sa va faceti o casa in oras. Si la noi sunt cartiere cu vile unde intra masini odata pe ora, au gradini, au tot ce ar fi frumos in viata de la tara pt un orasean. Dar nu cred ca sotul tau e atras de asa ceva... deci... nu stiu.

Xylia a scris:

E clar, tu ai facut un compromis mutandu-te la tara, ca asa ii place sotului tau. Te-ai gandit ca poate intre timp te vei acomoda, dar sa stii ca un compromis nu duce niciodata la ceva bun din toate punctele de vedere. Neaparat sa discuti cu el despre asta!

Eu zic ca el nu vede viata asa cum este ea, nu tu. Nu poti sa stai mereu cu ochelari cu lentile roz. Si, cum pesimismul este un realism exagerat, o atitudine ca a ta (mai transanta) duce mai lesne la succes fata de o atitudine...relaxata,ca a lui.

A fost situatia cu doi pe un pod.Cineva trebuia sa cedeze.Drept vorbind,nici nu m-am asteptat ca nu ma voi acomoda.Nu mi s-a parut ceva extraordinar de greu.Dar uite ca,nici usor nu imi e,pentru ca nu ma simt in largul meu,unde aproape mai nimic nou nu se intampla.Pina la urma el nici nu intelege unde e problema de fapt.Avem masa,casa si ce ne trebuie pe masa,ce-as mai vrea.De aia si crede ca eu le vad pe toate negative,pentru ca din punctul lui de vedere,asta e cea mai buna varianta pentru ambii,avand in vedere ca aici are posibilitate sa-si extinda activitatea.

As zice ca e nepasator chiar si super-relaxat asupra vietii si ii merge,sa stii.Adica ,de multe ori lucrurile se intorc spre el,exact asa cum ii trebuie lui.Plus ca mai are si o viziune mai aparte.Spre exemplu la ce ne trebuie o casa noua,daca si in asta se poate trai bine mersi,la ce ne-ar trebui masina noua,daca cea pe care o evem isi indeplineste rolul de a ne transporta,ce rost are sa mergi 5-6 ore pe drum pentru a ajunge intr-un oras,doar asa,cu vazutul.

Nu stiu, la inceputuri poate ii paream si eu mai relaxata.Normal, nu aveam lucruri in comun,nu aveam de ce sa ma bag peste chestiile lui sau sa-l influentez in lucruri care nu ma priveau.Dar eu sunt un pic diferita.Imi pasa si poate uneori ma si afecteaza lasand ca lucrurile sa treaca prin mine.

Exemplu relatia cu mama sa.La-nceput m-am facut ca nu vad si nu aud(desi situatia trecea prin mine si ma afecta.Cea mai cea fiind faptul ca chiar in prima saptamana cand am venit aici,a luat niste poze,pregatite sa fie date pe foc din intiativa sotului.Erau de-ale sotului cu niste foste prietene dar ea avea gand sa le pastreze,pentru ca erau poze frumoase!!!)ba chiar eram eu cea cu initiative bune,gen servit cu ceva gustos,mai o vizita la spital,mai o invitatie la noi.Dar se pare ca si-a facut un hobby din a ma avea sub observatie.Ba ca stau mai mult prin casa,decat prin curte,ba ca trebuie sa merg cu ea la biserica,ba ca nu-mi place mancarea facuta de ea(asta in conditiile,in care,desi nu mananc mult,in rarele ori cand suntem chemati,nu fac niciodata nazuri cum ca ar trebui sa-mi puna mie ceva special pe masa).

Dar deja, ma simt luata drept fie de copil mic,care nu stie cu ce se mananca viata,fie de om prost.Normal, am mai schimbat din atitudine.Adica,de respectat,ii respect,dar nu mai vreau sa am initiative de samaritean.Ba chiar ii si mai spun uneori,atunci cand zice sau face ceva legat de mine/noi ca ma deranjeaza atitudinea.Dar el considera ca nu e atat de negru,pe cat vad eu.

Eveningstar a scris:

Dar deja, ma simt luata drept...

... femeie asa cum este vazuta femeia in satul romanesc - you do the math.

Tot nu mi-ai raspuns ce-i placut in imbulzeala orasului.

Aia ca de ce ne trebuie o casa noua sau o masina noua, ca-s bune si astea... pai daca nu ni le permitem, da, sunt bune si astea. Dar daca ni le permitem si nu se anunta vremuri grele in viitor, apoi... p-aici se cam intrevede o mentalitate retrograda... mentalitatea taranului roman :D (=Tovarasul meu care ma respecta ca sunt destept, dar nu ma sufera ca nu-s inapoiat ca el).

DO NOT ! NEVER EVER ! NICIODATA sa nu stai in casa cu socrii sau undeva unde socrii pot ajunge usor.

So... sotul tau... te stii de multa vreme cu el ? Ii e drag de mama sa ? Tac-su a murit de alcoolism (sau urmeaza sa moara de alcoolism in curand) ? E mai retrograd el asa ? Si are sanse sa scape ? :think:

carly a scris:

Daca as fi in locul tau, as pleca la un moment dat. E doar un teritoriu. Pamantul, casa, campii, flori, peisaje, orice ar fi, cat de frumos sa fie, nu pot fi mai importante decat perechea pe care o/il iubesti. Asta cred eu.

Iar daca el tot sustine ca n-are ce face... in schimb tu o sa te simti atat de neimplinita, pana la urma va veti desparti.

Uite, acum sunt doua negativiste pe-aici... Dar tot asta cred, va veti desparti.

Parerea mea.

Asa credeam si eu,vorba aia ,daca iubesti,mergi si la capatul lumii.

Cred ca asta-i cuvantul care exprima cel mai bine starea mea.Neimplinirea.Si tot anturajul asta imi da impresia ca ma misc inapoi in timp si nicidecum inainte.

Daca as pleca si daca as fi eu cauza departirii,as fi tot eu cea care as lua negativul in brate si i-as scuipa in suflet,pentru ca din punctul lui de vedere,tot ce face,face pentru ca sa ne fie bine noua si copiilor nostri.Deci n-as vrea sa se ajunga la asta,de aia si imi pasa si incerc sa caut solutii,poate, poate....

Apodonos a scris:

Pana una alta, mergi in cel mai apropiat oras unde stii tu ca e zgomotul si forfota cea mai mare si da telefonul pe inregistrare. Cand te intorci acasa de cate ori ai ocazia asculta inregistrarea respectiva, pe laptop, la casti, player, ce ai tu, si incearca sa reduci incet incet frecventa. Creierul tau este obisnuit cu anumite sunete si trecerea directa de la zgomot la liniste poate provoca anxietate , la fel si respectiva e valabila. Daca aduci un om trait in creierii muntilor in bucuresti va avea aceeasi problema ca tine. Asta iti va rezolva una din probleme, pentru restul numai tu ai solutii :)

Nu m-am gandit la asta.Posibil sa fie si chestia asta undeva in subconstient,acolo unde nu poti patrunde atat de usor.Merci de idee.

Da,ai dreptate,ar trebui sa am solutii.Dar,nu le am,de aia si le caut,analizand situatia si vazand-o si din perspectiva altor puncte de vedere.

Eveningstar a scris:

Asa credeam si eu,vorba aia ,daca iubesti,mergi si la capatul lumii.

Cred ca asta-i cuvantul care exprima cel mai bine starea mea.Neimplinirea.Si tot anturajul asta imi da impresia ca ma misc inapoi in timp si nicidecum inainte.

Daca as pleca si daca as fi eu cauza departirii,as fi tot eu cea care as lua negativul in brate si i-as scuipa in suflet,pentru ca din punctul lui de vedere,tot ce face,face pentru ca sa ne fie bine noua si copiilor nostri.Deci n-as vrea sa se ajunga la asta,de aia si imi pasa si incerc sa caut solutii,poate, poate....

In primul rand cum sa faci "bine" cuiva daca nu bagi de seama ce-si doreste?!

Se pare ca el ti-a facut mai mult rau... cred ca esti tanara si erai cam indecisa si mai mult optimista privind viitorul la tara.

Dar pe timp ce te-ai convins si simti ca te "sufoca linistea" acolo, cum simteam eu pe vremuri la acea iesire la tara, daca simti asta deja permanent, te vei acri, sau esti deja, si ii strici si cheful lui, bucuria sotului tau.

Oamenii au un egoism sanatos in ei dar dupa un timp nu-ti ajunge sa te simti doar tu bine si ai pretentii ca si anturajul sa fie de acord cu tine, pe placul tau, tocmai pt a te simti tu bine... asta spun referitor la sotul tau. Nefericirea ta il va afecta, daca inca e linistit in suflet si nepasator, in curand nu va mai fi. Morala: fa fericit omul de langa tine ca si tu sa poti fi fericit.

De aceea, sotul tau ar trebui sa ia mai in serios reactiile tale. Conteaza mult si prezenta soacrei bagaciose... Scorpionul are dreptate.

Incearca sa mai vorbesti cu sotul, poate totusi impreuna gasiti o rezolvare... eu sper.