Destinul ne sta scris in ADN(?)

Tipic mutat de la Sanatate > Psihlogie, aici, la Filozofie.

CRISTI82 a scris:

Ma gandeam sa deschid acest topic la filosofie,dar parca mai mult ma intereseaza punctul de vedere al psihologilor.

Într-adevăr, e un topic "de filosofie". Acuma, să nu crezi că între diferitele arii, există gard de sârmă ghimpată care nu permite psihologilor să intre şi să scrie pe aria de filosofie.

Nu ma deranjeaza ca ati pus gard de sarma ghimpata, dar puteati sa taiati macar curentul electric

Acum sa trecem la subiect. Genetica spune ca mediul poate influenta, chiar modifica pana la 30 % materialul genetic dobandit din nastere. Dar, personal cred ca intr-adevar destinul ne este scris in adn. Destinul nefiind o linie dreapta cum cred unii. E o intreaga retea mai ceva ca panza de paianjen 3D. Astfel incat la fiecare pas omul sa aibe mai multe posibilitati de a ajunge unde doreste. Aici intervine asa zisul liber arbitru. Avem liber arbitru pentru ca avem mai multe optiuni. Suntem predestinati, pentru ca optiunile sunt limitate in functie de materialul genetic. Gata, as zice mai multe da astept sa mi se scurga tot curentul din corp

Verid a scris:

Aici intervine asa zisul liber arbitru. Avem liber arbitru pentru ca avem mai multe optiuni. Suntem predestinati, pentru ca optiunile sunt limitate in functie de materialul genetic.

Si eu consider ca gradele de libertate ale "asa zis(ului) liber arbitru" sunt conditionate genetic . Cantitatea ( daca ma pot exprima asa) de liber arbitru este dependenta de zestrea genetica initiala.

CRISTI82 a scris:

Sa zicem ca detii anumite calitati,capacitati,insusiri;

1.

-Iti place sa citesti mult

-Esti curios

-Esti silitor

-Esti sanatos,plin de energie

-Te orientezi f. bine in spatiu

-Te adaptezi f. bine la situatii noi si neprevazute

-Stii cum sa-ti controlezi emotiile si impulsurile

Avand aceste calitati,nu ai cum sa nu reusesti pe deplin in viata.

-Ce merit ai tu pt ca posezi aceste calitati,capacitati,insusiri?

-Ai tras mult ca sa le dobandesti?

-Ai putea sa impartasesti "reteta succesului" tuturor oamenilor?

Ei bine, eu posed majoritatea acestr calităţi, dar am un salariu de 1000 de lei,

Salvie a scris:

norocul si ghinionul sunt scuzele incompetentei sau competentei ...depinde...subterfugii....ale noastre sau a celor care invidiaza... ;)

nu exista noroc cum nu exista nici ghinion insa exista efectele alegerilor noastre...parerea mea 8)

Exista o vorba,"norocul ti-l faci singur"E adevarat ca norocul ti-l faci singur,dar acuma depinde si daca ai cu ce sa ti-l faci.

Noroc e sa te nasti fiu de presdinte,de exmplu, si ghinion e sa te nasti orb.

In alta ordine de idei,sa zicem ca eu sunt o persoana "competenta".Pai sunt competent pentru ca "am cu ce".Posed anumite calitati, care ma ajuta sa devin "competent".

Sa zicem ca avem doua cazuri:

1.Un elev silitor are note foarte bune,si cum e si normal,elevul este laudat de toata lumea.

2.Un elev incompetent are numai note de 3 si 4 si in plus poseda si cateva vicii;fumeaza,consuma alcool,ia droguri.In cazul 1,elevul silitor devine o persoana de succes,respectata de toata lumea.In cazul 2,elevul reuseste sa-si corecteze defectele si sa-si stapaneasca viciile,ajungand astfel sa aiba o viata normala.

Bun,cu ce e mai presus elevul 1 decat elevul 2?

Zic eu,cu nimic.Dimpotriva,elevul 2 ar merita sa fie cinstit si apreciat de catre lume.

Atat elevul 1 cat si elevul 2 au actionat fiecare dupa cum au fost programati.

Elevul 1 a reusit sa devina un om de succes pt ca poseda insusirea de a fi silitor.Pe langa aceasta insusire,elevul mai era si inteligent,adica pricepea repede.El nu a facut nimic pt a obtine aceste calitati.Pur si simplu s-a folosit de darurile cu care a fost inzestrat de mama natura.

Elevul 2 "s-a trezit" cu defecte.Elevul 2 trebuie sa lupte impotriva lumii si impotriva propriei persoane pt a-si castiga dreptul la o viata normala.Elevul 2 nu are calitati.Insasi natura lupta impotriva lui.

La inceput a fost 1+1=2. Ma rog, "inceput" in ghilimele, pentru ca asta a fost asa dintotdeauna. Apoi folosind regula adunarii, au aparut toate celelalte numere naturale, infinite la numar: 2+1=3, 3+1=4,..... S-a intamplat ca aceste numere sa aiba anumite proprietati care sa le diferentieze unele de altele. Unele erau divizibile cu 2 si se numeau numere pare, celelalte numindu-se impare. Altele aveau mai multi divizori si se numeau numere compuse, altele nu aveau si se numeau numere prime. Cum media a 2 numere formeaza un numar intre acele 2 numere, au aparut astfel numerele rationale. (1+2)/2 = 1,5. Povestea merge mai departe si fel si fel de alte numere se genereaza in urma unor succesiuni logice. Aceste numere au fel si fel de proprietati, incat incet sa creeze geometrii. In geometria euclidiana, avem de exemplu Teorema lui Pitagora: aa+bb=cc. Si pentru ca e posibil, fel si fel de alte geometrii au aparut. Lucrurile devenind din ce in ce mai complexe, un lucru remarcabil s-a intamplat: matematica a capatat existenta fizica. Lumea a aparut. Ma rog, acest "aparut" este si el in ghilimele, pentru ca matematica existand dintotdeauna, si lumea exista dintotdeauna.

Matematica s-a tot manifestat in forma ei fizica, creand fel si fel de alte structuri fizice. La un moment dat in istoria infinita a timpului, a aparut si Universul nostru in urma unui Big Bang. Universul nostru a continuat sa evolueze, bazandu-se pe matematica ce il genera (universul nostru fiind defapt tot matematica, doar avand o forma fizica). Aceasta eterna evolutie a dus la un moment dat la crearea noastra.

Si uite-ne la momentul actual. Unii au impresia ca au liber arbitru si pot face ce vor ei. Dar e asa o iluzie... Noi suntem doar matematica, o matematica suficient de complexa incat e materializata, dar totusi doar o matematica. La un moment dat vom ajunge sa ne cunoastem propriile ecuatii. Noi suntem doar desfasurarea unei ecuatii matematice. Nu e NIMIC ce putem face sa o schimbam. NIMIC. Nu putem decat sa asistam la aceasta poveste si sa speram ca o sa fie bine.

Si totul e asa cum e, pentru ca 1+1=2 e asa cum e.

Abc2009ro a scris:

Matematica s-a tot manifestat in forma ei fizica, creand fel si fel de alte structuri fizice. La un moment dat in istoria infinita a timpului, a aparut si Universul nostru in urma unui Big Bang. Universul nostru a continuat sa evolueze, bazandu-se pe matematica ce il genera (universul nostru fiind defapt tot matematica, doar avand o forma fizica). Aceasta eterna evolutie a dus la un moment dat la crearea noastra.

Si uite-ne la momentul actual. Unii au impresia ca au liber arbitru si pot face ce vor ei. Dar e asa o iluzie... Noi suntem doar matematica, o matematica suficient de complexa incat e materializata, dar totusi doar o matematica. La un moment dat vom ajunge sa ne cunoastem propriile ecuatii. Noi suntem doar desfasurarea unei ecuatii matematice. Nu e NIMIC ce putem face sa o schimbam. NIMIC. Nu putem decat sa asistam la aceasta poveste si sa speram ca o sa fie bine.

O convingere legată de cea scrisă de tine, e şi cea de aici, şi următoarea de sub ea, prin care îi răspund din nou lui Cyber sapiens.

Abc2009ro a scris:

Da,ai cam inteles ce vreau sa spun.Totusi,trebuie sa recunoastem ca in viata noastra mai apar si niste variabile care ne pot influenta in mod radical destinul.

Intelegand asemenea lucruri, trebuie sa fim mai modesti,mai intelegatori si mai amabili unii cu altii.

CRISTI82 a scris:

Da,ai cam inteles ce vreau sa spun.Totusi,trebuie sa recunoastem ca in viata noastra mai apar si niste variabile care ne pot influenta in mod radical destinul.

Intelegand asemenea lucruri, trebuie sa fim mai modesti,mai intelegatori si mai amabili unii cu altii.

Cuantificabile sau nu ?

CRISTI82 a scris:

Sa zicem ca detii anumite calitati,capacitati,insusiri;

1.

-Iti place sa citesti mult

-Esti curios

-Esti silitor

-Esti sanatos,plin de energie

-Te orientezi f. bine in spatiu

-Te adaptezi f. bine la situatii noi si neprevazute

-Stii cum sa-ti controlezi emotiile si impulsurile

Salutare!

Va intreb:

cind vorbim despre Destin, mai incape in discutie si liberul arbitru ?

Egeria a scris:

Prin urmare cred ca in devenirea psihica a unui om ( daca am folosit un termen imposibil, specialistii sa ma impuste), tine mult mai mult de ce i se intampla in primii 5 ani de viata, inclusiv perioada intrauterina.

dar cei "7 ani de acasa", nu-i asa, ca nu au legatura cu cei 4-5 ani de viata?

Nirvana... a scris:

Si eu stiu ca importanti sunt primii 5 ani de viata, dar stiti ce am observat ?....

ca am un copil cu un caracter aproape identic cu al meu desi clar primii lui ani de viata au fost total diferiti de ai mei.

citi ani are copilul tau?

Salvie a scris:

norocul si ghinionul sunt scuzele incompetentei sau competentei ...depinde...subterfugii....ale noastre sau a celor care invidiaza... ;)

nu exista noroc cum nu exista nici ghinion insa exista efectele alegerilor noastre...parerea mea 8)

si alegerile noastre, nu sint oare inscrise in ADN-ul nostru?

lupini a scris:

Prin urmare: norocul în viaţă e dat de informaţia genetică, ce îi face pe unii oameni tot timpul să fie curioşi, şi dornici să facă ceva !

intuiesc ca ai ci ai dreptate, : Prin urmare: norocul în viaţă e dat de informaţia genetică, ce îi face pe unii oameni tot timpul să fie curioşi, şi dornici să facă ceva !

Egeria a scris:

Caracterul e doar o trasatura a personalitatii.

Eu am observat ca toate starile pe care le-a avut mama cand era insarcinata cu mine mi-au determinat tot ceea ce simt , pana acum. E greu sa explic fara sa dau detalii. Cert e ca multe am inteles cand am aflat ce s-a intamplat pe vremea cand mama era insarcinata.

citisem undeva, ceva 'intelepciuni' din Kabala parca:

- gindurile se transforma in fapte

- faptele in actiuni

- actiunile in obiceiuri

- obiceiurile in caracter!

asadar, de unde vine personalitatea?