Trista poveste, dar cu final deschis.
Se intimpla sa pastrezi asemenea mailuri, dar nu in scop de a retrai iar si iar povestea respectiva.Dimpotriva, le poti pastra sa iti aduci aminte, pe de o parte, de ceea ce a fost, ca o amintire duioasa si retorica (accentuez retorica), iar, pe de alta parte, sa inveti din ele, sa iti aduca aminte cind s-ar intimpla ceva similar, pe principiul learned lessons.
Nu ti-a spus de poveste pentru ca nu a vrut sa te raneasca, in general, in asemenea situatii, asta e prima reactie fireasca, un fel de protejare a celuilalt, a celui nevinovat, ascunzi, in speranta ca poti duce singur povara minciunii(de fapt, nu e chiar minciuna, e ceva diferit, caracterul de minciuna e dat mai mult de latura ascunsa a povestii), incercind sa diminuezi daunele.
Nu e o reactie potrivita pentru perspectiva, adauga la vina proprie si indreptateste si mai mult reprosurile celuilalt, dar este o reactie, care are un inteles, o logica ce depaseste egoismul propriu, o reactie pe care, daca esti matur si cu mintea limpede, o poti intelege si chiar accepta.
Asta nu inseamna insa ca ierti imediat. Sau daca ierti, uiti. Din pacate, nu se intimpla asa.
Si iar ce e important, trebuie sa vezi UNDE este partea TA de vina, pentru ca in asemenea situatii nici tu nu esti absolut inocent, undeva s-a creat o fisura, iar povestea respectiva a avut ca punct de origine aceasta fisura, acoperind-o, poate nu in cel mai fericit mod, compensind ceea ce nu i-ai oferit tu.
In momentul in care constientizati amindoi ce NU a mers din partea fiecaruia, cind ati determinat pe cit posibil cauzele care v-au dus unde v-au adus si, mai ales, aveti amindoi dorinta de a da o sansa legaturii voastre, dati-o in mod REAL, pentru ca e posibila refacerea si,poate suna paradoxal, consolidarea si mai puternica a relatiei.
Vointa insa trebuie sa fie reciproca si la fel de intensa. Altfel, nu va merge.
Se va intimpla sa iti aduci aminte de poveste, sa mai roada cariul neincrederii si prezumtia ca daca a facut-o, o va mai face. Daca pleci cu acest gind in minte, mai devreme sau mai tirziu se va sfirsi, mult mai amar si mult mai dur. Iar sfirsitul de acest tip e datorat in foarte mare parte contributiei tale proprii bazata pe aceasta neincredere.
Cind acorzi o sansa, indiferent de domeniu (dragoste, profesie etc), o acorzi din toata inima, actionind cit mai fair cu tine, in primul rind. Prezumtia de la care se pleaca in aceasta acordarea acestei sanse este, dpmdv, aceea a buneicredinte si buneivointe.
Daca nu merge, ai macar sentimentul si consolarea ca in ce te priveste ai fost absolut fair cu celalalt.
Nu e usor, dar nu e imposibl. Depinde foarte mult de tine cit vrei, cit poti si cit suporti sa lupti pentru a-ti invinge demonii proprii.
Daca tu nu faci asta, oricit de fair ar juca ea, tot la sfirsit amar se ajunge.
Putere, rabdare si numai bine :)