Cum sa ne fie predata matematica ca sa o intelegem?

Buna!

Am decis mai devreme ca matematica este cu adevarat o materie grea , asa ca m-am gandit ca putem sa gasim metode sa o facem mai placuta.Mi-ar placea ca profesorii de mate sa lucreze mai mult cu computer-ul. Ar putea sa ne arate o multime de structuri prin animatii - spre exemplu la geometrie, sau ar putea sa strecoare din cand in cand cate un exercitiu distractiv, amuzant - ca sa intelegem ceva dificil mult mai usor.

A! Si mi-ar placea tare mult sa nu ne mai dea teme (dar cred ca e imposibil - oricum putem sa nu le facem...)

Ce credeti?

pufulete trebuie sa repeti exercitiile si trebuie sa asculti o muzica relaxanta, daca te pune cineva sa faci ceva , mai ales de invatat nu faci nimic :)

Pai singura conditie e sa fie predata in succesiune logica, restul depinde doar de inteligenta si interesul elevului.

Din cate am inteles in Suedia se aplica metodele de invatare pe care le-ai propus tu. Dar stai, acum mi-am dat seama,noi nu suntem in Suedia. Acu, asta e, te-ai nascut in Romania, pune mana si invata. Ia culegerile si fa probleme. Sigur o sa-ti foloseasca. Matematica se aplica in toate domeniile vietii.

Mya-sky a scris:

Am decis mai devreme ca matematica este cu adevarat o materie grea , asa ca m-am gandit ca putem sa gasim metode sa o facem mai placuta.

Principala dificultate din matematica sta in faptul ca ce inveti se sprijina foarte puternic pe cunostinte de mai devreme.

Daca nu este asimilata bine materia, apar goluri in intelegere.

Acesta goluri se acumuleaza si ajungi intr-un punct in care nu mai intelegi nimic.

Pentru a combate aceasta problema majora recomand cu caldura sa folosesti:

http://www.khanacademy.org/

Este cel mai eficient sistem de a invata matematica din cate am intalnit pana acum.

Incepi de la 1+1=2 si progresezi in regim de "ten in a row" pana la capat.

Mya-sky a scris:

Am decis mai devreme ca matematica este cu adevarat o materie grea, asa ca m-am gandit ca putem sa gasim metode sa o facem mai placuta.Mi-ar placea ca profesorii de mate sa lucreze mai mult cu computer-ul. Ar putea sa ne arate o multime de structuri prin animatii - spre exemplu la geometrie, sau ar putea sa strecoare din cand in cand cate un exercitiu distractiv, amuzant - ca sa intelegem ceva dificil mult mai usor.

A! Si mi-ar placea tare mult sa nu ne mai dea teme (dar cred ca e imposibil - oricum putem sa nu le facem...

Ce credeti?

Oricâte metode şi animaţii vor fi folosite pentru a preda matematica şi oricare dintre ştiinţele care folosesc numere şi calcule, tot vor fi mulţi cărora nu le va plăcea.

Aceste principiu al "vocaţiei" vine din moştenire genetică, şi din moştenire ambientală. Dacă în familie avem pe mama, pe tata, sau fraţi de-ai mamei sau tatălui, sau altă rudenie apropiată care adoră matematica, înseamnă că sunt şanse ca şi vreunui urmaş să-i placă. Iar dacă există acel urmaş, şi e crescut şi educat într-un mediu către care simte atracţie copilul, succesul e garantat. A se vedea celebra familie Bernoulli, în care de-a lungul a mai mult de un secol (18), s-au născut, au crescut şi au activat generaţii de mari matematicieni.

Cine are vocaţie de matematician, sau de altă natură, va fi atras chiar dacă se folosesc animaţii, chiar dacă nu se se folosesc. Sigur şi mie îmi plac animaţiile, şi oricui îi plac, dar chiar şi fără animaţii, cine are înclinaţie spre matematică, va fi atras de ea.

lupini a scris:

Oric

Unknown12345 a scris:

Nu-i nevoie sa-ti placa la nebunie, ajunge sa intelegi iar pentru a intelege nu-ti trebuie "vocatie".

Iar daca ai parte de un profesor de proasta calitate... poti avea tu si vocatie, degeaba, tot te prabusesti sub greutatea golurilor acumulate.

Hai că mă mai risc odată să îţi dau un răspuns, deşi, s-ar putea să regret iar.

Aşa vorbeşti de vocaţie sau de absenţa ei, de parcă nu ai fi trecut şi tu prin şcoală, şi nu ai fi văzut că un profesor care ţie ţi-a plăcut enorm, altora să nu le placă.

Eu la facultate am avut un profesor care preda extraordinar - pentru mine - şi foarte slab pentru majoritatea colegilor. De la acel profesor, mi-a rămas învăţătura că, atunci când vrem să învăţăm pe cineva ceva, să folosim glumele şi buna dispoziţie, adică să asociem momente foarte plăcute învăţăturilor, pentru că, întotdeauna omul îşi aminteşte de momentele plăcute foarte uşor, însă momentele anoste, sau şi mai rău, cele neplăcute, psihicul tinde să le trimită în inconştient.

Asta am învăţat eu de la acel profesor. Eu şi cu încă vreo 3,4,5 colegi. Restul, erau insensibili şi ziceau că ..."ar fi mai bine să ne predea aşa cum cere un curs serios, decât să facă pe nebunul". Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu îmi amintesc tot timpul cu mare plăcere cele predate de acel profesor, şi au trecut deja mulţi ani de atunci.

Cine nu are vocaţie, degeaba, că nu va pricepe ce e de priceput.

lupini a scris:

Cine nu are vocaţie, degeaba, că nu va pricepe ce e de priceput.

Tot ce spun este ca-i mai complex.

Matematica se sprijina pe stapanirea unor concepte din materia deja parcursa.

Nestapanirea lor duce la aparitia golurilor.

La un punct, aceste goluri se pot acumula si pot prabusi toata cosmelia. Pur si simplu sunt prea multe lacune ca sa mai poti intelege materialul nou.

Tu poate ai putut sa intelegi ce a spus proful pentru ca poate nu ai avut goluri prea mari in materia pe care se baza ceea ce preda proful.

Altii e posibil sa fi avut goluri si sa nu fi inteles ce spune.

Eu, de exemplu, am iubit matematica in 1-8. Am fost si pe la olimpiade fara un gram de pregatire sau studiu individual. Pur si simplu modul in care mi-a fost predata mi-a permis sa o asimilez foarte usor. In liceu, s-a schimbat povestea. In parte si din cauza complexitatii dar posibil si din cauza metodologiei profei, am cazut. Inca m-am putut tine suficient deasupra liniei de plutire, dar a disparut placerea si competenta. In facultate, deznodamantul a fost predictibil. Golurile acumulate in liceu au dus la prabusirea cosmeliei. In ultimul examen de mate, nici macar nu intelegeam enuntul problemei. Cand l-am vazut mi-a venit sa rad. Nu intelegeam cum poti scrie jumatate de ora la egalitatea ce era data drept problema. Imi lipseau pana si cunostintele necesare ca sa-mi dau seama cate cunostinte imi lipseau. Era ceva complet strain pentru mine.

Nu tine de vocatie, sau nu tine DOAR de vocatie.

Eu sincer cred ca daca este construita cum trebuie baza matematica, in genul strategiei adoptate de Khan Academy, multi dintre cei ce poate considerau ca n-au nici o treaba cu matematica pot fi recuperati.

Unknown12345 a scris:

Nu tine de vocatie, sau nu tine DOAR de vocatie.

Respect ideile şi convingerile altora.

A mea convingere e că oricât de atrăgător ar fi un curs de matematică, nu toţi cei care ar asista la el, ar deveni matematicieni, ci numai cei care au vocaţia numerelor şi calculelor. Şi atracţia asta e înscrisă în genele fiecăruia, adică e o moştenire.

Şi nu doar matematica e aşa ci orice materie predată. Pentru alţii, e ceva fascinant să asiste la cursuri de biologie, însă eu, oricât de mult m-aş forţa, nu aş simţi că mă atrage aşa ceva. Nu am vocaţie pentru ea.