Care este modul în care interacționați cu foștii/fostele iubiți/iubite? Întrebarea se datorează faptului că am întâlnit stimabili/e care susțin cu vehemență că, indiferent de modul în care s-a terminat relația, de relație în sine, acele persoane nu mai au ce căuta în viața lor, aproape că se feresc să dea nas-n nas. Deși sunteți într-o altă relație, ce v-ar reține (bine, tocmai relația, cel/cea de e acuma în ecuație, by default stabilim că nu se dorește o împăcare, restabilire a situației dintre cei afectați, blaetc) să, nu știu, tratați cu o oarecare amiciție ceea ce a mai rămas, mai bine spus fost. Vorbim aici de o situație în care totul s-a terminat normal, fără tragedie, între doi indivizi ce sunt conștienți că fundația pe care se considerau împreună depindea de 2, două disponibilități diferite ce animau situația, șamd. Continuând mai departe presupunerea, îndreptățiță, așa văd eu, personajele implicate nu ar fi urmărit doar fidelitatea, supunerea absolută, sexul și cam atât ci și alte lucruri de care s-ar fi bucurat. Alte lucruri comune.
Deci, întrebarea de mai sus.



, cu atitudinea....."so what?"'