Si maine e o zi...

Mine is bigger than yours ! :D

Scorpionul_Rosu a scris:

Mine is bigger than yours ! :D

Mai Scorpionule, nu toata lumea care intra intr-o controversa ascunde o dorinta de a-si disputa suprematia si de a-si pune adversarul la pamant, ca in fantasmele tale erotice.

Poti sa imi citesti gandurile ?

Scorpionul_Rosu a scris:

Poti sa imi citesti gandurile ?

Pe cele din spatele randurilor.

Allexandrra a scris:

Eu incercam sa glumesc, era o placa pe care o punea o prietena in momentul in care hotara o schimbare. Dar, ca tot ai adus vorba, eu cred ca responsabilitatea vine odata cu constientizarea. Ce zici de asta?

Asta cred si eu. Constientizarea reprezinta, dupa parerea mea, capacitatea de a percepe realitatea (cand spun realitate includ si propria persoana) cat mai clar cu putinta (filozofii m-ar contrazice, spunand ca noi avem capacitate limitata de percepere a realitatii), ceea ce conduce, dupa sine, la hotarari si actiuni corecte. Daca un om nu percepe clar, nu poti avea pretentia sa fie responsabil, e ca si cum ai cere unui copil discernamant, cand inca nu a atins varsta care presupune sa-l detina (desigur, exista si exceptii, copiii a caror maturitate o depaseste pe a multor adulti). Deci, ca sa nu ma mai impiedic in propriile-mi cuvinte, nu poti sa pui responsabilitatea in carca cuiva care nu e capabil sa realizeze de ce actioneaza intr-un anume fel si care sunt urmarile actiunilor sale.

Te-ar contrazice aia vechi care s-au dat de ceasul mortii ca nu stiu cum sunt lucrurile in sine, nedenaturate de actul perceperii. Sunt unii mai noi care si-au dat seama ca ar fi mai bine sa se ocupe intai de diferentele dintre perceptia unui om si cea a altui om si sa lamureasca de ce unii vad mai clar, iar altii mai putin clar.

Da, constientizarea inseamna si claritatea perceperii realitatii, adica a nu lasa sa se strecoare intre realitate si mintea ta dorinte, frustrari, aspiratii. Dar inseamna si explicatie: s-a intamplat asa pt. ca in situatia A, daca sunt indeplinite conditiile x, y, este foarte probabil (sau cert) sa se produca evenimentul B.

Mama care nu stia ca al ei copil era agresat de tata poate fi considerata responsabila pt. ce a patit copilul? In cazul in care copilului i se schimbase comportamentul, avea datoria sa cerceteze? Cred ca da. Vreau sa spun ca, in unele cazuri, as inlocui responsabilitatea cu datoria de a-ti cerceta viata. Poti afla raspunsul cu trei zile sau trei minute inainte de a muri si e ok, n-ai trait degeaba. Din punctul asta de vedere, e de inteles importanta ultimei spovedanii si impartasanii de la crestini.

Aia cu datoria de a-ti cerceta viata mi-a venit de la o spusa a lui Socrate: `O viata necercetata nu merita traita`.

De acord cu tine, avem datoria de a cerceta, dar daca noi suntem convinsi, din varii motive, ca gandim bine, asta ne impiedica sa ne dorim a cerceta, pt. ca avem falsa convingere ca pricepem tot. Ptiuii pe noi, ce destepti suntem!

Hai sa ne mutam la bancuri.

N-am vrut sa fiu ironica, poate asa a parut. Esti unul dintre putinii oameni de aici care imi stimuleza cu adevarat gandirea in sens constructiv. Dar asta e realitatea, putini sunt cei care vor sa afle cu adevarat cine sunt. Unii nu apuca sa-si cunoasca nicio particica a lor, altii se multumesc cu putin, altii cred ca au ajuns la autocunoastere, cand mai au drum lung de strabatut.

Daca te deranjeaza cu adevarat devierile mele de la subiect, ca stiu ca-s specialista in asta, ia-ma de ciuf, scutura-ma bine! :)

Nu stiu cum se intampla in ultima vreme ca oamenii cu care am ce vorbi ori cred ca ii ironizez, ori ca ma simt ironizata. O sa incerc sa fiu mai CLARA in exprimare. Nu ma deranjeaza abaterile de la subiect, in general, decat daca ascund atacuri murdare. Singurul lucru care ma deranjeaza la tine e modul in care te porti cu tine.