Si maine e o zi...

Z e r o a scris:

Revin. Ce parere ai de faptul ca noi strangem in jurul nostru oamenii care reprezinta partile noastre neacceptate, ca ne confruntam mereu si mereu cu situatii neplacute, pana extragem invatatura potrivita noua din ele?

Nu stiu daca noi intr-adevar strangem in jur oamenii care reprezinta partile noastre neacceptate. De exemplu eu ma inconjor de oameni placuti mie, oameni asemanatori cu mine.

Ceea ce spui tu seamana cu legea reflexiei, sau ceva de genul asta. Sau cu The Secret - legea atractiei. Cred ca nu se numeste asa. Am citit in liceu o carte de paranormal in care se spunea ca ceilalti sunt o reflectare a noastra. Cred ca vrei sa spui ca pana cand noi nu ne vom accepta anumite parti ale noastre, acestea se vor reflecta in exterior pana cand vom fi nevoiti sa le acceptam.

Dar cand ne confruntam cu (aceleasi) situatii neplacute, asta arata o problema interna ce se cere rezolvata. Asa cred eu.

Hypathia a scris:

Cred ca vrei sa spui ca pana cand noi nu ne vom accepta anumite parti ale noastre, acestea se vor reflecta in exterior pana cand vom fi nevoiti sa le acceptam.

Dar cand ne confruntam cu (aceleasi) situatii neplacute, asta arata o problema interna ce se cere rezolvata. Asa cred eu.

Da, eu am probleme de exprimare, pe care, de altfel, mereu le-am recunoscut. Da, exact asta am vrut sa spun.

Eu ma intrebam unde vor disparea dintr-o data toate acele personaje ˝urate˝? E imposibil ca lumea sa se transforme intr-o clipa intr-o lume roz-bombon. Apoi am inteles ca ele nu vor disparea, ci pur si simplu nu vom mai fi afectati de ele in sens negativ.

Z e r o a scris:

Da, eu am probleme de exprimare, pe care, de altfel, mereu le-am recunoscut. Da, exact asta am vrut sa spun.

Bineinteles ca te exprimi bine, ceea ce faceam eu era ascultare activa. Adica repetam mesajul tau in propriile mele cuvinte, ca sa fiu sigura ca am inteles.

Oare de ce am impresia persistenta ca te desconsideri?

Z e r o a scris:

Apoi am inteles ca ele nu vor disparea, ci pur si simplu nu vom mai fi afectati de ele in sens negativ.

exact.

Hypathia a scris:

Bineinteles ca te exprimi bine, ceea ce faceam eu era ascultare activa. Adica repetam mesajul tau in propriile mele cuvinte, ca sa fiu sigura ca am inteles.

Oare de ce am impresia persistenta ca te desconsideri?

Nu, nu ma desconsider, mi-e o ciuda cumplita pe mine pt. ca, pot vedea clar o hiba, o problema, o greseala etc., pot avea o viziune clara asupra unui lucru, pot surprinde cu aproape cu exactitate trasaturile unei persoane s.a.m.d., dar nu pot sa transpun clar in cuvinte ceea ce vad, asa de clar incat sa inteleaga oricine ce vreau sa spun.

As dori, daca ai timp si daca iti face placere, sa te pronunti asupra postarii mele referitoare la parerea lui A.N. despre gradul de iluzionare al omului intr-o realitate virtuala, postare care raspundea intrebarii Allexandrrei.

Oare nu e o iluzie sa crezi ca cineva poate deveni echilibrat insusindu-si modelul tau? Sau am inteles eu gresit si A. Nuta nu crede asa ceva?

Z e r o a scris:

As dori, daca ai timp si daca iti face placere, sa te pronunti asupra postarii mele referitoare la parerea lui A.N. despre gradul de iluzionare al omului intr-o realitate virtuala, postare care raspundea intrebarii Allexandrrei.

Am citit ce ai scris despre A.N.

Nu il cunosc, nu stiu in ce masura s-a lepadat de iluzii. Dar sunt sceptica in privinta asta, pt ca tind sa cred ca e aproape imposibil sa scapi de iluzii. Cand spun iluzii ma refer la proiectii, dorinte, asteptari, la realitati distorsionate de frica, sperante nerealiste, ambitii prea mari, supraestimare, subestimare, etc.

E extrem de greu sa te debarasezi de toate astea, oricat de mult ti-ai dori. Cred ca asta presupune o restructurare totala a psihicului.

In privinta iluzionarii in realitatea virtuala... da! e foarte mare gradul de iluzionare! :D

Cand interactionezi cu oameni pe un forum si nu ai acces la limbajul lor nonverbal, paraverbal, poti interpreta in orice fel si extrem de distorsionat mesajele emise de ei. Ei pot fi calmi, tu nu poti vedea asta. Ei pot dezbate niste idei, tu te simti atacat la persoana doar pt ca ideile sunt ale tale si adopti o pozitie defensiva. Ba chiar ii ataci. Ei se simt atacati din senin si nu stiu de ce, asa ca riposteaza. Totul pentru ca nu putem avea o perceptie clara unul asupra altuia. Pentru ca nu ne putem vedea fata in fata.

Mai zicea A.N. ca a renuntat la site-ul lui... ok, e puternic. Dar cat o sa il tina? Si daca site-ul era doar un refugiu si acum si-a gasit unul mai bun?

Allexandrra a scris:

Oare nu e o iluzie sa crezi ca cineva poate deveni echilibrat insusindu-si modelul tau? Sau am inteles eu gresit si A. Nuta nu crede asa ceva?

Nu, am mai spus-o, A.N. nu indeamna oamenii sa-i urmeze exemplul, el ii indeamna doar sa-si foloseasca mintea.

Hypathia a scris:

Da, o revolutie.

Il tine. Insa e ciudat ca renuntand la anumite atasamente ajungi sa te atasezi de dorinta de a nu avea niciun atasament. Ma intreb daca dorinta asta de a nu te atasa de nimic nu provine din frica de a descoperi ce se intampla atunci cand te atasezi, frica intuirii propriei slabiciuni, sau e, intr-adevar, doar rezultatul evolutiei omului ce nu mai are nevoie de atasuri pt. ca a atins implinirea. Ma rog, nu mai are nevoie decat de atasuri nevinovate.

Z e r o a scris:

Nu, am mai spus-o, A.N. nu indeamna oamenii sa-i urmeze exemplul, el ii indeamna doar sa-si foloseasca mintea.

Da, e un indemn f. bun. Intelesesem eu gresit.

Nu mai are nevoie decat de atasuri nevinovate inseamna cumva ca detasarea totala e imposibila?

Allexandrra a scris:

Da, e un indemn f. bun. Intelesesem eu gresit.

Nu mai are nevoie decat de atasuri nevinovate inseamna cumva ca detasarea totala e imposibila?

Pana acum nu-i posibila. Cred ca in viitor va fi posibila. Eu care iubesc controlul, parca nu vreau un asemenea control, desi n-ar mai exista atatea suferinte. :(

Dar azi ma simt ca un rahat in ploaie, maine poate gandesc altfel, desi nu cred.

Pt. tine

Z e r o a scris:

Nu cred ca ajuta cu ceva daca plang si eu cu tine, dar :cry: Oricum, nu mi-e greu, ca nici eu nu prea sunt in apele mele. Dar de maine incolo, sa vezi si sa nu crezi...

Am inteles ca s-a intamplat ceva trist. Imi pare rau. Uite o melodie pe care mi-a dedicat-o si mie Hypathia si mi-a mers la suflet atunci:

http://www.youtube.com/watch?v=Nw7wc1TiL2g