Spasmofilie

ClaudiuCC a scris:

imi place ce zici insa si iubirea prea multa poate duce la anxietate sociala...

Aia cu siguranţă nu e iubire...dacă din cauza ei apare anxietatea la un copil (sau mai apoi, adult devenind). Acel părinte

Buna

radu ma numesc si anul acesta(2008),prin iulie,am avut prima intalnire cu acest site.atunci eram praf si pulbere,disperat,pierdut,simtind ca nimeni nu ma poate ajuta.ajungand aici mi am jurat ca atunci cand voi depasi starea aceea ma voi intoarce si voi incerca sa ajut,atat cat sunt/pot pe cei care au pb asemanatoare.

am trecut printr o perioada cu atacuri de panica violente,s a ajuns pana la a fi luat cu salvarea de doua ori,am fost internat la neuro,am...am...trecut prin multe:)

initial NU am putut accepta ca este vb despre atacuri de panica si asta a ingreunat totul..dar cum era sa accept cand mereu am fost un tip echilibrat,puternic,un "stalp" pt cei din jur(si ,va rog,nu interpretati gresit spusele mele:nu e pic de orgoliu in ceea ce scriu,vreau doar sa fiu inteles:) )

cand vocile din jurul meu s au indesit in a spune ca e vb de atac de panica,am gandit o strategie.simpla si eficace.

mi am facut toate analizele posibile si imposibile,de la rmn pana la a mi verifica tiroida si banalele analize de sange.si nu m am limitat doar la un singur spital,pt a mi lamuri CLAR ca sunt sanatos.si eram...mai putin capsorul meu,care fabrica singur niste stari infioratoare.

intre timp am citit/inteles multe despre aceasta "boala",acest "dezechilibru" care tinde sa devina o boala moderna.asa cum f bine remarca o doamna pe acest forum,nu exista o solutie unicat,fiecare trebuie sa gaseasca un drum al sau,cu ajutor sau fara.puteti sa va rugati la dumnezeu,puteti invoca spiritul universului,puteti crede in voi,puteti sa va autosugestionati,etc....cert este ca medicamentul consta in a va convinge PROPRIA CONSTIINTA,propriul eu,ca sunteti pe drumul cel bun

...sa continui cu povestea mea,ca sa fiu bine,dar bine de tot,inteles:dupa ce toate analizele au iesit surprinzator de bune,am acceptat ca sunt atacuri de panica..si m am internat la neuro,in brasov.imediat s a asternut o stare de liniste....eram din nou eu,aproape de mine,linistit,increzator ca totul va fi ok..si a fost,pana la urma.dar a trebuit sa invat cu pasi mici,de copil,sa ies cate o ora,doua,cinci,zece,o zi ,doua cinci,...etc,din spital....sa mi invat sufletul ca nu pateste nimic dincolo de incinta spitalului.intre timp devenisem si "dadaca" celor din sala mea,pt ca prea multi doctori de acolo nu avea niciun interes in a i ajuta pe cei chinuiti,iar eu sa stau si sa rabd vazand suferinta,nu prea pot.va spun asta pt a intelege ca f repede m am reechilibrat si am reusit sa gasesc energie si pt cei din jur

iesit din spital,f increzator(m au ajutat si niste scrieri de ale lui osho,despre curaj,asumare,maturitate,etc),am vrut sa plonjez imediat pe internet si sa i salut zambind pe cei care sufera de aceeasi "boala",dorind sa alin cu povestea mea optimista.dar n a fost sa fie...am intrat curand in ritmul uzual al vietii mele si totul s a topit,ajungand iar sa ma lupt cu propriile mi frici(sa fim bine intelesi:cu asta luptam.cu propriile frici,propriile constructii,propriile temeri care nu au fost lamurite la timpul lor si acum dau naval,gasind bresa creata )

de data asta n a mai reusit nici macar un singur atac de panica sa se declanseze...dar elementele predecesoare m au obosit...pana acolo incat am luat o de la cap,mobilizandu ma,citind,crescand iar,pas cu pas,pana in ziua de azi cand am deja f mult timp in spate fara probleme:somn regulat ,de prunc,liniste si calm in interior.plus o doza de incredere si senin pe care vreau sa o impartasesc:)

nu sunt medic,nu sunt psiholog,dar am citit mult in tineretile mele (acum am doar 33 de ani,dar imi place sa glumesc pe seama tineretii :) )si am avut astfel multe instrumente la indemana,dar am inteles,cu timpul,intalnind fel de fel de cazuri asemanatoare,ca determinanta este capacitatea de asumare a individului,de acceptare a faptului ca sunt PROPRIILE frici.nimic altceva.

la un moment dat ajunsesem chiar sa discut cu propriul meu creier,dandu i de inteles ca nu ma mai poate pacali,STIU ca eu insumi fabric acele stari

ce sa zic,poate ati observat ca am evitat sa dau detalii efective despre starile mele,dar mi am adus aminte ca la acel prim contact cu siteul n am reusit sa citesc mai mult de un post,doua,pt ca automat se declansau atacurile,eu traind intens suferinta intalnita,regasindu ma in ea...si nu vreau sa produc aceleasi stari celor care se lupta cu ele...dar va las adresa mea de email,cu draga inima pot fi un ascultator si poate sa gasesc alaturi de voi macar o bruma de "mai bine",care sa va ajute

[email protected]

ah si sa nu uit...nu va jenati,este absurd:ganditi va ca AM TRAIT acel iad,stiu despre ce e vb,deci stiu cata nevoie de ajutor este...ce mult inseamna o mana intinsa,un zambet increzator/incurajator...ba chiar ma gandeam la un moment dat daca nu putem sa organizam grupuri,pe zone geografice,sa ne intalnim,sa incercam frumosul impreuna

ce ziceti?

Felicitari!

zensunnit a scris:

ti-as zice si eu felicitari...dar daca pentru atacuri de panica ai stat in spital...toate s-au rezolvat mai mult cu ajutorul medicamentelor...ca nu stiu cum sa zic...eu am avut atacuri de panica si nu am luat medicamente si nici nu am stat internata la neuro pentru asta.....si mai aveam si o depresie severa.....care mi-a dat viata peste cap...si am stat in spital la neuro...dar asta la ceva tim p dupa ce am terminat cu atacurile...oricum e ceva mai complicat...eu sper ca aceste atacuri sa nu fie stopate doar cu ajutorul medicamentelor ca nu ai facut nici o branza

erena nu prea a dat amanunte ce si cum chiar daca postul lui e lung, lipsesc detaliile. la tine solutia care a functionat care a fost? acum serios daca scapi de problemele de genul asta mai stai sa scrii pe forum sau te duci si iti vezi frumos de viata ta?

gabone77 a scris:

erena nu prea a dat amanunte ce si cum chiar daca postul lui e lung, lipsesc detaliile. la tine solutia care a functionat care a fost? acum serios daca scapi de problemele de genul asta mai stai sa scrii pe forum sau te duci si iti vezi frumos de viata ta?

deci eu cand stau pe forum...stau ori de plictiseala...ori cand sunt suparata....si aici uit de probleme

si de atacuri nu a fost greu sa scap...psihoterapie si gata...dar problemele mele sunt altele.....mai degraba o depresie severa.....

asa cum am spus,nu intru in detalii pt ca nu cred in acest tip de ajutor:pe mine ma consumau povestile celor care erau in suferinta...retin ca am inchis de mai multe ori paginile de pe aceste forumuri,pt ca imi declansau atacurile

cat despre medicamente...da,au ajutat sa depasesc faza f dificila,dar am inteles ca in timp pot deveni dependent si mi am construit singur un orar de 3 sapt in care sa renunt,treptat ,la medicatie

am reusit:)

acum nu mai iau decat extrem,extrem de rar...cate un zolpidem,pt somn(sa zicem o data la luna...cand chiar nu pot sa adorm si nu vreau sa mi dau bioritmul peste cap)

si inca un rand pt cei care m au contactat pe ym:ma bucur din suflet pt cei care reusesc sa biruie acest tip odios de boala,dar chiar e pierdere de timp sa ne batem pe umeri si sa ne laudam cu ce am reusit cat timp sunt oameni care traiesc in zodia fricii si au mare nevoie de ajutor de la cei care au trecut prin asa ceva:repet...id-ul meu este acolo pt cei care vor sa se nfrupte din experienta mea pozitiva

oricand ne putem intalni,vorbi,cred ca prezenta fizica a unuia care a depasit momentul asta poate ajuta enorm

gand bun:)

r

buna! si eu am spasmifilie si poate va pot fi de ajutor..........

eu am facut cunostinta cu ea intr-un mod ft ciudat! eram la locul de munca in momentul in care am inceput sa simt cum imi bate inima din ce in ce mai tare....intr-un final imi simteam inima in gura ,in nas, in urechi,capul imi tremura....in fine ...aveam pulsul 180, cand normal este sa ai 70-80. am ajuns la spital,m-au conectat la un aparat care la un mom dat a inceput sa piuie iar corpul sa-mi amorteasca. mi-au dat ceva perfuzie dupa care am inceput sa-mi revin.......si au inceput parerile doctorilor....fiecare cu parerea lui(erau 3 langa patul pe care eram intinsa),ma uitam la ei si le ascultam explicatiile, nu intelegeam nimic,mie imi era gandul la o tigara si la un pahar de bere!unul ma trimitea la cluj,altul la timisoara,celalalt la bucuresti! credeau ca am probleme cu inima si culmea pe mine ma apuca rasul! zilele urmatoare am facut o gramada de analize.......concluzia....SPASMOFILIE! nu prea stiam ce inseamna,auzisem de ea,dar nu stiam exact ce presupune!am inceput sa iau calciu,magneziu si vit d..........si am inceput sa ma documentez,asta printre cateva atacuri de panica! atunci mi-am dat seama ce era cu spasmele musculare,cu senzatia de nod in gat......bla bla bla. singura chestie pe care nu am 'cunoscut-o" inca este lesinul. de el chiar mi-e frica, nu stiu de ce dar imi este. pe oate celelalte nu le mai bag in seama.......desi senzatiile nu sunt placute(cine are spasmofilie stie),dar nu le mai bag in seama din ziua in care m-am hotarat sa ma "lupt" cu ele , sa nu le mai las sa-mi afecteze viata si de atunci nici atacuri de panica nu mai am.......medicul de familie mi-a recomandat la un mom dat sa iau antidepresive,ceea ce am si facut dar nu pt mult timp.....mi-am dat seama ca nu am nevoie de asa ceva..........imi era mult mai rau decat inainte..........ma linisteau prea tare, nu mai aveam putere pt nimic,iar eu sunt o pers energica,pe care nu prea o potti la pat ,ca pe o leguma! nu am apelat la psihoterapie, pt ca mi-am dat seama ca tine numai de mine ca starea mea de sanatate sa fie ok........gandirea pozitiva,puterea care am gasit-o in mine m-au ajutat enorm! si cred ca asta e de ajuns..........cel putin pt mine! asta nu inseamna ca si pt voi,dar macar incercati! decat sa umblati pe la medici,decat sa va tot ganditi la boala, mai bine ganditi pozitiv, gasiti puterea de care aveti nevoie si mergeti inainte..........din pacate spasmofilia nu se poate trata........doar se poate tine sub control. cum? tratament cu cal, mag, vit d, legume, fructe, odihna, lipsa stresului.......dar si cu o gandire sanatoasa! eu asa o tin si nu ma las si va jur ca ma simt ft bine,mai bine decat speram! cunosc o gramada de fete care au aceeasi problema si care cand au aflat ca si eu am, nu le-a venit sa creada.....cum pot fi atat de relaxata, de zambitoare,de energica, de bine dispusa si fara frica...........nu ma simt tot timpul asa,pt ca sunt mom in care apare spasmofilia cu simptomele ei si imi aduce aminte ca totusi face parte din viata mea,dar credeti-ma pe cuvant nu o bag in seama si ea se retrage pana peste 2-3 luni cand iar apare si iar o trimit la plimbare! asa sa faceti si voi.............nu o lasati sa va domine gandurile,corpul si viata pana la urma! sper ca vi-am fost de ajutor! va pup........corina..........

corina iulia a scris:

..din pacate spasmofilia nu se poate trata........doar se poate tine sub control. cum? tratament cu cal, mag, vit d, legume, fructe, odihna, lipsa stresului.......dar si cu o gandire sanatoasa! eu asa o tin si nu ma las si va jur ca ma simt ft bine....va pup........corina..........

si noi te pupam iar cand mai ai sa ne impartasesti ceva atat de profund psihologic nu uita sa mai treci pe aici

"A stupid is a stupid" (Forest Gump, 1995)

corina adorabil mesajul dar bati campii. mai lipsea sa ne spui sa bem ceai de tataneasa si ciubotica cucului plus rugaciuni 7 luate cate 3. spasmo bullshit. e totul in capul nostru si cum gandim. nu calciu sau alte prostii.