Spasmofilie

M746 a scris:

Ma lupt cu aceasta "boala" si cateodata sunt lipsita de speranta. Fac psihoterapie de 3 saptamani dar inca nu simt o schimbare prea mare. Sunt nevoita sa iau diazepam ca sa scap de un atac. Sunt zile cand sunt ok si convinsa ca asa voi ramane dar.....apoi revine....si sunt dezamagita ca nu am facut progrese.Oare voi scapa vreodata?

si eu am atacuri de panica de 4 ani am incercat totul dar ....nimik acum m-am obisnuit cat de cat cu ele cand simt ca ma apuca cate unul incerc fug repede acasa si ma linistesc cand nu pot...asta e urata stare in ultimul timp am inceput sa le iau ca ceva normal "le port ca pe o camasa" asta sunt si merg inainte ...chiar acum am o stare ciudata si am luat un calciu , un ceai de sunatoare si astept sa-mi treaca cat despre intrebarea ta daca scapi vreodata cred ca da scapam cand nu o sa le mai bagam in seama cred ca cheia este credinta , speranta si un mod de viata organizat scuze ca am scris atat dar asa ma descarc...

cred ca depinde si de problemele pe care le avem , de felul cum comunicam cu cei de langa noi

eu nu am reusit sa scap, dar cand nu reusesc sa ma linistesc ma gandescc ca timpul si ceasul ma duc la sfarsitul celei mai grele zile, de multe ori reusesc sa scap de neliniste

eu fac psihoterapie de mai bine de cateva luni si lucrurile incep sa mearga. eu eram dominat de anxietate depresie si cel mai nasol agorafobie. incet incet lucrurile incep sa mearga dar trebuie efort si rabdare, ce ai schimbat in atati ani de zile nu va trece peste seara. sau probabil cum ai fost de cand erai mic, e greu sa te schimbi dar nu imposibil doar ca e nevoie de mult efort de multa munca si de vointa sa mergi chiar si cand te simti in iad. e cumplit dar daca vrei sa traiesti exista solutii. eu unul fac psihanaliza care dureaza mai mult. am inteles ca ar mai exista si terapia cognitiv comportamentala si analiza tranzactionala. eu am ales psihanaliza pt ca imi era la indemana. in toti anii cat am luat calciu magneziu si alte alea nu s-a schimbat nimic si toate simptomele astea nasoale sunt doar interpretari ale creierului pt ca daca va faceti analizele si ies ok atunci cauza nu e una organica. si da, uneori poate pastilele ajuta in paralel cu psihoterapia, pt ca singure nu rezolva nimic, doar trebuie privite ca oxigenul din butelia unui scafandru, te ajuta sa iesi pe partea insorita, munca in schimb tu o faci sa te schimbi.

Mai intru cateodata din curiozitate pe forumuri unde se discuta subiecte legate de atacuri de panica. A fost o vreme cand le citeam cu aviditate, de parca mi-as fi putut gasi rezolvarea la problemele mele aici (problemele mele fiind, desigur, anxietatea, atacurile de panica si chiar depresia , la un moment dat). Ma amuza oarecum inversunarea cu care ni se spune ca parintii sunt cauza acestor probleme. Si eu am facut doua facultati si cred ca multe din probleme mi s-au tras de la stres. De ce le-am facut? In niciun caz nu mi-au cerut-o parintii. Dimpotriva,la un moment dat, tatal meu nu stia nici macar in ce clasa sunt. Mai citeam , tot aici pe forum , ca primul pas in tratament ar trebui sa fie ruperea relatiei cu parintii. In momentul cand am avut prima criza nu mai stateam de aproape cinci ani cu parintii. Si relatia cu ei nu vreau s-o rup. Ma duc cu mare placere acasa si imi primesc parintii si eu, si sotul , cu mare placere in vizita (locuim in orase diferite-cu parintii, nu cu sotul ;) ). Nu neg, mai mult ca sigur exista cazuri (si probabil procentul o fi si mare) la care cauza problemelor sta in relatia cu parintii. Dar nu este 100% valabil. Am facut si psihoterapie, la vremea respectiva. Personal, mi s-a parut frectie la piciorul de lemn ( din nou, probabil ca psihoterapeutul la care am fost n-a fost cel potrivit pentru mine). Asta nu inseamna insa, ca psihoterapia n-are efect. Am reusit sa ies probleme cu ajutorul mai multor factori si nu pot sa stiu care a avut cea mai mare influenta : tratamentul homeopat - urmat pe parcursul a cativa ani buni (cateva luni nu folosesc la nimic), ceva naturiste (suc de Noni, sunatoare etc) si cartile lui Lazarev. Asa cum multora de pe aici li se pare ca doar Berne (despre care recunosc ca n-am citit nimic in alta parte, ci doar aici pe forum) detine o teorie absolut adevarata si care nu poate fi contestata in niciun caz, cam tot asa le-am conferit eu putere de adevar principiilor enuntate in cartile lui Lazarev. Acum nu as vrea sa intru in polemica cu nimeni referitor la astea, ci doar indraznesc sa spun ca poate, poate nu se aplica la toata lumea aceeasi teorie.

anna_roxana a scris:

vezi ca mai sunt 2 topicuri cu aceeasi tema: Chestionar: atacuri de panica si Ajutati-ma sa ies din casa!

Unde e topicul ajutati-ma sa ies din casa?!

Cam de 6 luni,am niste stari neexplicabile...mi se face rau,ma apuca o teama sa nu lesin...abia pot iesi la magazin sau la o plimbare...Am 38 de ani,pana acum am avut o viata linistita,cu putine probleme in familie sau la locul de munca. Nu imi pot explica de unde au aparut aceste "stari"...am fost la medic prima oara in februarie si mi s-a prescris Frontin(alprazolam),mi-au spus sa iau cand mi-e rau 1 sau 2pastile...eu am inceput sa iau acest medicament...incet incet,zilnic. Avea efect,intr-un fel...dar nu mi-am revenit,atunci mi s-a prescris sa iau 2/zi de medicul de familie.In total am luat cam 6 cutii(180buc).Cand am vrut sa intrerup, am inceput sa am niste crize de panica urate...Am mers inapoi la medicul care mi-a prescris Frontin,si mi-a spus ca trebuia sa merg la el inapoi peste o luna inca atunci....desi el nu mi-a spus asta! Mi-a prescris iar 90buc de Frontin(desi a spus ca ei de obicei nu prescriu acest medicament mai mult de o luna!) si mi-a mai prescris si un medicament nou-Arketis,care trebuie sa-l iau luni la rand...sau poate si un an.

M-am dus la alt medic,i-am povestit totul, el mi-a prescris Rivotril(cam o luna de zile)+Stimuloton(mai multe luni).

Am scos toate medicamentele,le am acasa, dar nu am luat inca numai cateva pastile de Rivotril,cand m-am simtit rau. Deja dupa 5 zile ma simt mai bine, am putut lucra la servici,ca si cum lucram mai demult....!Dar stiu ca nu e bine sa iei Rivotril mai mut de o luna,doua...ca e ca si drogul...nu mai scapi de el, si te prosteste la cap...:flowers:

Acum sunt cam derutata,ce sa ma fac....sa mai caut inca un al treilea medic,sau sa continui cu Rivotril+Stimuloton, sau Rivotril+Arketis? Nu stiu...poate ma ajuta cineva cu niste sfaturi...!Multumesc!!!

Inafara de medicamente am inceput sa fac si un fel de terapie,care cred ca ma va ajuta mai mult,dar deocamdata trebuie sa iau si medicamente,ca sa pot lucra!

incepe psihoterapia cat mai degraba si daca vrei si medicatie poti incerca ceva ce nu da dependenta cum sunt benzodiazepinele. poate ca nu ai probleme vizibile dar subconstientul tau iti zice altceva. atacul de panica si anxietatea sunt niste semne ca ceva nu e in regula in viata ta si trebuie sa afli ce si cum. cauta un psihoterapeut calificat care sa iti placa si cu care sa te intelegi si ai rabdare, insista pana iti rezolvi problemele.

Buna Eva, am citit mesajul tau si cred ca te pot ajuta. O matusa de a mea era diagnosticata cu fobie sociala in urma cu multi ani. A facut tot felul de tratamente fara nici un rezultat. Ii lipsea totusi ceva! Psihoterapie. In 2000 a inceput terapia cu o terapeuta si a facut 4 ani de zile fara sa aiba vre-un efect, ba chiar mai rau. A intrerupt. In 2007 a gasit un alt psihoterapeut si in mai putin de 9 luni de zile a pus-o pe picioare. Ea care nu mai iesea din casa de 10 ani, acum iese pur si simplu, merge la doctori la consultatii si se simte minunat. Astept un semn de la tine, daca vrei sa mai discutam despre acest lucru, iti sunt alaturi.

Mult succes si sanatate.

Buna tuturor, am citit mesajele voastre cu foarte multa atentie, si am descoperit ca unele persoane chiar au nevoie de un sprijin specializat pentru aceasta boala. Cu atacul de panica nu este de joaca. Se instaleaza treptat si se cronicizeaza in timp pana cand se ajunge sa nu mai iesi din casa. Te transformi practic intr-un prizonier in propria casa. In aceste situatii este bine de stiut ca tratamentul medicamentos(psihiatric) si psihoterapia fac o echipa foarta buna in tratarea atacurilor de panica. Boala se vindeca daca aceste 2 specialitati merg in paralel. Mai intai trebuie sa gasiti un psihiatru foarte bun si un psihoterapeut specializat pe probleme de genul acesta. De ca va scriu asta, ca sa intelegeti despre ce este vorba. Matusa mea are 55 de ani si sufera de aceasta boala din 1970. A facut diverse tratamente in decursul anilor iar boala s-a agravat atat de tare ca si-a abandonat serviciul si nu a mai vrut sa iasa din casa. Practic de 15 ani nu a mai iesit din casa. In anul 2000 a incepu sa faca si psihoterapie timp de 4 ani care nu a avut nici un efect, ba din contra ia facut mai rau. A intrerupt terapia. Si cum speranta exista intotdeauna a zis sa caute un alt psihoterapet(de data asta recomandat de un medic psihiatru) si sa mai incerce inca odata. Vreau sa va spun ca in mai putin de 9 luni de zile a pus-o pe picioare(iese din casa, merge la doctori, merge la cumparaturi) face diverse lucruri pe care nu le-a mai facut de 15 ani. Tratamentul medicamentos s-a redus considerabil si acum mai merge la psihoterapeut asa la 3-4 luni cand simte nevoia. Eu va urez multa sanatate si succes.

Daca vreti sa mai conversam pe aceasta tema oricand putem sta de vorba.

rely71 a scris:

Buna Eva, am citit mesajul tau si cred ca te pot ajuta. O matusa de a mea era diagnosticata cu fobie sociala in urma cu multi ani. A facut tot felul de tratamente fara nici un rezultat. Ii lipsea totusi ceva! Psihoterapie. In 2000 a inceput terapia cu o terapeuta si a facut 4 ani de zile fara sa aiba vre-un efect, ba chiar mai rau. A intrerupt. In 2007 a gasit un alt psihoterapeut si in mai putin de 9 luni de zile a pus-o pe picioare. Ea care nu mai iesea din casa de 10 ani, acum iese pur si simplu, merge la doctori la consultatii si se simte minunat. Astept un semn de la tine, daca vrei sa mai discutam despre acest lucru, iti sunt alaturi.

Mult succes si sanatate.

Iti multumesc pentru sfatul dat, si pentru numarul de telefon:) in ce oras este aceasta psihoterapeuta?Problema mea nu este chiar asa de grava,deci pot sa lucrez,mai ies si la o plimbare,asa ca sper sa nu se agraveze...iau Rivotril cam de o saptamana, si ma simt cu mult mai bine. Fac si un fel de terapie si simt ca ma va ajuta sa-mi revin la firea mea dinainte,sa fiu optimista si vesela cum eram:)

Multumesc!!!