Spasmofilie

ce e mai naspa e ca si azi am facut o noua criza , adica daca sunt sub tratament (adica fac injectii cu calciu si magneziu) ar trebuii sa mai fac crize pentru ca sunt ingrozitoare si nu mai vreau simt ca ma voi prabusii daca mai am astfel de crize, ziceti-mi ce sa fac, sunt impotriva antidepresivelor pt ca stiu ca provoaca dependenta si nu vreau si mie frica de ce se va intampla :) :) :cry: please help me :cry:

De ce nu te muti? De ce nu gasesti alt job? Care sunt motivele?

da de mutat ma voi muta, cat mai curand posibil(ceva de genu inceputul anului viitor -cel mai tarziu) numai ca mai este nevoie de un pic de timp pentru a fii totul bine pus la punct ptr a strange o suma de bani mai ales pt inceput ca nu stiu cum ma voi descurca, apoi referitor la locul de munca-a ajuns sa nu mai fie stresant asa tare-adica inca lucrez la partea sa nu mai bag toti fraieri in seama si sa nu ma mai implic emotional asa tare in orice ,si chiar reusesc de la o vreme, dar de ce au aparut atacurile de spamofilie,si de ce de fiecare data cand cand simt ca nu e totul bine ,incep sa ma panichez asa tare ca pana saptamana trecuta eu nu am mai patit asa ceva-si ieri am avut inca de 2 ori aceasta criza sau atacuri;o data eram intr-un bar cu niste prieteni si fiindca sa pus langa mine o persoana pe care nu o plac am inceput sa imi fie rau, si s-au speriat toti si au chemat salvarea-de precizat ca am baut ciocolata calda-si mi s-a facut o injectie cu calciu si mi s-a administrat o juma de pastila de bramozepan ceva de genu nu stiu exact cum se cheama, semana cu denumirea asta; si a doua criza cam la o ora dupa ce am venit acasa de la spital pt ca parintii mei si fratemiu si soramea se certau si le-am zis sa iasa afara sa nu se mai certe si nu au vrut si asa a inceput cea de-a doua criza cam asa sta situatia, vreau sa invat sa ma controlez ca ieri la spital asa mi-au zis ca se poate controla da cum sau ce tre sa fac?[/font][/size]

Mai intai trebuie sa va spun ca cunosc mai multi psihiatri care sunt si psihoterapeuti foarte buni. Daca aveti nevoie de ajutor din partea lor, cred ca, sau mai bine zis, sper sa va pot recomanda cativa, si spun "sper" pentru ca sunt extrem de solicitati.

Apoi as face un comentariu privind anxietatea paroxistica. Unul dintre cele mai intalnite motive ale ei este un sentiment inconstient de neajutorare. Pur si simplu, mintea si corpul tau nu pot gasi o solutie a unei dileme interne. Mai mult, ai senzatia ca situatia este complet fara iesire, nici tu, nici altceva/altcineva nu te poate ajuta cu nimic. Inchipuiti-va un bebelus de cateva luni care sta intr-un patut cu gratii si caruia ii e foame. Plange si nimeni nu-i raspunde. Tipetele lui sfasietoare rasuna in gol, macar pentru o vreme. Atunci, in acele clipe se simte in pericol de moarte, el se simte atacat de lipsa persoanei care ar trebui sa-l hraneasca. Fara ingrijiri, bebelusul moare in realitate.

Mai tarziu, incepem sa ne purtam singuri de grija, ne hranim singuri. Capatam un sprijin interior, daca doriti. Dar in anumite situatii, acel sprijin lipseste. Exista situatii care difera de la un om la altul, cand nu ne mai putem ajuta singuri. Si, la fel ca un bebelus neglijat care a incetat sa mai planga, nici nu nutrim speranta ca ne poate ajuta ceva sau cineva. Ei bine, Dumnezeu, medicamentele (uneori), psihoterapia reprezinta un astfel de sprijin. Si, dupa parerea mea, psihoterapia face ca acest ajutor sa fie interiorizat. Acuma sa fim realisti, chiar si prin psihoterapie, tot raman anumite situatii (de exemplu o boala terminala), cand neajutorarea ramane. Pur si simplu numarul cazurilor cand ne simtim neajutorati fara speranta se imputineaza.

Mai mult. Aproape toate simptomele de conversie sunt de fapt exprimarea somatica unei angoase interne pe care nu putem s-o exprimam simbolic, adica printr-o fantasma, un vis, ganduri. Aici psihoterapia e de mare folos.

ok da pana invat eu sa ma controlez si sa fac fata atacurilor ce `fac , ca viata mea si asa era data peste cap, adica acum eu necesit odihna si mult somn si asta ar insemna sa stau in concediu , mult timp si eu nu ma vad pt ca tot timpul obisnuita sa am activitate sa fac ceva, mergeam tot timpu ba la munca ba la scoala si restul timpului daca mai exista mai ieseam, prin oras la un suc ,sau discoteci chestii de genu.. dar acum voi avea prea mult timp si nu stiu ce sa fac cu el pt ca atunci ma gandesc la lucruri nasoale(moarte si chestii de genu si incep sa ma` panichez)- poate ca ve-ti zice sa nu imi iau liber dar daca nu ajung si lesin de oboseala sau din lipsa de calciu, cu toate ca fac tratament cu injectii cu calciu si magneziu :roll: si era mai bine innainte

erena 21, mie, din ce scrii tu, imi suna ca ai probleme cu acceptarea agresivitatii proprii si poate a altora. Poate te-ar ajuta daca ti-as spune ca gandurile nu fac rau nimanui. Doar cand treci la fapt e mai nasol... uneori. Iar o idee cu ce sa-ti umpli timpul: scrie despre ce simti. Impusti mai multi iepuri deodata.

da sa scriu despre ce simt e complicat, am incercat de fapt astea sunt printre primele lucruri pe care mi le-a dat de facut terapeutul la care merg dar nu ma prea descurc cu asta, la mine comunicarea si sentimentele reprezinta o problema. Pot vorbi despre orice numai despre mine nu si acum cu toata povestea asta simt ca numai e nici rost sa traiesc , mie si asa mi se parea totul sau mai degraba viata prea grea, acum mi se pare inutila daca nu e totul ok cu mine adica daca am o problema , imi e frica ca tot timpul va fii asa , cum a fost aseara cand i-am facut pe cdei de` langa mine sa se panicheze si eu siu mai tare

Pai, eu vad ca ai reusit sa vorbesti despre tine si sentimentele tale pe forumul asta. Sfatul meu ramane sa te gandesti la agresivitatea ta. De ce ai facut o noua criza tocmai cand rudele tale se certau intre ele si nu s-au oprit cand le-ai cerut ? Sau cand s-a asezat langa tine o persoana antipatica ? Mi se pare ca preferi sa-ti faci tie rau.

Inca ceva. Depresia e normala dupa un atac de panica. Nu stiu daca te linisteste asta, insa e posibil sa treaca de la sine. In timp. Cu psihoterapie (am vazut ca te-ai dus la terapeut) e foarte posibil sa-ti treaca sursa disperarii tale si atunci nu mai ai de ce sa-ti faci ganduri amare. Dar timpul e esential. Eu una nu cred in cure miraculoase.

Si poate ti-ar prinde bine sa-ti reiei viata care-ti place, cel putin dupa o vreme. Pur si simplu depinde de cum te simti tu mai bine, ce iti place tie sa faci.

Taina a scris:

Pai, eu vad ca ai reusit sa vorbesti despre tine si sentimentele tale pe forumul asta. Sfatul meu ramane sa te gandesti la agresivitatea ta. De ce ai facut o noua criza tocmai cand rudele tale se certau intre ele si nu s-au oprit cand le-ai cerut ? Sau cand s-a asezat langa tine o persoana antipatica ? Mi se pare ca preferi sa-ti faci tie rau.

Inca ceva. Depresia e normala dupa un atac de panica. Nu stiu daca te linisteste asta, insa e posibil sa treaca de la sine. In timp. Cu psihoterapie (am vazut ca te-ai dus la terapeut) e foarte posibil sa-ti treaca sursa disperarii tale si atunci nu mai ai de ce sa-ti faci ganduri amare. Dar timpul e esential. Eu una nu cred in cure miraculoase.

Si poate ti-ar prinde bine sa-ti reiei viata care-ti place, cel putin dupa o vreme. Pur si simplu depinde de cum te simti tu mai bine, ce iti place tie sa faci.

una e in scris si alta e fata in fata, oricum multumesc pentru sfaturi :roll:

sunt momente in care nu am chef de nimic, si totul ma enerveaza si momente in care nu am nimic sunt chiar fericita, fara un motiv anume, sunt bine dispusa si pusa pe glume , si fac tot felu de prostii, copilarii sa zicem si cei din jur spun ca nu sunt normala, ca ce mi-a mai trecut mie prin cap adica unt ok, de ce nu pot fi mereu asa fara sa ma inteeseze ce zic cei din jur?, sa fiu mai rece-sa nu-i mai bag in seama si sa nu ma mai enervez daca ceva nu e bine? ce sa fac, si cum sa renunt la aceasta agresivitate p cae o am datorita faptului ca vreau sa ma protezej sa nu fiu ranita prea mult de cei din jur, pt k stiu ca nu pot fac fata.............