Spasmofilie

tavi_ar a scris:

Stimata Anya2007,

Departe de mine gandul de a face asemenea etichetari sau de a initia/intretine polemici inutile. Deoarece ai afirmat foarte limpede si categoric faptul ca nevroticii nu traiesc in lumea reala (per a contrario se deduce ca traiesc intr-o lume ireala, fantasmagorica, imaginara, etc.), cel putin eu am ramas cu impresia, gresita poate, ca incluzi anxios/depresivii in categoria psihoticilor.

Si ce???? Psihoticii sunt rebuturi???? :D :) Sunt doar nevrotici a caror aparare a gasit si metode mai neortodoxe, na! Tot un self fals, dar mai smecher!

Alcantara a scris:

Adevarul este mereu la vedere?!Daca ar fi asa,psihoterapeutii ar trai de pe azi pe maine(sa incep cu ei ca tot suntem in tema) si ar fi intr-adevar Raiul pe pamant.

tavi_ar a scris:

observ ca te cantonezi excesiv asupra 'minciunii de sine' si spre cei care s-ar ascunde dupa pretinse filozofii sterile, neproductive deci.

tavi_ar a scris:

Interesante observatii !? Draga Anya2007, esti cumva psihiatru ori psiholog ? Posibil sa ai pe cineva apropiat care este nevrotic si de aici subiectivismul si patima cu care combati ?. Desi nu sunt din domeniu, pot afirma cu fermitate ca un nevrotic poate fi chiar cu mult mai realist(in acceptiunea semantica veritabila) decat un om normal. Poate fi chiar mai anticipativ si precaut, evident, pe baza unor elemente pe care le filtreaza perfect constient. El traieste la intensitati ridicate, in plan afectiv/sentimental, emotiile negative si stresul cotidian. Asta il diferentiaza fata de etalonul perfect echilibrat, care si el poate avea caderi dispozitionale, mai mult sau mai putin evidentiate. O cauza interna/externa, a carei sorginte o depisteaza cel mai bine profesionistii adevarati, i-a cauzat nevroticului o suferinta sufleteasca profunda. Cu alte cuvinte, datorita acestei(or) traume a devenit un subiect ceva mai sensibil decat ar trebui si, de regula, cu mult mai rational decat un 'nesimtit'. Pune prea mult la suflet in ceea ce face si percepe. Nevroticul nu este detasat de realitate, este extrem de intuitiv si perfect functional din punct de vedere intelectual. Desi perfect sanatos organic are diverse disfunctii neuro-vegetative materializate uneori prin somatizari extrem de neplacute. Sa nu il confundam cu ipohondrul. Vorbesti de pesimism nejustificat ca si cand nevroticul ar fi complet irecuperabil si ar trebui ostracizat si izolat in sectiile destinate psihoticilor din categoria celor periculosi. La urma urmei si acestia sunt semenii nostri si trebuie sa-i respectam si sa-i ocrotim !. Scuza-ma daca gresesc, insa am vaga impresie ca tu confunzi nevroticii(in speta anxiosi/depresivii) cu psihoticii din categoria oligofrenilor, schizofrenilor...etc. Apoi, foarte nonsalant si usuratic as spune, afirmi ca nevroticul trebuie, ca sa se vindece, sa elimine factorii perturbanti din viata lui, ca si cand ar trebui sa se debaraseze de o imbracaminte ce il jeneaza. Procesul acesta nu este chiar asa de simplu !. Statisticile arata ca 3 femei din 5 dezvolta depresii, fie post-partum, fie dupa 50 de ani . Daca depresia nu ar fi tratabila si vindecabila (chiar daca adeseori se produc recidive si poate degenera in depresie melancolica suicidara) am avea o rata alarmanta a sinuciedrilor iar spitalele de specialitate nu ar mai face fata situatiei. Se stie ca speranta moare ultima ! Inca o data sa ma scuzi, insa remarcile tale cu privire la nevrotici, respectiv anxiosi/depresivi, nu induc acestora o gandire pozitiva si optimism. E ca si cum ar fi stigmatizati si condamnati pe viata. Cei cu vointa, perseverenta si mai ales credinta in Dumnezeu se vor vindeca oricum. Mult respect si numai bine !

corect! in sfarsit cineva care gandeste ca mine! anya greseste cand afirma ca nevroticii percep viata in mod eronat.dimpotriva,ei sunt singurii care,dotati cu o sensibilitate excesiva pot vedea adevarata fata a realitatii.si o vad in catastrofala ei latura! cata nefericire! in schimb,ceilalti ,considerati a fi ,,normali" sunt niste euforici,as spune orbi,care se delecteaza dupa ingerarea a nu stiu carui,, drog".hm.....ferice de ei! si vai de noi,,nevroticii".

si mie mi se pare ca multi din cei care posteaza aici nu sunt ,,suficient de depresivi",iar scopul de a se regasi in persoana altuia si a-i ridica moralul,lipseste cu desavarsire la acestia.observ un conflict care sa isca intre membrii forumului,iar asta nu e decat in defavoarea tuturor.sunt unii pe aici care se cred atat de destepti incat ataca prin vorbe ieftine si fara temei persoane aflate in mare suferinta.cica:ridica fruntea cat mai sus,caci cu capul in bara tot ai sa dai :) .va imaginati ce impact poate sa aiba asupra unora care mai au doar un pas si vor sa predea stafeta????? dezastruos! ganditi-va bine inainte sa scrieti ceva,in caz contrar va faceti vinovati de suflete pierdute care mai atarnau doar intr-un fir de ata!

omulpaianjen a scris:

corect! in sfarsit cineva care gandeste ca mine!

Zi-ne draga cum gandesti tu ca sa gandim si noi corect.

omulpaianjen a scris:

sunt singurii care,dotati cu o sensibilitate excesiva pot vedea adevarata fata a realitatii.si o vad in catastrofala ei latura! cata nefericire!

De ce vor nevroticii sa scape, sa nu mai vada "adevarata realitate"? Vrei si tu sa te droghezi, sa fii normal, nu?

elandi a scris:

tavi_ar scrii prea mult si amestecat.Un nevrotic poate fi realist, adica nu halucienaza si nu delireaza dar in acelasi timp sa fie foarte departe de el insusi, adica sa fie fals in ceea ce este important pentru viata lui. Adevarat si fals legat de nevroza nu sunt aceleasi cu cele din logica.Ai de lucru daca vrei sa aprofundezi intelegerea nevrozei.Anxietatea si depresea pot fi ambele atat nevrotice cat si psihotice. Despre afectivitate si sentimente ai intelesuri care-mi scapa.Broscuta_fermecata, inteleg ca ai atins o culme a nevrozei prin refugiu in abstract cand ai luat 10-le ala. Te mai si lauzi :D

elandi a scris:

Zi-ne draga cum gandesti tu ca sa gandim si noi corect.De ce vor nevroticii sa scape, sa nu mai vada "adevarata realitate"? Vrei si tu sa te droghezi, sa fii normal, nu?

Kallisti a scris:

Si ce???? Psihoticii sunt rebuturi???? :D :) Sunt doar nevrotici a caror aparare a gasit si metode mai neortodoxe, na! Tot un self fals, dar mai smecher!

Opinia mea referitoare la psihotici am expus-o intr-o postare anterioara. Din cate cunosc exista si psihoze reversibile, tratabile si chiar complet vindecabile. Este problema specialistilor. Psihoticii sunt semenii nostri, nicidecum rebuturi sau paria, care merita respectul, ocrotirea si compasiunea necesara. Includ aici si pe cei declarati iresponsabili de expertizele psihologice de specialitate, exonerati de raspundere civila sau penala, unii fiind violenti si potential agresori, astfel incat datorita gradului de pericol social sunt izolati in clinici anume destinate. Am convingerea ca in viitorul apropiat medicina va gasi solutiile de rigoare pentru ca acesti nefericiti sa fie integral redati societatii.

Broscuta_Fermecata a scris:

Iosafat, filozofia e o discutie sterila daca nu reusesti sa ii gasesti tu utilitatea. Insa, daca nu erau intrebarile filozofilor intai, nu se dezvolta stiinta. Aici discutia e lunga si recunosc ca am luat 10 la licenta fix cu aceasta chestiune Depasind momentul meu de "modestie", pot sa spun ca faptul ca m-am format intr-o facultate de filozofie, ca am fost mereu inclinata spre meditatie si analiza profunda si am cautat mereu raspunsuri in orice imi oferea lumea din jur ca informatie, m-a ajutat enorm de mult in depasirea anxietatii. Fara sa vreau sa fac apologia filozofiei aici, consider ca a studia filozofia si fizica este esential pentru cine doreste sa aiba o viata mai bogata spiritual. Si asta nu pentru ca ele ar fi capabile de raspunsuri universal valabile la orice nedumerire de-a noastra, ci pentru ca te invata sa iti pui intrebarile intr-un mod corect si sa cercetezi raspunsurile organizat (nu e cel mai potrivit termen dar e singurul care a venit).

Din punctul meu de vedere, anxietatea apare atunci cand nevoile si reperele tale spirituale sunt ingropate de "realitatea" lumii materiale. Practic, in timp, se formeaza o personalitate dupa cerintele societatii, personalitate care inghesuie in subconstient tot ce e nevoie de spiritual. Subconstientul incepe sa dea semnale (fie ca sunt diverse simptome fizice, fie ca sunt vise, intamplari inexplicabile etc.), dar, ancorati in "realitatea" noastra le ignoram sau nu le percepem corect. Si la un moment dat, tot acest zbucium al subconstientului se resimte somatic si apar minunatele atacuri de panica sau, mai rau, diverse boli.

Eu personal consider ca psihologia este mult depasita in demersul ei de a explica mintea umana. Consider ca fizica cuantica o face mult mai bine, la fel si lucrarile inteleptilor iluminati. A incerca sa inghesui sufletele umane in niste tipare pe care sa le numesti nevroze, psihoze etc. nu mi se pare un demers de succes. De aceea, de pilda, terapeutul meu nu mi-a pus niciodata un diagnostic, dar a reusit sa faca o treaba extraordinara cu mine. Medicii mi-au pus multe diagnostice, dar au ramas cuvinte scrise pe bucati de hartie.

Nici filozofii, nici fizicienii nu ne pot da o formula care sa defineasca starea materiei in punctul big-bang-ului, sau in miezul unei gauri negre. Cand o sa ne prezinte cunoasterea absoluta, matrix-ul continuumului spatiu timp, de unde vine si ce energie il sustine si organizeaza din haosul norilor de hidrogen pana la structura creierului de filozof, o sa ma interesez si eu de ei.

Deocamdata filozofii ca si comunistii atei isi vad fiecare de treaba lui.

elandi a scris:

Broscuta_fermecata, inteleg ca ai atins o culme a nevrozei prin refugiu in abstract cand ai luat 10-le ala. Te mai si lauzi :P

Pai sunt mandra de maxima mea nevroza, cum altfel? :)

Revenind....Dragii mei, ce e cu buzduganele astea care se arunca pe aici? Si de ce insistati atat de mult sa va bagati in tiparul de nevrotic, de psihotic si cum s-or mai fi chemand? Raportarea corecta la realitate mi se pare o gluma buna. Realitatea materiala e o creatie a mintii noastre. Am dezvoltat trebuinte si apoi lucruri cu care sa le satisfacem. Si fiecare se raporteaza cum doreste la aceasta creatie. Problema cu cei dezechilibrati este ca se raporteaza prea mult la aceasta realitate si mult prea putin la ceea ce ar trebui de fapt, si anume sinele lor. Acolo se afla tot ce ne trebuie, dar continuam sa credem ca nefericirea sau fericirea sta in casa pe care o avem, orasul in care locuim, masina sau barbatul / femeia de langa noi. Viata frumoasa se construieste dinspre interior spre exterior, nu invers. Cel putin asa imi zic mie vocile :D

Broscuta_Fermecata a scris:

Cel putin asa imi zic mie vocile :D

Da-le mai tare, poate le aud mai multi.

tavi_ar a scris:

Draga Iosafat,

In mare parte ai dreptate in ceea ce afirmi !. Sunt persoane, mai mult sau mai putin labile d.p.v. psihic, daca abordam chestiunea prin prisma trasaturilor de personalitate. Sa nu uitam insa ca, indivizi extrem de puternici, si nu numai aparent, datotita unor varii cauze, interne/externe, au clacat la un moment dat. Unii si-au revenit, altii, din nefericire, nu. Cunoscand de pe forum ca ai afinitati spre temele ecleziastice, exemplific cazul lui Nabucodonosor, legendarul rege babilonian lovit de o 'nebunie' bizara, de care, dupa cum se stie, a scapat. Eu consider ca, si cei 'mai slabi de inger', prin inteligenta emotionala, si nu numai, pot deveni puternici si capabili sa invinga cu usurinta instabilitatea afectiva. Depresia si anxietatea sunt doar tulburari ale afectivitatii, 'boli ale sufletului lezat', nu psihoze. Evident, netratate pot conduce la 'nebunia' propriu-zisa. Observ ca sindromul anxios-depresiv il incluzi in sfera nevrozelor, ceea ce este aproximativ exact, dupa cataloagele OMS. Nu sunt de acord cu afirmatia ta, potrivit careia 'viata nevroticului nu este REALA'. Nevroticul, sub nici-o forma, nu este detasat de realitate si lipsit de sentimente !. Este perfect lucid, rational, coerent, inventiv, sentimental poate mai mult decat este cazul, etc. Doar afectul este lezat, este momentan mai 'sensibil', urmare a unor agresiuni(cauze) ce pot imbraca multiple aspecte si asupra carora trebuie sa se intervina. Este deci, RECUPERABIL ! Mai mult, se spune ca cei vindecati de anxietate/depresie au devenit dupa vindecarea totala exterm de puternici. Lupta apriga pe care au dus-o cu boala le-a relevat noi potente si valente nebanuite. Spre deosebire de creierul primitiv, reptilian, unde probabil se afla si acele elemente ancestrale care dau frica si labilitatea emotionala, sistemul limbic, unde este localizata si afectivitatea, poate fi modelat ('formatat' si incarcat software corespunzator, abordand problema informatic). Poate ca privita strict static, prin prisma teoretico-dogmatica, filozofia poate apare ca un teren arid, neproductiv si totalmente anost. Eu o racordez insa la realitate, deci este vorba de FILOZOFIA VIETII. Numai de bine !

D.p.d.v. psihiatric, viata nevroticului este "reala", pentru ca daca e orientat temporospatial, etc. il putem trimite la butic dupa paine, stie sa mearga la crasma sa bea pana intra in coma. Cand vine acasa isi bate nevasta pe care nu o iubeste si care l-a nefericit cu cativa plozi. Da, e cat se poate de reala.

D.p.d.v. psihologic insa, daca ne gandim la ceea ce simte emotional nevroticul, viata sa nu e reala. El asa simte, ca nu traieste, nimic nu are gust pentru el.

Pe psihoterapeut nu il intereseaza clasificarile OMS din psihiatrie.

Cum am mai spus, ele servesc de paravan agresorului si condamna victima sa pe viata.

In spatele diagnosticelor psihiatrice, constiinta agresorului e absolvita de orice responsabilitate. Victima saraca a inebunit, are sa zicem schizofrenie paranoida, agresorul are dreptul sa se debaraseze de ea, desi el i-a provocat boala. Cati adolescenti nu se afla in situatia de a ajunge schizofreni, din victimele unor parinti psihopati?

Dar cine se preocupa sa le zgandare constiinta acestor parinti? Nimeni.