pana la urma ce discutam?
omul sau geniul?
omul care a fost plin de ''slabiciuni'' umane, ce acum noua ne par poate desuete, omul capabil sa iubesca indecent de adolescentin, omul ce a trait un vis intre doua pahare baute sau geniul operei sale?
vrem sa aflam nod in parura existentei atat de scurte?
asta ne va ridica in slavi?
ne va onora?
suntem cu mult diferiti?
raspundeti-va.
sau e mai rational sa apreciem slovele asternute, modul de gandire, frumosul eminescian, armonia scrisului
ce facem de fapt?
distrugem un geniu?
avem atat de multe incat asta sa nu para o blasfemie?
ce punem pe soclul ramas gol?
pentru mine esenta ar fi: avem sau nu nevoie de EMINESCU?
AMINTIREA ŞCOLII....by Florin Molnar (ne-poetul)
După tăcerea acelei