Un sfat o parere un ajutor :(

Mie mi-a luat cativa ani de zile, cateva esecuri in relatii, cateva carti de psihologie, nu-stiu-cate articole de psihologie, multe discutii cu oamenii din jurul meu, multa analiza a propriei persoane si a celorlalti. N-am trecut demult de adolescenta, ca am 26 de ani. Si acum imi mai place sa ma port copilareste din cand in cand. Doar mi-am facut o filosofie de viata si mi-am definit in ochii proprii sinele, devenind propriul meu stalp al existentei, fara a depinde de ceilalti. Fiecare trebuie sa isi gaseasca echilibrul propriu, sa isi afle propriile raspunsuri, sa isi gaseasca propria cale catre linistea interioara, sa isi construiasca un univers interior stabil, o casa interioara a sa in care sa se simta bine cu el insusi.

Legat de acest topic, imi mentin parerea ca o solutie extrema nu e niciodata buna. Am constatat in timp ca femeile sunt cele ce tind sa ia masuri extreme - "Plec la mama !". Daca barbatul se pune in fata ei si incepe sa se roage de ea, ii va tine o data sau de doua ori figura, dar iese in piedere si apoi trebuie sa lucreze mult sa isi refaca imaginea de om demn. Daca in schimb ii deschide uasa - "Pleaca la ma-ta !", ori ramane fara iubita(risc pe care si-l asuma), ori in cele mai multe cazuri se trezeste dupa cateva ore sau zile cu femeia inapoi la usa - "Stii ca eu de fapt te iubesc...etc." Cateodata trebuie sa fii mai hot decat hotul si sa faci sa fie bine.

Da, cum am si spus, este nevoie de timp, la tine carti, oameni de la care ai putut invata, toate iti iau timp, tocmai ce-a pierdut Dorian degeaba. Felicitari, chiar gandesti mai matur decat multi altii mai in varsta. Si fiul meu are 26. Va doresc multa intelegere si armonie cu prietena ta.

Cateodata e nevoie sa te mai si prostesti... iese haios.

Dar in cazuri unde se impute treaba, cum e la Dorian, eu as actiona radical... exact la extreme. Deja s-a mers prea departe. L-a amanat nonsens nu stiu de cate ori, cand el a vrut s-o intalneasca si eu nu vad nimic firesc aici, oricati frati, parinti si bani sa mai fie in jurul ei. Iar daca totusi alea conteaza mai mult, tot adio, parerea mea. Nu e cea potrivita.

Smecheriile amintite de tine uneori tin, alteori e riscul prea mare. Depinde daca esti destul de puternic sa poti risca.

Si tot revin la Dorian, sa incerce sa-si traga propiile concluzii, a gresit si el ca s-a lasat asa jucat. Cu asemenea tratament ce-a primit el, trebuia s-o uite deja.

Noapte buna acum, nu ma mai pot concentra suficient.

Scorpionul_Rosu a scris:

Mie mi-a luat cativa ani de zile, cateva esecuri in relatii, cateva carti de psihologie, nu-stiu-cate articole de psihologie, multe discutii cu oamenii din jurul meu, multa analiza a propriei persoane si a celorlalti. N-am trecut demult de adolescenta, ca am 26 de ani. Si acum imi mai place sa ma port copilareste din cand in cand. Doar mi-am facut o filosofie de viata si mi-am definit in ochii proprii sinele, devenind propriul meu stalp al existentei, fara a depinde de ceilalti. Fiecare trebuie sa isi gaseasca echilibrul propriu, sa isi afle propriile raspunsuri, sa isi gaseasca propria cale catre linistea interioara, sa isi construiasca un univers interior stabil, o casa interioara a sa in care sa se simta bine cu el insusi.

Legat de acest topic, imi mentin parerea ca o solutie extrema nu e niciodata buna. Am constatat in timp ca femeile sunt cele ce tind sa ia masuri extreme - "Plec la mama !". Daca barbatul se pune in fata ei si incepe sa se roage de ea, ii va tine o data sau de doua ori figura, dar iese in piedere si apoi trebuie sa lucreze mult sa isi refaca imaginea de om demn. Daca in schimb ii deschide uasa - "Pleaca la ma-ta !", ori ramane fara iubita(risc pe care si-l asuma), ori in cele mai multe cazuri se trezeste dupa cateva ore sau zile cu femeia inapoi la usa - "Stii ca eu de fapt te iubesc...etc." Cateodata trebuie sa fii mai hot decat hotul si sa faci sa fie bine.

daca la varsta ta gandesti in felu asta, ti-ai taiat multa suferinta din viitor, din viitoarele relatii de amor.

si barbatii sunt copii, orice s-ar zice, ba chiar mai ceva ca femeile, uneori

cel mai bine sa se intalneasca copilul cu copilul si maturul cu maturul, altfel se nasc frictiuni si indecizii din acestea

eu creca mult mai constructiva e relatia matur-copil. unul din cei doi e matur intr-un domeniu al vietii si copil intr-altul, celalalt la fel, asa ca se pot completa. asta in cazurile fericite.

eu cand am fost copil am fugit de nenii- copii cu viteza luminii.

DidaJames a scris:

unul din cei doi e matur intr-un domeniu al vietii si copil intr-altul, celalalt la fel, asa ca se pot completa. asta in cazurile fericite.

Si eu gandesc asa, combinatie ideala.

Sunt foarte putini tineri ca Scorpionul, el e fericitul castigator. Majoritatea sunt doar cu fitze si tot felul de ciudatenii.

In relatiile amoroase ideea e sa-l faci pe celalalt fericit, astfel poti savura fructul muncii tale, si amandoi castiga. Dar pt asta e nevoie ca unul din cei doi sa fie mai matur si sa realizeze asta. Se poate imblanzi un animal salbatic.

Fetele tinere, cu mici exceptii, au impresia ca daca sunt frumoase, isi pot permite orice. Si se cam comporta ca prietena lui Dorian. Sa nu fie cu suparare dar si el s-a dovedit destul de imatur fata de varsta lui daca s-a ajuns atat de departe.

Dorian71 a scris:

De o saptamana tot ma gandesc sa imi fac cont si eu pe acest site sau nu. Am citit multe din povestile voastre si am avazut ca uni au primit sfaturi,pareri bune.

Vreau sa va spun si eu povestea mea sau mai exact indecizia mea . Si as dori cat mai multe sfaturi si chiar si critici deoarece consider ca merit.

Sunt cu prietena mea de 8 luni de zile. De la inceput doresc sa va spun ca suntem intr-o relatie la distant. Nu prea ne-am inteles de la bun inceput nu a fost totul bine si frumos, dar am sperat ca totul se va indrepta si va fii bine si din cauza asta am lugito timp de 8 luni.

In astea 8 luni am incercat sa ma despart de ea de circa 5 ori si nu am fost hotarat niciodata. Eu unu m-am implicat foarte mult sentimental si poate acea ''SPERANTA'' ca totul se va schimba si va fi bine ma facut sa raman langa ea atat timp.

Mai exact ce nu imi convine sunt urmatoarele lucruri , EU nu vad din partea ei nici un sacrificiu pt ca aceasta relatie sa reziste si sa se indrepte catre bine, nici un compromis nimic. Am discutat cu ea de foarte multe ori pe aceasta tema dar nu am vazut nimic, (tot timpul imi spunea ca sa am rabdare ) dar tot ma gandeam pana cand? . Am asteptat o luna , doua , trei , nimic

Gata sa terminat :( sau :)

Multumesc tuturor pt sfaturi si consider ca trebuie sa afati si voi cum sa terminat povestea,

Ieri am plecat la EA deoarece mai aveam un singur lucru ce ma lega de ea si trebuia sa il iau inapoi, si doream sa ii dau o explicati dincecauza vreau sa iau decizia de a pune punct.

Cand am ajuns la ea am vrut sa stau max 5 minute , dar nu a fost asa deoarece ea nu a inteles, cand a auzit ce i-am spus a incuiat usa si nu am mai avut cum sa ies , singura modalitate era sa sparg usa, dar doara nu sunt loco sa fac acest lucru, tot ma lua in brate se ruga sa NU ,

Pana la urma trebuia sa ii spun ca NU , nu sa terminat ca o sa mai fim , am ramas toata noaptea la EA , dimineata mi-am luat acel lucru si am plecat.

Ea acuma stie ca intre noi totul e bine si frumos , dar eu din ziua de azi nu am sa ii mai raspund la nici un telefon la nimic si cred ca in 4-5 zile va realiza ca intre NOI aia a fost ultima noapte .

''Ultima noapte de dragoste intai noapte de razboi''

o zi frumoasa , si multumesc pt raspunsurile date la acest topic...

eu una nu te cred. sa vii peste o saptamana sa ne povestesti cat de "dur" ai fost la insistentele ei.

Uite asa ajung oamenii traumatizati.